3,671 matches
-
morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui începea în a zecea zi, pentru că însemna depășirea - diabasis - oricărei patimi și a oricărui lucru sensibil”). - Iezechiel 47,3. Biblia românească (după TM): „Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ținea în mână sfoara și a măsurat o mie de coți; și m-a dus prin apă și apa era până la glezne (opsayim)”. LXX: „Un om a ieșit înainte și ținea în mână o măsurătoare și a măsurat câteva mii cu acea măsurătoare, apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bine că l-am găsit pe ăsta ! Chiar merge ceva mai încet, așa că stau mai sigur în crăpătura asta de talpă... Tot un necăjit, uite la el... abia de se mai țin sandalele de crăpate ce sunt și legate cu sfoară... Da' urcă înainte... pe piatra goală, gâfâind ca vai de lume, gata să-și dea sufletul la urcuș... hei ! ăsta nu prea-i obișnuit să meargă la deal... Da' nici ceilalți doi... Chiar cel mai tânăr... uite la el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acela un prostovol? ― Nu știu, domnule profesor. ― E o unealtă pescărească, formată dintr-o plasă conică, care are Înșirate la bază bucăți de plumb. Este aruncată de pescar În apă printr-o mișcare anume și după un timp trage de sforile pe care le ține În mână. Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un sac. Așa că să nu-i dăm ocazie „pescarului” să tragă de „sfori”... ― M-ați convins, domnule profesor. După vizită, profesorul l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
printr-o mișcare anume și după un timp trage de sforile pe care le ține În mână. Atunci, baza conului se strânge și peștele este prins ca Într-un sac. Așa că să nu-i dăm ocazie „pescarului” să tragă de „sfori”... ― M-ați convins, domnule profesor. După vizită, profesorul l-a luat pe Gruia la el În cabinet. ― Spune-mi, te rog, dacă ai observat ceva deosebit În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebuie Îți și făcea observație... „Da’ aista di ci șădi așă Într-o rânî?” Și bine făcea, fiindcă atunci, În toiul misiunii, mâna mergea automat spre locul unde trebuia să se afle arma de care aveai nevoie. Chiar și o sfoară cu care să-l legi pe un eventual prizonier trebuia să fie la locul ei... Gândul Îți era la misiunea În sine, iar gesturile erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cântec” de cucuvea de zile mari. În câteva minute, a sosit Undiță. „Ce s-a Întâmplat?” - m-a Întrebat el precipitat. „Te duci și aduci câte trei grenade din ale voastre. Voi rămâneți cu câte o grenadă. Să aduci și sforile”. Undiță nu a Întrebat de ce. A făcut stângamprejur și a plecat, nu Înainte de a lăsa cele trei grenade ale lui. Nu a durat multă vreme până s-a Întors. După ce a predat grenadele, Toader i-a ordonat: „Fuga la locul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Însă, e nevoie să pregătim „Încărcătura”. „Specialist În asemenea trebușoară e Păpădie. Eu zic să-i duc grenadele, și În momentul când aude semnalul de la noi, să acționeze cum știe el” - am propus eu. „Cred că ai dreptate. Ia și sfoara asta a mea. Va avea nevoie” - a Îndemnat Toader. ― Cum văd eu, la tăti celi vă duce’ mintea - i a lăudat mama Maranda. ― D-apâi cum dar! - a acceptat tata Toader laudele. ― După ce am ascultat cum se scurge timpul și liniștea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să-l Întreb nimic pe căpitan. Am scos doar foaia de cort
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat o razna. Nu visam decât evadarea... Dar cum? Atâta vreme cât omătul e de un metru, nu puteai face un pas În lături. Întâi, nu știi cât ai rezista să mergi prin asemenea nămeți. Apoi, te ia din urmă ca pe sfoară. Întrebarea era cât ține iarna acolo? Mai vine și primăvara sau?... Toată ziua cât munceam ne făceam planuri care de care mai năstrușnice... La Început, pe mine și pe colegul meu ne-au pus la tăiat copaci. Apoi la fasonat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu podeț de bârne... Drâmbă a sărit de pe tractor. Accelerez și stopez brusc! Mișa, aflat pe platforma remorcii, a tresărit. Mai zvâcnesc o dată cu tractorul și opresc, Încât Mișa a căzut de-a dreptul În brațele lui Drâmbă, Înarmat cu o sfoară făcută gospodărește... Cât ai clipi, Mișa era legat zdravăn pe platforma primei remorci. Colegul meu era un fel de Goliat! Pornesc spre pârâu și intru cu tractorul În apă, până acesta se oprește de la sine. Îi arunc lui Drâmbă toate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ieși din umbra casei scărilor și se apropie cu pași măsurați de grupul de studenți, fără ca nimeni să-l ia în seamă. Ne-ai recitat cea mai frumoasă poezie a lui Eminescu, domnule poet, dar ne-ai cam tras pe sfoară, fiindcă ne-ai făcut să credem c-o să auzim o poezie de-a ta! se auzi un glas îndrăzneț de fată. Victor își răsuci mirat capul înspre