712 matches
-
cu ochi verzi? — Ce mai e prin târg, cuvioase? întrebă domnul. — Ce să fie, femeile vopsesc ouă și bărbații după treburi... Sfinția sa Antim e cam ostenit... L-au chemat la casele stolnicului, nașul măriei tale, că pregătesc schimbarea dregătorilor. Dar sfinția ta de unde ești, că nu te cunosc? — Nevrednicul Gherasim ieromonah, de la episcopia Târgoviștei. Nu am loc în vreo mânăstire anume, slujesc acolo unde este nevoie de mine, când cade bolnav sau moare vreun popă; până vine altul păzesc eu turma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or să se închidă rănile și or să se usuce. Uită-te, sfinția ta, cum fac eu, ca să știi să faci și domnia ta așa ca mine, și doftorul dădu la o parte una din cârpele ude de pe spinarea voievodului și începu cu altă cârpă să curețe coaja neagră care se înmuiase. Așa... Vezi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să zemuiască un fel de apă, așa... Din când în când trupul domnului se încorda și se trăgea în față ca și cum ar fi vrut să se sustragă durerii, dar buzele lui nu articulau nici un sunet. Doctorul oftă: — Grele vremuri trăim, sfinția ta, grele... Ieromonahul se apropie de urechea grecului și i șopti ceva. — Bine, bine, ai dreptate, mă ocup eu de tânăr. Ai dreptate, măria sa se ține să nu țipe ca să nu-l sperie. Așa este, nu este bine să ții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi mai alergau gândurile, le stăpâneam cu mintea mea și le îndreptam spre ceruri în rugăciune. Doar câteodată mi se părea că ies din temniță și pornesc călare și colind pe cal Țara Românească din mânăstire în mânăstire, așa cum faci sfinția ta, doar că eu găseam, în visul ăsta pe care-l simțeam aievea, toate porțile închise. În auz îmi spunea cineva: „La Sfântul Gheorghe cel Nou, la mânăstire, acolo, prin ușița cea tăiată scund în porțile cele mari, o să poți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am nimic! Călugărul privi picioarele cu rănile sângerânde, mâinile cu degetele învinețite și pe piept carnea supurândă, jupuită de pielea carbonizată, și dădu din cap într un fel nelămurit, fără să se înțeleagă dacă nega sau afirma ceva. — Te așteptam, sfinția ta, știam că o să vii, dar nu credeam că o să vii chiar din primul ceas de cum am ieșit din Ediculé. — Să nu te înșeli, măria ta, și să crezi că-i o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arătat că moșii mei m-au vândut, o jalbă mare... Aștepta să fiu cuprins de mânie și să-i spun că toate acele fapte care erau trecute acolo, dacă s-au făcut, împreună cu ei s-au făcut. — Și? — Am tăcut, sfinția ta, am tăcut cum tace un mormânt, că știu că degeaba mi-aș fi întinat sufletul cu vânzarea lor, preț nu luam, soarta mea este pecetluită. Prea multă ură era în Damad Ali Pașa, ca să nu-i citesc șiretenia. Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și tresar prin somn, de le e milă slugilor când trec pe lângă ușa odăii lor. Mersul doamnei l-ai văzut? Dar fața Bălașei? Crezi că n-a secat izvorul lacrimilor lor? Îmi spui că pot să dorm acum. Nu pot, sfinția ta, să adorm fără să mă întreb cum de nu am putut cunoaște ce era în sufletul lui naș Dinu și al lui neica Mihai. E greu când te vând cei pe care i-ai iubit, e tare greu, grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta, nu se cuvenea să stai așa în fața noastră, domnia ta, față bisericească. Dar altfel cum aș fi putut să te îmbrățișez? Și domnul arătă spre arsura de pe piept a cărei zemuială încă nu se uscase peste tot. Îți mulțumesc că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastră, domnia ta, față bisericească. Dar altfel cum aș fi putut să te îmbrățișez? Și domnul arătă spre arsura de pe piept a cărei zemuială încă nu se uscase peste tot. Îți mulțumesc că ai încercat să-mi pătrunzi încâlcișul gândurilor. Vezi, sfinția ta, de ce trebuie omul să se mărturisească? Pentru că atunci când dai glas cugetărilor, pornirilor și simțămintelor tale, ele se orânduiesc, se aleg și se despart cele bune de cele rele și ai puterea să-ți vezi greșelile și să te rogi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor, răspunse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bătrân îmi pare... Auu, nu! zbieră ea. Nuu, mă îneacă