673 matches
-
a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina. Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian. În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât calugări, cât și mireni, timp de 34 de ani. Încetează din viață pe 2 decembrie 1998. Interviuri
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
disidenți care au ales să nu emigreze, ori care nu au reușit să se exileze în străinatate, au trăit terorizați, urmăriți îndeaproape de agenții regimului, fie în „arest la domiciliu” fie în „domiciliu forțat”, unii au ales calea retragerii in sihăstria unor mănăstiri îndepărtate. Cea mai mare parte a operei lor a fost publicată după Revoluția din 1989. Printre cele mai notabile nume de filosofi au fost Constantin Noica, Petre Țuțea și Nicolae Steinhardt. In primii ani ai construcției comuniste regimul
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
de problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, încurajând înființarea a numeroase cămine și așezăminte speciale pentru cei nevoiași. Astfel, a fost construit Căminul de bătrâni "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava", Căminul de bătrâni de la Bogdănești, de la Gros, de la Sihăstria Putnei și de la Mănăstirea "Sf. Dimitrie", de la Vatra Dornei. Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a fost distins cu Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (2000) de către Președintele României, Emil Constantinescu. IPS Pimen s-a remarcat în
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
înconjurată de un cadru natural deosebit. Până la peșteră se ajunge pe două poteci, prima duce spre o mică bisericuța aflată sub stâncă Sihlei, si de acolo înspre peșteră, iar cea de a doua se îndreaptă spre drumul ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Schitul Sihla. Pe poteca pietruita care se îndreaptă spre drum, pe partea stângă se află o stâncă înaltă și ascuțită care ascunde o “albie” naturală. De aici, Sfântă Teodora își lua apă pentru băut și pentru spălat. Clădirea construită
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
marcajele turistice sunt bine întreținute. Sectorul montan propriu zis este lipsit de amenajări pentru cazare, cabane sau popasul turistice. Hanuri sau popasuri turistice există numai în imediata apropiere a drumurilor auto. Importanțele centre organizate în jurul așezămintelor religioase (Bistrița, Pângărați, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamț, Horaița, Agapia) care stimulează fluxuri turistice importante, au capacități de cazare semnificative. Nu există acoperire prin servicii Salvamont. Cel mai apropiate sediu al Salvamont este la nivelul Masivului Ceahlău, în stațiunea Durau Există totuși un numar de cabane
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
este înființat în anul 2000, fiind situat la aproximativ 25 km de comuna Tarcău pe valea Tărcuței (afluent de stânga al râului Tarcău). Are hramurile Sf. Daniil Sihastrul și Acoperământul Maicii Domnului. Accesul se face pe un drum forestier. "Mănăstirea Sihăstria Tarcăului" - Este mănăstire de călugări. Situată pe valea Tarcăului, are o biserică cu hramul Duminica Tuturor Sfinților din lemn de frasin pe o fundație de piatră, ce a fost construită de către meșteri locali în 1833, iar turnul-clopotniță din bârne de
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
voievodale din epoca lui Ștefan cel Mare. Lăcașul este de forma unei fortărețe cu ziduri prevăzute cu metereze și contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit voievodului Petru Rareș. Ușa sculptată din pridvor este realizată în lemn de tisă. "Sihihăstria Solonț" - Schitul Sihăstria Crucii este de călugăr și, se află în satul Cucuieți din comuna Solonț, județul Bacău, în nord - vestul Depresiunii Tazlău pe cursul superior al pârâului Cucuieți, la 5 km nord de satul Solonț. "Mănăstirea Stirigoi" - Este un schit de călugări
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
