730 matches
-
El mâncat acum la club. Și fără altă vorbă, o luă înspre spital. - Unde te duci? strigă d'Arrast. Socrate se prefăcu a sforăi. - Dormit. Nu mult și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste dintr-o mâncare cu carne și orez care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul de pe partea lui de pat era întins cu grijă. O cameristă îmi împacheta lucrurile în tăcere. — La jimnastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
frig și parcă nici Întunericul nu-l mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas chiar când sforăia. Vorbea În somn. Ținea discursuri. Comenta cărți. Cerea audiențe. Făcea memorii. Călătorea În străinătate. Susținea teze de doctorat. Scria la Revista de pedagogie. Publica În Le français dans le monde, Învăța engleza fără profesor. Imagina proiecte de reformă a Învățământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cam tot timpul. El, cu aparatul de radio, chit că nu Înțelegea decât posturile românești. Se minuna Însă de câte limbi se vorbesc În lume. Îi plăcea să le asculte ca pe o muzică aparte. Noaptea mai ales, când Zorela sforăia Încetișor, privea cu Încântare alunecarea lină a acului pe scala abia luminată: un fir galben de trestie prin care, În acele clipe, i se părea că respiră Universul. Și chiar Dumnezeu. Sub plapumă, trupul măreț al Zorelei, cu pante domoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar și jenată la gândul că acesta i-ar fi putut surprinde momentul de slăbiciune și, mai ales, interpreta ca pe un semn de plictiseală ori ramolisment. Bine că n-am sforăit, Își spuse ea, când decise că nu avea motive de Îngrijorare. Domnul Húsvágó vorbea cu pasiunea persuasivă a unui veritabil negustor de antene parabolice, de a căror existență și eficiență ea avea de multă vreme cunoștință. Comerțul cu ele Înflorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am rupt ața, așa că nu-mi mai spune fătălău. — Taci naibii din gură! — Tăticule, adică tată... — Ciocu’ mic. Ți-am spus! Polițaiul cel gras și lăudăros, pus la punct ca un copil, mi-a trezit interesul. M-am prefăcut că sforăi, ca să nu-și întrerupă conversația. Johnny șopti: — Vezi, tată, doarme. Și-apoi el e poponarul, nu eu. Doar am dovedit-o. Dințosu’ naibii! L-aș putea bate, tată. Știi că aș fi în stare. Al naibii nenorocit! Fură slujbele altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
1 era scos din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera, probabil, Getta 2. „Extraordinar! gândi Dromiket 4, pe circuit închis. De unde are acesta curent?” Vru să-l anunțe pe comandantul Felix S 23, care sforăia subțire, dar șoaptele celor doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ce facem noi între noi, dar e mai bine să fim atente. În continuare, surorile s-au purtat la fel cu Ruti, cel puțin aparent. Nu-i vorbeau și nici nu-i arătau bunăvoință. Dar noaptea, când Laban deja sforăia, una dintre ele se ducea la ea și îi dădea supă sau pâine cu miere. Zilpa mai ales luase suferința lui Ruti pe umerii ei. Nu putea suporta golul din ochii ei, disperarea care o înconjura ca un abur de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se trezea, Rahela se ducea în cortul lui și se prefăcea că-i răspunde la avansurile lui nerușinate, doar pentru a-i turna o cupă și încă una, astfel înct Kemuel a dormit toată ziua și cea următoare. În timp ce Kemuel sforăia, bărbații s-au întors și au adus oile și caprele alese chiar lângă corturi, așa încât ultimele ore de pregătire au fost pline de praf, behăituri și miros de animale. Și au mai fost pline de toată tensiunea și zgomotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu-mi dorisem vreodată s-o fac. Era întunecat ca într-o fântână părăsită în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am văzut animalele ținându-și capul deasupra apei, caprele, cu ochii larg deschiși, abia atingând fundul apei cu copitele lor. Apoi au venit câinii, care păreau că știu meșteșugul de a alerga și pe sub apă - dând cumva din picioare și sforăind, dar nu fără plăcere. Iată ceva încă și mai miraculos: câinii noștri știau să înoate, exact așa ca egiptenii. Până la urmă Iuda a venit după mine și părea că se uită la apă cu aceeași frică pe care o simțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că am deschis ochii, a reușit să zâmbească chinuit și mi-a spus: - În curând toate astea vor fi doar un vis urât și îmbrățișările noastre vor fi mai dulci ca niciodată. Apoi a închis ochii și l-am auzit sforăind pentru prima dată. Când alunecam în somn, m-am gândit cum o să-l tachinez pentru zgomotele pe care le scoate când doarme - ca un câine la soare. Nici până în ziua de azi nu știu dacă Shalem chiar mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era tot în cameră. Stătea întins în pat, cu o carte în mână, și se uita spre mine. O clipă am avut impresia că mă spionase tot timpul. Apoi a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată, toți deveniseră ca niște dulăi furioși. Săracul papa Formosus avea acum un cusur foarte grav. Era mort. Așa că toți se uitau la cadavrul îmbrăcat în odăjdii fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni și fluturi fiind zdrențuiți precum copertinele de doc ale unor magazine spulberate de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de plastic deasupra, continuând să sforăie îndeajuns de nesinchisitor pentru cineva a cărui cealaltă jumătate descoperită de pat era atât de prietenesc pisată de rafalele de gheață și de apă. 386 DANIEL BĂNULESCU Își înfășură apoi în jurul pumnului (ca pe un fir de gută atârnat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dracului! a înjurat Fiona când oglinda laterală s-a lovit de jeep, iar ea a fost nevoită să iasă, din nou, de pe alee ca să repoziționeze mașina. Sperase că înjurătura a fost suficient de sonoră ca să-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt anonimi, a remarcat Fiona cu voce tare. David însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar fi trezit atunci, omul avea să fie dezorientat și morocănos - încă un copil de care să aibă grijă în afară de Jessica pe care trebuia s-o culce. Să lăsăm porcii să sforăie, s-a gândit Fiona închizând portiera cu un gest silențios. În timp ce-și căuta cheile, femeia auzea sunetul înfundat al Jessicăi care plângea în casă. Asta a făcut-o să zâmbească. Chiar și la vârsta fragedă de doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luat-o în brațe și apoi s-au ținut strâns unul pe altul, dovedindu-și că totul era în regulă, că erau acolo, solizi, vii. Chiar părea normal să se sărute. în casă, în biroul său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]