sângele ăsta, e prea gros. Să meargă să toace și să bată clopotul de utrenie, porunci arhimandritul, scoțând capul pe ușă, să intre lumea în biserică, o să vin și eu. — Sfinția ta, crezi că și-a pierdut mințile? rugător întrebă vodă. — Mi-e teamă. Parc-ar avea o vedenie. Să vină cineva să stea cu dânsa, să-i citească psalmi, o monahie bătrână. Să trimită maica stareță pe cineva care a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mustrare pe care domnitorul a fost silit să o adreseze în mod oficial, în 1860, arhiepiscopului de la Iași: "Preasfânt Părinte, țara v-a încredințat cârja episcopală pentru a o conduce pe căile moralei și ale mântuirii. Sunt convins că Sfinția Voastră e conștientă de această frumoasă și înaltă îndatorire, dar sunteți înconjurat de cine nu trebuie, iar sfătuitorii domniei-voastre vă antrenează pe o cale care nu se potrivește nici demnității Bisericii, nici intereselor Statului; de câtva timp, înaltul cler și-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nici intereselor Statului; de câtva timp, înaltul cler și-a neglijat cu desăvârșire misiunea guvernul meu s-a străduit să introducă în mănăstirile cenobitice morala, disciplina, cumpătarea în întrebuințarea bunurilor, care aveau un alt scop decât întreținerea lenei, ignoranței, demoralizării. Sfinția Voastră le-a adresat acestor mănăstiriri bule de excomunicare și a aruncat anatema asupra tuturor celor care au acceptat funcții publice... Dumneavoastră ordonați neascultarea guvernului și propovăduiți revolta împotriva autorității! Mai avem a vă adresa o plângere gravă; e vorba
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu aer, zburând pe deasupra pădurii din apropiere, fiind dusă hăt departe până la munții din zare. Preotul duhovnic Machedon, starețul mânăstirii, venea în grabă aproape fugind dinspre gospodăriile anexe. -Ce se întâmplă aici, Machidoane îl întrebă bătrânul preot Gherasim -Nu-i treaba sfinției tale-răspunse popa nervos. Tot atunci la poarta mânăstirii se opri o limuzină neagră din care coborî arhiepiscopul însoțit de un preot. Oamenii din sat s-au adunat în mare grabă dând năvală în incinta mânăstirii. Când au auzit că arhiepiscopul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai are cineva ceva de spus-continuă acesta. -Iubite domn cu voia ta aș propune să ordoni investigarea împrejurimilor în tot ținutul comitatului-sugeră contesa Barbara. -Propunerea este bună. Căpitane de mâine începi cercetarea și asigură și gărzile la castel. Iar voi sfințiile voastre să fiți aici la miezul nopții cu tămâie, aghiasmă și toate cele necesare. Tămâie vrea dracu, tămâie să-i dăm. Noapte de noapte timp de un an preoții au tămâiat și stropit cu aghiasmă arătările fantomelor luptătoare dar acestea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
toată nebunia asta. După ce s-au adunat toți în camera de consiliu contele întrebă: -Cine a citit istoria cavalerilor ioaniți și teutoni? -Eu măria ta-răspunse contesa Barbara lividă. De ce? -Citind istoria i-ai invocat, fară să știi că faci asta. Sfințiile voastre și ceilalți urmați-mă. Au coborât în subsolul castelului și de acolo, au mai parcurs circa treisute de metri, dând peste o sută de schelete împrăștiate peste tot. Armele, scuturile, armurile zăceau alături. -Fantomele n-au făcut decât să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
uda sufletul cu ce am găsi. Da’ ele, săracele, că-s și ele suflete... - Da’ pârăul? - Apoi, ce o mai rămas, o limbă de apă. Nici cât să se sature o pasăre a cerului. - Mergi sănătoasă, Aneto! - Săr’ dreapta, Prea Sfinția Voastră! Era cald. I se uscase gura. Porni spre casa parohială. Avea o cană de apă prin tindă. O să se întindă și o să se roage în gând. Luminat și înțelept o să fie când o să ia decizia. Găsi cana clocotită și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aș putea să le zic : «faceți un pas și către Hristosă ... Ascultați ce mi‑a răspuns părintele Porfirie : — Și unde este dilema ? Când te duci să predai, ești Împăr‑ tășit ? — Da, părinte, sunt. — Te Împărtășești duminica ? — Mă Împărtășesc cu binecuvântarea sfinției voastre. — Atunci, În amfiteatru intră Însuși Hristos. La ce‑ți mai trebuie cuvinte, dacă Îl ai pe Hristos În tine când vorbești la catedră ? Lasă‑i În pace. Să nu le spui nimic 271. Klitos Ioannidis : Iată cum abordează lucrurile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