a Nistrului se află mănăstirea de la Rudi. Canionul Rudi include, de asemenea, 2 văgăuni foarte adânci, de origine tectonica de lângă comunele Arionesti, Rudi și Tatarauca-Noua pe o suprafață de circa 850 ha ("Văgăuna Lupilor" și "Văgăuna Vanturilor"), "Stâncă Balaurului", "La sihăstrie", "Trei cruci", "Farfuria Turcului", "Izvorașul Verde". Sunt o mulțime de stânci singuratice de diferite forme ciudate, care în zilele cu vânt produc niște sunete destul de melodioase. Din aceste considerente băștinașii le-au numit "Harpa eoliană". "Văgăuna Lupilor" este greu accesibilă
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
sunt metoace, adică vechi fundații boierești care au fost ulterior închinate Tismanei: Gura Motrului, Cerneți, Topolnița, Valea cu Apă. Un alt grup, mai ales pentru vremurile mai apropiate nouă, provenea din roirea călugărilor care, în căutare de locuri pustii, prielnice sihăstriei, părăseau incinta mănăstirii și-și formau chilii izolate (cele două Cioclovine, Ploștina Drăgoeștilor în hotar cu Hobița, schitul Aninoasa). În sfârșit, urmează marele grup al bisericilor și mănăstirilor aflate pe traseul urmat de Nicodim în căutarea locului sfânt de la Tismana
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
, din botez Ivan Protcenco (n. 8 mai 1888, satul Nova Pavlenko, din apropiere de orașul Harkov, astăzi în Ucraina - d. 23 august 1953, Mănăstirea Sihăstria) a fost un renumit pictor bisericesc român de origine ucraineană. s-a născut la data de 8 mai 1888, în satul Nova Pavlenko, din apropierea orașului Harkov (astăzi în Ucraina), primind la botez numele de Ivan. Provenea dintr-o familie de
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
botez numele de Ivan. Provenea dintr-o familie de nobili (părinții săi se numeau Samson și Evdochia). Tânărul Ivan a fost atras de mic copil de pictură, specializându-se în realizarea de portrete. După cum afirma părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria care l-a cunoscut, Ivan dorea să picteze și icoane, dar nu reușea să zugrăvească chipurile sfinților. O călugăriță i-a oferit o rețetă care l-a ajutat să-și îmbunătățească tehnica de lucru. ""Dacă vrei să pictezi icoane frumoase
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
Prut, în România. Neavând acte, el a fost ajutat de un călugăr de la Schitul Darvari din București, Nicanor Bica, căruia îi picta icoane, locuind în capitală și apoi în casa unui credincios din localitatea Afumați. Egumenul Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria a văzut una dintre icoanele pictate de Protcenco și, recunoscând talentul pictorului, s-a dus la București să-l cunoască. Cei doi s-au întâlnit în toiul unei nopți, într-o casă dărăpanata din apropierea Bucureștilor, iar părintele Cleopa l-a
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
s-au întâlnit în toiul unei nopți, într-o casă dărăpanata din apropierea Bucureștilor, iar părintele Cleopa l-a ajutat să-și facă acte (cu ajutorul arhimandritului Teofil Pandele, prietenul egumenului care lucra la Ministerul Cultelor) și l-a adus la Mănăstirea Sihăstria, împreună cu soția acestuia. Ivan Protcenco a adus cu el la Sihăstria icoanele Catapetesmei, care erau deja pictate (se pare, cu destinația Muntele Athos) și celebra icoana Axionita, care se află acum în Paraclis. La scurtă vreme după sosirea la mănăstire
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
din apropierea Bucureștilor, iar părintele Cleopa l-a ajutat să-și facă acte (cu ajutorul arhimandritului Teofil Pandele, prietenul egumenului care lucra la Ministerul Cultelor) și l-a adus la Mănăstirea Sihăstria, împreună cu soția acestuia. Ivan Protcenco a adus cu el la Sihăstria icoanele Catapetesmei, care erau deja pictate (se pare, cu destinația Muntele Athos) și celebra icoana Axionita, care se află acum în Paraclis. La scurtă vreme după sosirea la mănăstire, i s-a cerut să picteze o icoană, "de probă". După ce
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
Olaru, Maica Domnului i s-a arătat în vis și i-a mulțumit pentru felul în care a pictat-o . Înainte ade a se apuca de pictat, el citea Viețile sfinților și se ruga. Ivan Protcenco a pictat la Mănăstirea Sihăstria timp de șase ani (1947-1953), neavând în acest timp nici un ucenic și preferând să lucreze singur. Era ajutat uneori de arhimandritul Ioanichie Bălan, ucenic pe atunci la mănăstire, care își amintea următoarele: "Eu îi cumparam vopsele și îi preparam uleiul