locul de unde se auzise glasul. Cea care vorbise astfel era o studentă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poeziile tale?... Asta pentru că tu mi-ai băgat în cap prostia că, dacă mă apuc de scris poezii, o să ajung cu hârzobul în cer!... Și-am ajuns... la râpa Uvedenrode. Niciodată nu m-a tras cineva așa de rău pe sfoară, cum ai reușit s-o faci tu, Vianule!... exclamă profesorul Barbilian. Așadar, tinere domn!... se întoarse el către Victor și-l bătu cu o mână pe umăr. Ține-te tare de matematică!... și-o porni cu pas alert mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se în general într-un fel atât de original și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alt fugar a găsit refugiu în bordeiul nostru, continuă Teodora. Un bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au fost supuse și toate pernele, numai că, prin deteriorarea lor, a umplut camera cu roiuri de pene. În continuare, a decupat tapițeria de pe recamier unde a descoperit un adevărat filon de aur: în afară de iarba de mare și legăturile din sfoară pescărească ce asambla arcurile somierei într-un tot unitar, acolo se aflau zeci de sârme și sârmulițe, sute de șuruburi și piulițe, șaibe, cuie, ce trebuiau atent examinate, în condițiile unui nor de pene și a numeroase caiere de lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apelat. Că aiștia puțini au mai rămas, un număr nesemnificativ, s-ar putea spune, din toată fauna aceea de meseriași ai bâtei, puși să mutileze trupuri și suflete omenești nevinovate. Doar ai văzut și dumneata că, deși s-a dat sfoară în țară, deocamdată s-au identificat numai două exemplare, mari și late, fără vreo urmă de ceva omenesc într-însele. Dimpotrivă, priviri agresive, porniri de fiară, suflete cantonate în rele pentru totdeauna, niște specimene nedemne de ceea ce include în definiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras pe sfoară. Tu chiar ești făcut pentru muzică!" În clipa aceea, deși nu-mi fusese niciodată foarte drag, chiar am vrut să-i spun că-l iubesc. Răspunsese unei măgării cu un gest de încurajare. A fost prima lecție de morală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu hahamul, ba cu Lili, ba cu Suzana, jucăria încă mă atrăgea ca un magnet. Era tot acolo și credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce să facă. Dă-i-o mă, că te iau eu pe sania mea, l-a îndemnat alt băiat. —Uite, îți dau o sută de mii ca să-i împarți prietenul tău și să vă cumpărați ce vreți. Poftiți! îi întinde sfoara saniei Sergiu, luând bucuros banii. Hai domnișoară, urcă-te în spatele meu pe sanie, îi spune Ceciliei. —Ești o figură, Matei. Să nu mergi repede, îl roagă suindu-se pe sanie. —Uhuu! striga Cecilia de bucurie completând larma copiiilor și fluturându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a continuat cu mângâierile, cu sărutările, cu vorbele drăgăstoase, fără să-și dea seama ce surpriză îl aștepta. Cecilia își înfundase fața în perna pufoasă pentru a nu face posibil sărutul îndrăgostiților după care Matei tânjea. —Șireato, mă tragi pe sfoară, dar am răbdare să aștept că n-ai să te sufoci în pernă. Cecilia râdea pe înfundate. —Ai crezut că nu m-am prins ce urmărește fata mea din parc? Ea pierde, că se chinuie cu mirosul buretelui din plastic
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
indigo și alb, primul decorat cu o ramură de pin, iar ultimul cu o ramură de prun" (de pe care, se precizează într-un pasaj anterior, "aproape toate florile căzuseră", detaliu important pentru cine este familiarizat cu categoriile estetice japoneze). Deși sforile și nodurile sunt convenționale, se poate detecta imediat mâna unei doamne cu gust ales. Inspectând darurile și găsindu-le admirabile, prințul dă de un poem în tonuri șterse de cerneală, pe care îl citește cu voce joasă, pentru el: "O dată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
primar al umanității-copil, întâlnim, sub forma componentelor de bază prin combinarea cărora se ajunge la a se putea "desena", practic orice concept: câteva obiecte care trimit la ocupațiile principale (acoperișul, vasul cu orez, arma în variante suliță, sabie, săgeată -, fierul, sfoara etc.), fenomene naturale (vântul, ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
putea exista în afara acestui mecanism lexical. Aproape orice cuvânt care îmi vine îmi minte intră în clase polisemantice mai mult sau mai puțin bogate. Banalul "a întinde", de exemplu, este folosit pentru a desemna acțiunea de bază, "a întinde o sfoară", după cum poți să întinzi mâna, să te întinzi în pat (la fel de bine, ba chiar mai plăcut, să te întinzi cu cineva), să întinzi masa, hora, vorba, pasul etc. Limbile latine îmi par a fi campioanele polisemiei, spre deosebire de cele germanice, unde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]