721 matches
-
gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind amar. Îi acopeream cu șuba. Ghilimelele Însă rămîneau, afară, Înfipte-n hîrtia poroasă de 250 de grame offset din capul meu trepanat de griji, deschis spectatorilor din lumea-ntreagă. Pe deasupra căreia zburau gîze. Îmi Îndreptam atenția spre fetele care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pitici, politicieni, singuratici, debili mintali, care caută femeie cu pieptul mare Între 25 / 35 de ani, reumatici, gripați irecuperabili, dar tandri, fără noroc și fără picior. Participanții la miraculoasele ședințe de vindecări publice sînt uneori gălăgioși, alteori, mai des, abulici, sforăie, așteptîndu-l pe Godot. Pe Gantry. Și chiar pînă Într-atît de moțăitori, Încît la una dintre predicile susținute-n sala Arlus, atunci cînd evanghelistul a-ncheiat o frază cu „Iisus, rege!”, au tresărit toți din somn și, Într-o unanimitate emoționantă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
state”. Sigur, ar fi fost hilar ca, de pildă, scrisorile să nu fie redactate, deși poate că este și asta posibil, cum văd că totul e posibil aici, mai Întîi le trimiți și-apoi le redactezi În liniște, la Academie, sforăind pe pupitru; dar cine lipea timbrele? Intră-n operă și ciornele? Mister. Care nu se spulberă nici după recitirea cu sufletul la gură a titlului articolului, „Pledoarie pentru adevăr”. Să faci pledoarie pentru adevăr cu o paranteză-n gură, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Topraisar, unde-a trebuit să Îndur gerul și cei mai imbecili oameni din lumea vizibilă, militarii de profesie, stăteam de gardă În gheretă-n noapte și nu mă gîndeam să mă sinucid ci cum să-i Împușc pe ofițerii care sforăiau beți În clădirea lor albă chiar și pe-ntuneric, cum să-i mitraliez pe toți, eram un cetățean al universului ca Lennon, pacifist, e imposibil să-mi amintesc cîte gînduri asasine mi-au trecut prin minte (ca și acum), cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vulvă. Printre labii, sînt inserate texte ce provoacă rîsul cu pricina și unde artistul reflectează asupra creației și a destinului tragic al poeților ruși, cum ar fi acela În care ne spune că a posedat-o pe N. (soția) În timp ce sforăia ușor, sau cum l-a excitat priveliștea ei cînd a pus-o să facă treaba mică și treaba mare, trăgînd apoi concluzia: În fiecare femeie se ascunde o adevărată zeiță: p. Pe urmă se plictisește de N. și se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens intrase În celula 3. Bud Își făcu loc ca să ajungă acolo. Dick tocmai se ocupa de un pachuco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în sus și a început să sforăie. M-am închis în baie, m-am spălat, aveam spatele numai dungi vineții și roșii, umflate și dureroase, arătam ca dracu, tremuram toată de furie, de durere, de rușine, de ură, îmi venea să-mi pun capăt zilelelor, îmi ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când în când, am nevoie și de asta, trebuie să recunosc că-mi place, deși ești cam rece. Bărbatu-meu era ca un iepure, își făcea datoria de onoare câteva minute și pe urmă îmi întorcea fundul și începea să sforăie. Cred că nu există ceva mai groaznic pe lume decât felul ăsta de bărbați, naiba să-i ia! Ești în stare? Spune-mi, ești în stare să mă suporți un timp? N-o să te agasez. O să mă vezi o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre el, e prea închis, și n-am de unde să-l apuc. E ca într-un vis pe care l-am avut de curând, umblam pe o plajă nesfârșită, nici o ființă în afară de noi, nici măcar pescărușii, doar marea verde-neagră și înspumată sforăind în apropiere și spărgându-și crestele înghețate în nisipul moale. S-a aplecat și a ridicat un vas ciudat, nu știu de unde-l scosese, din nisip sau din apă, nu-l văzusem mai înainte, cum nu văzusem nici vreun vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Așa a fost și cu fotografiile acelea pe care le-a găsit la el; care se dovediseră a fi un cadou de la Thomas, să-l ia naiba... O jumătate de oră mai târziu, la două fără un sfert noaptea, Mortimer sforăia ritmic și Rebecca era încă trează de-a binelea. În momentul acela i se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ce rost ar avea s-o folosești, cînd puteai apela la una obișnuită? Dar nu dorea să discute chestia asta acum. Se repezi În salon, apoi În hol, ajunse În dormitor, și scoase cravata. Îl auzea pe taică-său