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
Curatei pictate de el. A trecut la cele veșnice a treia zi după călugărie, la data de 23 august 1953. A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii, în spatele mormântului starețului Ioanichie Moroi. Soția sa, Pelaghia, a rămas ca soră la Mănăstirea Sihăstria, pictorul punând această condiție când a venit acolo. A dus o viață chinuită, mărtusind uneori: Nu știți ce înseamnă să trăiești printre străini, în țară străină"". În primăvara anului 1980, simțindu-se din ce în ce mai rău, a cerut și ea să fie
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
înmormântată și ea în cimitirul mănăstirii. După cum își amintea arhimandritul Ioanichie Bălan într-un film de televiziune inchinat pictorului, aflăm următoarele: ""După câteva zile de la moartea lui, vine o femeie străină. N-o știa nimeni. Și întreabă: aici e Mănăstirea Sihăstria? Da, i se răspunde. Zice, mai departe: Aici a trăit un pictor Protcenco? Da, i se spune. Așa-i c-a murit. Unde-i îngropat? În cimitir. Unde-i cimitirul? Uite, pe dealul acela. Nimeni nu i-a dat importanță
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
sunt o criminală." Vorbea singură cu acea cruce de la căpătâiul lui. A plecat apoi în drumul ei. Se pare că a murit la Vatra Dornei, înainte de 1990" . În prezent, icoanele pictate de schimonahul Irineu Protcenco se află în paraclisul Mănăstirii Sihăstria, la Catedrala Patriarhală din București, Catedrala Mitropolitană din Iași, Schitul Darvari, Schitul Icoana Nouă, Mănăstirea Crasna, bisericile din Grințieș, Pipirig și Rădășeni. Unele dintre icoane au fost împodobite cu foiță de aur, cu gravuri și chenare în email, tehnică denumită
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
Nouă, Mănăstirea Crasna, bisericile din Grințieș, Pipirig și Rădășeni. Unele dintre icoane au fost împodobite cu foiță de aur, cu gravuri și chenare în email, tehnică denumită "cicanca". Printre bisericile pictate de el menționăm Paraclisul "Sf. Ioachim și Ana" de la Sihăstria, Biserica Ciuflea din Chișinău, Catedrala din Chilia Nouă, Paraclisul Seminarului din Ismail, un paraclis la Mănăstirea Chițcani ș.a. Arhimandritul Timotei Aioanei povestește într-un articol că însoțindu-l pe arhimandritul Sofian Boghiu, cunoscut pictor bisericesc la pictarea unei biserici din
Irineu Protcenco () [Corola-website/Science/313016_a_314345]
-
fost imediat reconstruită. În 1945 ea acăzut din nou victimă flăcărilor și s-a reușit salvarea doar unei părți din mobilier. În vara anului 1990, "coliba lui Hunding", a fost reconstruită din nou, într-un loc mai aproape de Castelul Linderhof. Sihăstria lui Gurnemanz Sihăstria lui Gurnemanz se află într-o poiană din pădure, în parcul castelului Linderhof. Ea a fost construită în vara anului 1877 din ordinul regelui, urmându-se instrucțiunile de scenografie, scrise de Richard Wagner pentru opera Parsifal. Construcția
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
În 1945 ea acăzut din nou victimă flăcărilor și s-a reușit salvarea doar unei părți din mobilier. În vara anului 1990, "coliba lui Hunding", a fost reconstruită din nou, într-un loc mai aproape de Castelul Linderhof. Sihăstria lui Gurnemanz Sihăstria lui Gurnemanz se află într-o poiană din pădure, în parcul castelului Linderhof. Ea a fost construită în vara anului 1877 din ordinul regelui, urmându-se instrucțiunile de scenografie, scrise de Richard Wagner pentru opera Parsifal. Construcția sihăstriei a creat
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
lui Gurnemanz Sihăstria lui Gurnemanz se află într-o poiană din pădure, în parcul castelului Linderhof. Ea a fost construită în vara anului 1877 din ordinul regelui, urmându-se instrucțiunile de scenografie, scrise de Richard Wagner pentru opera Parsifal. Construcția sihăstriei a creat probleme serioase, deoarece regele a vrut să fie amenajată o pajiște cu flori în fața clădirii, iar sihăstria se afla la altitudinea de 1.100 de metri deasupra nivelului mării, în munți. Astfel, de fiecare dată când regele mergea
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]