661 matches
-
lui, individului trebuie să i se ceară doar să-și facă datoria în modul cel mai strict și să-i ajute, în limitele posibilităților sale, pe cei apropiați.55 Nu credea însă că mulți oameni sunt capabili de o asemenea sforțare. Experiențele lui ca militar și apoi ca învățător de țară i-au întărit scepticismul. Locuitorii satelor în care a trăit nu puneau preț pe foloasele acelei instrucții riguroase pe care o propunea învățătorul venit de la Viena, a cărui motivație ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prânz împreună. Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui Wittgenstein antrenat într-o discuție filozofică. Ceea ce l-a izbit a fost că o asemenea discuție reprezenta pentru Wittgenstein nu doar un efort mintal, ci, totodată, o mare sforțare fizică. Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu. Cel cu adevărat talentat nu are dreptul să trăiască așa cum trăiește un „om normal“. Deviza lui Otto Weininger „Fii geniu sau dispari.“ lăsase o pecete de neșters asupra modului său de a gândi și de a simți. Pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut personal.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 205.) Reacțiile prietenilor nu-l puteau însă liniști pe Wittgenstein. El vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea asupra stiluluiă Cel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îl doresc.“80 Wittgenstein obișnuia să-și caracterizeze propriul demers filozofic ca fiind opus celui al lui Socrate, care își îndeamnă insistent interlocutorii să caute generalul, principiile. Tot ce a scris și a spus Wittgenstein de acum înainte constituie o sforțare necontenită de a se desprinde pe sine și pe cei capabili să-l urmeze de iluzia puternică și persistentă că există o esență a limbajului și a gândirii, a cărei pătrundere ar trebui să constituie țelul ultim al celor care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de nesusținut în pretenția lor de generalitate. Nu există ceva comun tuturor cazurilor în care aplicăm o asemenea noțiune. Este însă puternică înclinația de a crede că trebuie să existe un element comun. Tot așa în cazul unor noțiuni ca sforțare și destindere. Pentru a contracara această tendință a gândirii este important să se arate cât de diferite sunt situațiile în care folosim aceste cuvinte: cineva ridică o greutate și apoi simte o ușurare lăsând-o jos; cineva aleargă și apoi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cineva aleargă și apoi se odihnește; cineva caută soluția unei probleme, o găsește printr-un efort semnificativ și apoi se destinde. S-ar părea că în aceste activități și stări atât de diferite ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
rușine de aceasta în fața oamenilor.“65 Pentru ființe care aspiră la puritate morală, așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului apăsător al vinii și prin conștiința puterii salvatoare a umilinței, la capătul unei sforțări de a-și schimba orientarea vieții.66 Iată de ce punctul de vedere raționalist potrivit căruia putem câștiga, menține sau submina credința prin producerea unor temeiuri va apărea drept o iluzie. Din perspectiva lui Wittgenstein, în lumea modernă cu adevărat religioși
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
alcătuiască o trilogie, pare o demonstrație de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar, eforturile fiind resimțite drept sforțări, ambiții, fără să poată anula senzația de proză confecționată. SCRIERI: Beton armat, Cernăuți, 1934; Judecata focului, București, 1957; Oameni care tac, București, 1963; Oameni în luptă, București, 1964; Procesul Horia, București, 1967; Tezaurul lui Justinian, București, 1967; 3 comédii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
lui, individului trebuie să i se ceară doar să-și facă datoria în modul cel mai strict și să-i ajute, în limitele posibilităților sale, pe cei apropiați.55 Nu credea însă că mulți oameni sunt capabili de o asemenea sforțare. Experiențele lui ca militar și apoi ca învățător de țară i-au întărit scepticismul. Locuitorii satelor în care a trăit nu puneau preț pe foloasele acelei instrucții riguroase pe care o propunea învățătorul venit de la Viena, a cărui motivație ei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prânz împreună. Amintirea lui cea mai vie a fost cea a lui Wittgenstein antrenat într-o discuție filozofică. Ceea ce l-a izbit a fost că o asemenea discuție reprezenta pentru Wittgenstein nu doar un efort mintal, ci, totodată, o mare sforțare fizică. Străduința de a se face înțeles solicita întreaga lui ființă. Hintikka aflase că medicul îi interzisese asemenea discuții. Wittgenstein nu ținea însă seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu. Cel cu adevărat talentat nu are dreptul să trăiască așa cum trăiește un „om normal“. Deviza lui Otto Weininger „Fii geniu sau dispari.