1,322 matches
-
cunoaștere directă. Prefer freamătul străzii, implicarea, neprevăzutul cotidian”. Acest jurnal ce refuză literaturizarea și care se compune din ieșiri în natură, note de pastel se înfățișează ca o „succesiune de momente ce se risipesc în uitare”. Este un jurnal al sfielii. El se știe „fatalmente subiectiv” și își încadrează credibilitatea în imaginea oferită de o oglindă ce nu trebuie să „fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Acest jurnal funcționează în ordinea realului și se supune „oglinzii orizontale
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea dintâi dintre forțele care conduc lumea este minciuna”. Două sunt elementele ce traversează cartea și formează stilul călătoriei: textualitatea și aventura. Am zice că, per ansamblu, jurnalul lui Constantin M. Popa proiectează sfiala și devoțiunea în textualizarea aventurii. Acestea asigură coerența cărții. Întregul jurnal se gândește în termenii textualității: „aproape tiranic mi se impune textul” (p. 13) și locul „reclamă un text” (p. 51). De asemenea, se desfășoară în „orizontul aventurii”. Se deschide
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
acestea, nu rareori năzuința spre reverie se împlinește. Cartea ne arată un spirit elevat, uitându-se atent să vadă pe unde merge. Privirea înregistrează prospețimea peisajului. Totodată, în mod analog, spiritul filmează câmpul de comprehensiune intelectuală. Privirea este modulată de sfială. Spiritul este marcat de devoțiune. Jurnal ce reține locuri și gânduri, melancolii lirice și peisaje, „Sextant” este o lectură de nostalgii meditative și de neliniști intelectualizate. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
zonă se configurează chipuri și oameni strălucitori așezați în locuri unde se întâmplă lucruri de rezonanță esențială. Scena este învăluită în cuvinte evocatoare și purtătoare de conotații de plecăciune și smerenie. Acum prozatorul dovedește o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării și ispitirea rugăciunii în limitele literaturității. Intervenții narative, precum „Vânduți pe doi Hristoși”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau „O ursitoare a Sfântului Scaun” ilustrează potențialitatea de a face din smerenie și modestie o experiență estetică. Cele trei stiluri nu
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
genunchi. Și râd zgomotos. Mănâncă și vorbesc. Mănâncă și râd. Copiii nu vor mâncare. Țipă, stâng buzele a refuz. Sunt lăsați în pace. Se întorc la ocupația lor, mai tentantă decât plictisul mâncării. Femeia întinde mâna stângă și ia cu sfială o felie de pâine. Mușcă din ea puțin câte puțin, ca dumicatul de anafură. Cu dreapta duce încet lingura la gură, după ce a împărțit mâncarea în porții mărunte. Nu știu ce are în farfurie și nici nu are importanță. Mănâncă singură, cu
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
suflare, Între cifre triste ceasul obosit A oprit lumina cu brațe amare... Nori se îmbulzesc în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-și fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt... Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt.... Referință Bibliografică: REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, Nestor Gogoncea / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MAI ȘTII? Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului mai știi? Parfumul, o, parfumul acela l-am cules din palmele tale și l-am ridicat cu sfială să-l așez sus, la tâmple, fiindcă tot ce a fost sau s-ar putea să se-ntâmple venea dintr-un timp și pleca în alt timp în spirale.. Mirosea a lumină și cântec susurând monocord vechi tangou lumea pulsa
MAI ŞTII? de LEONID IACOB în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341423_a_342752]
-
plutesc în tăcere/ peste zilele noastre/ cuibărite-n bălăriile înalte;// doar pustiul întinderii,/ cu nisipurile secundei/ cântărindu-ne viața,/ așteaptă coacerea fructelor;// rănit, apusul plânge/ pe pământul de umbre.” - Lazăr Lădariu „pictează” „pământul de umbre” pe care pășește desculț, cu sfială, dar și ceremonios, aidoma unui straniu oficiant al unor străvechi și uitate ritualuri, reluând tema ce-i străbate, de altfel, întreaga operă: „O cruce singură urcă dealul,/ din când în când odihnindu-se,/ nimeni în jur,/ singurătatea doar,/ cu apă