toate acestea, în Mihai Titus nu rămâne nimic. Singura lui referire la religie este o întrebare ironică, pusă printre dinți popii Stoica, mai mult soldat decât popă, în timpul ritualului de încoronare la Alba Iulia : „Mai știi să ții o slujbă, sfinția-ta ?”. În nici un moment greu al zbuciumatei sale vieți, Mihai Titus nu îl invocă pe Dumnezeu, nu se roagă, nu vorbește cu o față bisericească. E un ateu singuratic, ale cărui intenții nu le cunosc nici cei mai apropiați. Așa cum
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă, și sistemul onorificelor, specific unor grupuri sociale distincte, cu reguli proprii de adresare: Măria Ta, Alteța Voastră, Sfinția Voastră. Această a doua serie ridică mai multe probleme de uz: fiecare expresie trebuie folosită cu referire la un anumit tip de alocutor, individualizat prin funcția sa într-o enclavă socială. Regulile specifice respectivului grup sunt însă netransparente pentru vorbitorul
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Voastră, sper să Vă reamintiți de convorbirea telefonică... (Internet, 2007). Într-un interviu aniversar, PF Patriarh Teoctist este întrebat: Cum decurge o zi obișnuită de muncă pentru Preafericirea voastră? (Internet, 2005). Cuvioșia Voastră este generic, indiferent de grad, ca și Sfinția Voastră: Sfințiile voastre, când vă văd așa, trei, împrejurul meu, mi-amintesc de tinerețe... (AC). Ierarhia catolică are și formule proprii: pentru cardinali Eminența Voastră și pentru Papă Sanctitatea Voastră. Spre exemplu, un reporter discută cu unul dintre cardinalii catolici
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
să Vă reamintiți de convorbirea telefonică... (Internet, 2007). Într-un interviu aniversar, PF Patriarh Teoctist este întrebat: Cum decurge o zi obișnuită de muncă pentru Preafericirea voastră? (Internet, 2005). Cuvioșia Voastră este generic, indiferent de grad, ca și Sfinția Voastră: Sfințiile voastre, când vă văd așa, trei, împrejurul meu, mi-amintesc de tinerețe... (AC). Ierarhia catolică are și formule proprii: pentru cardinali Eminența Voastră și pentru Papă Sanctitatea Voastră. Spre exemplu, un reporter discută cu unul dintre cardinalii catolici: Eminența Voastră
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
singularului persoanei a II-a din zona politeții, toate sintagmele folosite în spațiul public preferă posesivul vostru/voastră. Chiar și formulele care cândva se fixaseră în forma cu tău/ta au suferit schimbarea: a se compara Nu mai umbla și sfinția-ta cu scornituri de-aceste chiar în ziua de lăsatul secului! (Creangă, 206) cu În urmă cu două săptămâni, primarul comunei Curtești, Nicolae Alupe, a pierdut un proces în fața unui preot, pentru că nu i s-a adresat cu Sfinția Voastră
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
și sfinția-ta cu scornituri de-aceste chiar în ziua de lăsatul secului! (Creangă, 206) cu În urmă cu două săptămâni, primarul comunei Curtești, Nicolae Alupe, a pierdut un proces în fața unui preot, pentru că nu i s-a adresat cu Sfinția Voastră sau Preasfințite Părinte, ci cu un simplu matale. (Evenimentul). Chiar și inovațiile recente, ironice și ludice, urmează aceeași schemă de formare; deși atitudinea asociată lor nu este respectul, tot pluralul persoanei a II-a domină: Întunecimea voastră, mulțumesc de
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
unic. Și GLR27 opta tot pentru soluția locuțională. Alegând să trateze toate aceste sintagme unitar în privința statutului morfosintactic, DOOM2 încearcă să le confere și o grafie unitară. Astfel, se propune ca amândouă componentele să fie scrise cu majusculă: Excelența Voastră, Sfinția Ta, chiar și Domnia Ta, Domnia Voastră. Această decizie, respectată de GALR, nu s-a impus pentru seria Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre în scrierile contemporane. Motivul îl constituie pătrunderea acestor sintagme în limbajul comun, în afara contextelor ceremonioase. Exemplele citate în acest subcapitol
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]