“ lăsase o pecete de neșters asupra modului său de a gândi și de a simți. Pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut personal.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 205.) Reacțiile prietenilor nu-l puteau însă liniști pe Wittgenstein. El vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea asupra stiluluiă Cel
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein obișnuia să-și caracterizeze propriul demers filozofic ca fiind opus celui 238 GÂNDITORUL SINGURATIC al lui Socrate, care își îndeamnă insistent interlocutorii să caute generalul, principiile. Tot ce a scris și a spus Wittgenstein de acum înainte constituie o sforțare necontenită de a se desprinde pe sine și pe cei capabili să-l urmeze de iluzia puternică și persistentă că există o esență a limbajului și a gândirii, a cărei pătrundere ar trebui să constituie țelul ultim al celor care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de nesusținut în pretenția lor de generalitate. Nu există ceva comun tuturor cazurilor în care aplicăm o asemenea noțiune. Este însă puternică înclinația de a crede că trebuie să existe un element comun. Tot așa în cazul unor noțiuni ca sforțare și destindere. Pentru a contracara această tendință a gândirii este important să se arate cât de diferite sunt situațiile în care folosim aceste cuvinte: cineva ridică o greutate și apoi simte o ușurare lăsând-o jos; cineva aleargă și apoi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cineva aleargă și apoi se odihnește; cineva caută soluția unei probleme, o găsește printr-un efort semnificativ și apoi se destinde. S-ar părea că în aceste activități și stări atât de diferite ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod evident.» [Ă] Dacă nu poți însă să spui de ce gen este ceea ce e comun, nu dai o explicație când spui că asemănarea lor constă în aceea că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în fața 356 GÂNDITORUL SINGURATIC oamenilor.“65 Pentru ființe care aspiră la puritate morală, așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului apăsător al vinii și prin conștiința puterii salvatoare a umilinței, la capătul unei sforțări de a-și schimba orientarea vieții.66 Iată de ce punctul de vedere raționalist potrivit căruia putem câștiga, menține sau submina credința prin producerea unor temeiuri va apărea drept o iluzie. Din perspectiva lui Wittgenstein, în lumea modernă cu adevărat religioși
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mai nobile virtuți se dezvoltă în război. Fără război lumea ar dospi și s-ar pierde în materialism". Între alți vinovați de acest delir al voinței, îl nominalizează pe Friedrich Nietzsche căruia îi face, destul de exact, și un succint portret. Sforțarea și scopul sînt componentele voinței, unde unele scopuri se numesc idealuri. Idealurile sînt scopuri prin excelență nobile (Paul Zarifopol). Odată definite sînt ridiculizate, iar Rusia sovietică, cu idealismul ei bolșevic pustiitor, este ținta predilectă. Un subiect ce-l preocupă este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vor fi simțind efectele săriturii de care vorbeam. Acei cari se vîră în clasa considerată ca cea mai de sus, fără să aibă legături de sînge cu dînsa, rămîn, orice ar face, totdeauna la ușă sau pe aproape. Drept vorbind, sforțările parvenitului semnifică negarea principiului claselor nobiliare, adică negarea idealului după care tocmai umblă el cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că el dezvoltă o expresivitate care sfidează normele obișnuite ale comunicării. Cu astfel de considerații se poate atinge fără greutate domeniul metafizicului, ceea ce Pierre Reboul nu ezită să sugereze: orice Încercare de a conferi sens ideii de intimitate capotează În fața sforțării utopice de a „Încifra” Divinitatea... Lipsit de o consistență proprie și de o energie propulsatorie, intimul conotează fragmentarismul, discontinuitatea, secretul, nevăzutul, ascunsul și tăcerea. Evoluția termenului Însuși (răspândit În cultura europeană pe filiera franceză) descrie un traseu dinspre dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]