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > NU-I TÂRZIU! Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Niciodată nu-i târziu să-ți împlinești visele. Chiar dacă anii au trecut peste tine fără sfială, lăsând urme de neșters pe chip, din inimă nu au putut smulge acele dorințe ce le porți, poate, din adolescență. Viața, în valul ei neiertător, ți-a întins bariere prin care ți-a frânt aripi și ai fost obligat să
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
cu totul specială. Fiecare autor ascunde în sine o lume. O lume mirifică, de cercetat, de asumat, cu fiecare pagină parcursă. Acesta este farmecul lecturii. Să cunoști și să-ți însușești lumi necunoscute, să intri în ele, la început cu sfială. Apoi, din ce în ce mai îndrăzneț, să o iei în stăpânire. Mirajul acesta se poate întâmpla în fața oricărei cărți care te atrage și te vrăjește până la a nu-i mai putea rezista. „Piața Veche” - este una din cărțile care fascinează cititorul, prin lumea
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existențiale. Aceasta este mântuirea. Așadar, să îl lăsăm pe Domnul Iisus Hristos să pătrundă înlăuntrul nostru și să sălășluiască în noi. A-l avea pe Hristos înseamnă a trăi o viață simplă, cu sfială față de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasă și profund creștină, modestie, cumpătare, mărturisitor de credință și mai mult prin trăire și gândire, cu împăcare și mulțumire de starea în care se găsește, și nu în cele din urmă înseamnă
HRISTOS ÎN MINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342121_a_343450]
-
îi va anchiloza aripile, rugina îi va mânca aerul, și nu ne va mai privi de sus. Moartea e și pentru ea o trecere, poate în corpul altei ne păsări iar eu voi deveni cuvântul, așezat în umbra ei cu sfială, ca o rugă în fața icoanei. Referință Bibliografică: Voi deveni cuvântul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VOI DEVENI CUVÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341774_a_343103]
-
împinge orașul la iarbă verde. Din troleibuze se face tocană pentru roboții care nu iubesc mirosul fatal al trandafirilor. E o lună leneșă pe cer, ca o pisică ambulantă. Am pus mâna la ochi : noaptea se dezbracă iar, fără nicio sfială. De jur-împrejur, curge îndoiala. Poate de-aceea simt nevoia să-ți spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc. Sănătos și cu mintea pe undeva pe-acasă, mi-e dor de-o discuție aprinsă de ochii
PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341929_a_343258]
-
Cum te vreau de când te vreau, Lup de sânge și de coarne, Căprioara mea, să-ți beau Opiumul turnat în carne, Cum te-ating de când te-ating Și doar noi știm câte taine În plăcere ni se sting Liberi de sfieli și haine, Cum te plâng de când te plâng Fără lacrimi pe sărutu-ți, Mă dizolv, mă fierb, mă frâng De iubire, dor și trupu-ți... Referință Bibliografică: Cum te știu / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 803, Anul III, 13
CUM TE ŞTIU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342266_a_343595]
-
deosebiți, de multe ori vârfuri ale societății care merită să fie mai bine cunoscute. În activitatea de critică literară are capacitatea de a deosebi o carte bună de o carte proastă și talentul de a descoperi autori care stau cu sfială deoparte, dar a căror opere merită să fie comentate, să fie scoase din anonimat, și o face cu talent, cu meticulozitate și profunzime a înțelegerii. În cronicile pe care le realizează prinde cu inteligență ideile și mesajele cărților, pune în
PROFIL DE JURNALIST ŞI AUTOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342463_a_343792]
-
Ce izvorăște din inimă celui ce poate rosti cuvintele tale Și tu îl călătorești cu lumina ta Către un alt înțeles către cel care caută pe cel de dincolo de lume și tu privești prin cuvintele tale în mine cu atâta sfiala către cel atât de ascuns unde nu este altceva decât infinitul vorbirii. *** Ești patria cu mii de cărări călătoare spre el Cel ce a creat universul Ești patria nesfârșitului Ești patria mâinii ce atinge cerul atât de înalt și atât
CUVANTUL de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342493_a_343822]
-