sforăind, și rămase o secundă În Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum! zise el Închizînd ușa bucătăriei. Dar Alec nu răspunse. Pusese cordonul de la halat jos, și stătea lîngă chiuvetă, cu spatele pe jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu mai multă căldură de regina mamă decât sunt eu de Emily când mă Întorc din călătoriile de afaceri. Dar suport. Mi se strânge puțin inima și reușesc să suport. Poate consider că o merit cumva. Îl las pe Ben sforăind ușor și Împing Încet ușa celeilalte camere. Scăldată În lumina de culoarea acadelei a veiozei cu Cenușăreasa, fiica mea doarme, așa cum Îi place ei, goală ca un nou-născut. (Hainele, dacă nu pui la socoteală rochiile de mireasă sau de prințesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi e rău. Neastâmpărul, cred eu: prea multe ciocolățele Tweeny, plus o porție neobișnuit de mare de timp petrecut cu mami. Doar ce termin de vorbit cu firma producătoare de cauciuc japoneză și mă bag În pat lângă Richard, care sforăie, când aud un țipăt din camera alăturată, un țipăt ca de animal vânat În vis. Intru În cameră și o găsesc pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și în și mai rarele dimineți când își amintea visele de peste noapte, Clara Ionescu se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte și se uita nedumerită alături. Dacă era înainte de ora 7, îl zărea pe domnul Ionescu dor mind destins, sforăind ușor, bine înfășurat în plapumă. Se trăgea instinctiv mai aproape de el și el o cuprindea părintește în brațe, continuându-și netulburat somnul profund. Clara se cuibărea în brațele lui, recunoscătoare, și adormea la loc, instantaneu. însă în zilele în care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întunecat. 8. Clara se trezi cu un icnet de spaimă, pipăindu se cu degete înfrigurate. își recunoscu cu un oftat de ușurare pielea, își recu noscu pomeții și forma ochilor. Privi mirată în jur. Domnul Ionescu dormea liniștit lângă ea, sforăind ușor. „Am visat“, își spuse. „Mi-a revenit visul din avion. Numai că, de data asta, m-am trezit înainte de final, când mă pipăiam și nu mai știam cine sunt.“ Se dădu jos din pat cu grijă să nu-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cadrilater și până în Moldova, segmentele sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de nervi, de neputință, uneori poate și de-oboseală. Nimeni nu i-a întrebat vreodată ce motiv temeinic și rațional au să-și risipească 204 400 de ore, adică 8 516 zile, adică 23,3 ani din viață tăcând și sforăind. Patru miliarde și jumătate de inși bătuți măr, aduși la stadiul de legumă sau anemonă, plonjând seară de seară sănătos - nici ei nu știau unde. Șaptezeci de ani împărțiți ca un tort mare, cu-o felie lipsă. Am căutat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebăm de „Cavit“: dispăruse și el, ca și „Bem-Bem“-ul sau glucoza. Cam asta mi-a trecut prin cap, înainte să adorm. Nici mult, nici puțin, dar suficient de intens cât să mă bucur o clipă. Maria dormea, tânărul Lupu sforăia ușor. Două exemple demne de urmat. Am închis ochii și-am tras și eu pe dreapta. Dimineața, ne-am strâns toți patru în bucătărie, la o cafea. Scena păstra ceva de-arhivă, gen filmările cu încetinitorul din al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iubesc. Aș muri pentru dumneavoastră, Nastasia Filippovna. N-o să permit nimănui să spună ceva despre dumneavoastră, Nastasia Filippovna. Dacă vom fi săraci, voi munci, Nastasia Filippovna... După ultimele cuvinte se auzi chicotitul lui Ferdâșcenko, al lui Lebedev și chiar generalul sforăi cumva cu mare nemulțumire. Ptițân și Toțki nu puteau să nu zâmbească, dar se abțineau. Ceilalți rămaseră pur și simplu cu gura căscată de uimire. — ...Însă, poate, nu vom fi săraci, ci foarte bogați, Nastasia Filippovna, continuă prințul pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plângea, nu mai vărsa lacrimi, ci doar gemea din când în când; dar se întuneca parcă din ce în ce mai mult la față. Parcă veșnicia îl umbrea deja cu aripa ei de beznă. Uneori, noaptea, ne petreceam ore întregi singuri, tăcând; mamelucul Roustan sforăia în camera de alături; grozav de adânc mai dormea omul ăsta. „În schimb, mi-e credincios mie și dinastiei mele“, spunea Napoleon despre el. Odată eram grozav de îndurerat și, brusc, el a remarcat că ochii mi-s plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]