749 matches
-
i se mai spunea, „Ulița Boierilor” (Ștefan cel Mare și Sfânt n.n). „Mă bucur că am cu cine sta de vorbă și mai ales că știi multe lucruri despre cele vechi.” Mă străduiesc și eu să țin pasul cu sfinția ta. Altfel mi-ar fi rușine dacă n-aș ști nimic din ce a fost odinioară. Călugărul îmi întinde un nou manuscris și îmi zice: „Acum ai să vezi și o faptă nelegiuită făcută de un voievod. Mai rău este
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
scrie mitropolitului episcopilor și egumenilor de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci sfânta pravilă bisericească...să hotărâți și să dați în scris, iscălinduvă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci sfânta pravilă bisericească...să hotărâți și să dați în scris, iscălinduvă, însemnând din cuvânt în cuvânt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci sfânta pravilă bisericească...să hotărâți și să dați în scris, iscălinduvă, însemnând din cuvânt în cuvânt capetele pravilii, ca să să vază...de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Când umbra stejarului ajunge de-a lungul cărării, atunci îi ora când trebuie să pornesc către chilie. După ce om mânca, te-i hodini și poate mai citești câte ceva din cărțile pe care ți le-am dat. Așa am să fac, sfinția ta - i-am răspuns și am pornit să culind pădurea plină de minunății... Am umblat mereu cu gândul la cele văzute la bătrânul călugăr, dar mai ales la cele spuse de el...Chiar și acum, când privesc jocul neprihănitelor veverițe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
n.n). Doamne! Unde era vodă Ștefan biruitorul?” Își dormea somnul de veci la Putna și sigur s-a răsucit în coșciug pentru această pângărire a sfintei sale zidiri, părinte... Așa ajunsese Moldova măritului Ștefan vodă în vremea bicisnicilor urmași... Sfinția ta știe mai bine ca mine cum a fost... „Și totuși, marele voievod l-a sfătuit pe Bogdan, fiul și urmașul său la domnie, să închine țara turcilor, pentru că nu o va putea ține slobodă numai cu sabia, așa cum a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să schimbe fața târgului și chiar reușesc. Și asta este bine. În timp ce tu citeai, eu n-am avut astâmpăr și am scotocit mai departe printre terfeloage. Și de data asta am avut noroc. Și încă mare.” Despre ce-i vorba, sfinția ta? „Vodă s-a gândit că pe lângă apă și bună rânduială la tăierea vitelor și vânzarea cărnii ar mai fi nevoie de ceva.” Ce ar mai fi trebuit, mă rog? „ Școli, dragule! Școli! Uite aici așezământul lui Grigore Ghica voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe băncuță și te-apuci și Sfinția Ta să spui o predică, ceva, mai lunguță, mai o rugăciune, să aibă timp ai noștri să termine groapa. - Bine, omule, dar... - Plătim ce-i de plătit, chiar la tarif special, ne socotim... - Ar mai fi un botez pe la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii, Cătălina și-ar fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe lângă gard, a întors iarba de 8 ori de când sunt aici, îi curg balele pe coada furcii. Cel roșcat este de o obrăznicie rară, a venit cu o sticlă de apă. Auzi mata, nesimțire: "Coniță, apă rece de la izvor pentru sfinția ta." Am poruncit 10 vergi să-i pui pe spate, aflu eu dacă și-a primit canonul. Nu se mai poate, îmi ajunge, am ostenit destul pentru acest schit, am pus vorbă bună la județ, v-am adus lumină tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ajutătoare, frații sunt harnici, cei de la consiliu sunt milostivi, domnișoara Cătălina-i muiere cu inimă largă și cu ce ai agonisit matale vom ridica alt locaș deasupra cenușii. Acum este vremea Utreniei, merg cu părinții în pădure să săvârșim slujba. Sfinția ta, întinde-te sub stejar până se face ziuă și om vedea ce este de făcut. Banii mei, cutia mea cu odoare! Ilarioane, Gherasime, unde sunteți, mă, unde sunteți? A trecut un ceas, de când