deosebiți, de multe ori vârfuri ale societății care merită să fie mai bine cunoscute. În activitatea de critică literară are capacitatea de a deosebi o carte bună de o carte proastă și talentul de a descoperi autori care stau cu sfială deoparte, dar a căror opere merită să fie comentate, să fie scoase din anonimat, și o face cu talent, cu meticulozitate și profunzime a înțelegerii. În cronicile pe care le realizează prinde cu inteligență ideile și mesajele cărților, pune în
JURNALISTUL OCTAVIAN CURPAŞ (PHOENIX, ARIZONA) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342497_a_343826]
-
așa, pentru că în fapt nu au existat niciodată! EA: - Aaa, da, dar cam greșit să spui așa.. În privința nudului domnului pictor Ion Panduru, nu sunt de acord: - eu văd pudoare la femeie...nu agresiune... ci așteptarea reprezentată prin goliciunea și sfiala ei, pe care posibil că a încercat-o abia după ce s-a dezbrăcat. -Așteptare? EA: - Da, îmi pare - așteptarea...de a se dărui...prin toate și a tot ce este..ca și cum s-a dezbărat de toate, a lăsat deoparte toate
ION PANDURU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342569_a_343898]
-
sau. De dupa colțul unui bloc au apărut doi polițiști și doi de la Poliția Comunitară. -Privește, Mircea! Polițiștii se feresc să nu fie văzuți. Până la urmă cei doi polițiști din subordinea Ministerului de Interne îndrăzniră să urce pe tereasă și cu sfiala îl întrebară pe doctor dacă are autorizație pentru acest miting. -Iată, cine a îndrăznit să mă întrebe de aprobare!? -Huuuuu! Jos mafia din poliție! Strigară mulțimea. -Hai! Cărați-vă de aici să nu vă dau pe mâna inspectorului șef. Între
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
parte și cealaltă, sub care erau înșiruite bănci ocupate în taina înserării de juni cuprinși în îmbrățișări sfioase, spre deosebire de acum când ziua stau pe ele, să le tihnească sărăcia, bătrâni, iar noaptea întreagă tineri pe care-i caracterizează orice, numai sfiala nu! Fiecare dimineață din urma lor dezvelește în răsăritul soarelui urmele unor întâmplări nocturne peste măsură de bogate în felurite piese argument. Creșteam în Buhușiul de odinioară, curat, ca o grădină cu tei, salcâmi, castani și flori, învățând să respect
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
că a pierdut volumul autorului Duiliu Zamfirescu. Cu răceală au trecut pe lângă cartea salvată de la înecul în tomberon concluzionând că o va lua probabil măturătorii străzii mâine în zori. Foarte dezamăgită m-am apropiat de carte. Am atins-o cu sfială. Am ridicat-o din locul unde zăcea pradă indiferenței și mi-am îndreptat pașii spre casă. În drum spre casă mi-am amintit de cuvintele Sfântului Augustin: „Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spiritualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește ,,taină teologică,,. La fel, întreaga sa viață sau întregul dinamism al vieții sale duhovnicești, în centrul căruia se află sistemul minte - inimă, constituie o taină. De aceea, teologia are o cunoaștere mai adâncă, interioară despre elementele
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
Acasa > Impact > Relatare > DUZINĂ DE CUVINTE(SAU CHIBRITURI...NICI NU MAI ȘTIU) Autor: Gelu Odagiu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am deschis cu sfială această ultimă cutie de chibrituri din duzină, Ultima pentru că în marea mea dezordine temporală, am udat cu lacrimi, salin, scăpăriciul celorlalte zece, unsprezece(că nici nu mai știu). Nu am deschis-o pentru a reaprinde ceva sau pentru un recurs
DUZINĂ DE CUVINTE(SAU CHIBRITURI…NICI NU MAI ȘTIU) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341120_a_342449]
-
în imposibilitatea de a citi și de a putea desluși - în întregime - sensurile slovelor care te ard cu puterea flăcării sau te cuprind cu frigul glaciațiunii. Ești de foarte multe ori „invitat” să te descalți, pentru a putea păși, cu sfială, pe urmele pașilor unei zeități (numită POEZIE) care - din când, în când - îți poate ușura suferința, purtându-te pe brațele sale fără de Timp. Cum profunda vorbă a poetului: „Ți-aș săruta talpa piciorului./ Nu-i așa c-ai merge șchiopătând
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Profesor Dumitru Stăniloae fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a părintelui duhovnicesc ce
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2030 din 22 [Corola-blog/BlogPost/344353_a_345682]