i-am trimis să mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l prăpădesc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el alăturea dorm. SISOE: Parcă eu nu tot cu el alături? Da' uit. Uit să-l iau și mereu mă-ntorc să-l caut. MAVRICHIE: Așa? SISOE: Așa. Și, dacă mi-i îngăduit, ce fel de ceaslov porți sub braț Sfinția Ta? MAVRICHIE: Apoi am mai scris o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici? MAVRICHIE: D-apoi cum? Eu nu pot scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o carte de pilde astă noapte. De mult mă ținea gândul s-o fac și pe asta, și iaca am făcut-o. SISOE: Astă noapte, zici? MAVRICHIE: D-apoi cum? Eu nu pot scrie decât noaptea. SISOE: Tare bine! De, sfinția ta, părinte Mavrichie, ești cap învățat și dăruit, precum se știe. Și nouă, sfinților aceștia mai de rând, ne pare tare bine de câte ori ne cade-n mână câte-o bucoavnă de-a sfinției tale. Acuma las' că și... (arată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scrie decât noaptea. SISOE: Tare bine! De, sfinția ta, părinte Mavrichie, ești cap învățat și dăruit, precum se știe. Și nouă, sfinților aceștia mai de rând, ne pare tare bine de câte ori ne cade-n mână câte-o bucoavnă de-a sfinției tale. Acuma las' că și... (arată cu capul undeva, în sus, spre ceva invizibil), știi dumneata cine..., te are la mare cinste pentru astă pricepere. La trapeză capeți cele mai mari și mai groase smochine și oala cu lapte dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că, doamne iartă-mă, mi s-a acrit de-atâta dulceață! (Sisoe urmărește de-o vreme cu ochii ceva pe sus, întinde o mână și se uită la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și ce ai pe pumn? SISOE: Sssst! O viespe. Iaca ce chilipir! Multă nădejde nu trag eu, da' măcar să-ncerc... (simulează zădărârea viespii) MAVRICHIE: Ce tot spui acolo, Sisoe? Ce nădejde tragi? SISOE: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca acolo, și unul îl îmbia pe altul: "Rogu-mă sfinției tale, trage-mi un pumn în nas!" Care parcă n-ar fi știut că putea acela să-i tot tragă la bobârnace, n-ar fi simțit nimic măcar de i-ar fi cârmit nasul din loc. MAVRICHIE: Acesta-i lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă Despre făcutul minunilor. Întru ea se cuprind sfaturi și învățături pentru folosința sfinților părinți, ca să se descurce la o nevoie. Iară binecredincioșii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus de fire cată a se feri cu strășnicie să facă vreodată o minune în folosul său, au din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se poate umple de păcate un sfânt! Când am vrut eu să-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că raiul nu-i panoramă, să caște gura pe cele dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă cei aleși să dea ucenicilor învățătură nu se arată a fi ei învățați, apoi mai bine le-ar sta în chip de oiște la căruța lui Sfântul Pintilie cel Gros. Așa să știi! TERENTIE: Ei, lasă că-i da sfinția ta seamă de asemenea vorbe proaste când te-oi chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare Habacuc. Are o aură ceva mai vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă mare sfinția ta... Adevărat? SISOE (se întoarce): Potrivită... HABACUC: Ascultă, eu n-am vreme! Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb. HABACUC: Bun, ia porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un bob de porumb între două degete, îl scuipă bine pe toate părțile și-l pune pe tablă la întâmplare) Ei, ce zici? HABACUC: Bre, bre, bre, da' fie, că strașnic le mai învârtești! Nimeni nu se poate pune cu sfinția ta la acest joc. Atâta doar că-l joci cam rar... Eu am să-l mut pe acesta din mijloc. (mută) SISOE (la fel ca prima dată): Și eu pe acestălalt. HABACUC (cu răutate, cântat): Iară eu mânca-ți-l-voi pre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]