742 matches
-
moare [sau, în spaniola peninsulară, că toți dumnezeii mor] reprezintă una din cele mai mari vulgarități ce pot fi rostite, cel mai comun dintre toate locurile comune, și, ca atare, cel mai paradoxal dintre paradoxuri. Când studiam logica, exemplul de silogism care ni se înfățișa era: „Toți oamenii sunt muritori; Pedro este om, deci Pedro e muritor.“ Și mai era și un antisilogism, cel ilogic: „Cristos este nemuritor; Cristos este om, deci toți oamenii sunt nemuritori.“ [Acest antisilogism a cărui premisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre rău. Ramón de Campoamor (1817-1901), poet spaniol care s-a bucurat în epocă de o foarte mare popularitate. Referire la un exemplu atribuit filozofului scolastic francez Jean Bouridan (1300?-1360?) pentru a-i caricaturiza concepția despre termenul mediu în silogism și în determinarea naturii libertății psihologice. Libertatea umană, după el, constă în capacitatea de a alege între două sau mai multe alternative deopotrivă de atrăgătoare. Acesta e sensul conferit expresiei de către Unamuno (Mario J. Valdés). Valdepeñas, oraș spaniol situat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
libertate față de care ar trebui să fiu circumspect, după cum Într-o noapte ca aceasta, cînd Întreg universul depinde de vuietul mării, n-ar fi prea greu de dovedit că amintirile sporesc singurătatea... Dar cunosc dinainte cum se va termina acest silogism. Pentru că obsesia memoriei, pe care nu mă feresc s-o numesc astfel și vreau s-o justific, mi-o explic mai ales ca un criteriu moral, ca și adevărul, țărmul, fidelitatea, dragostea, munții, convins că lipsa de opțiuni Înseamnă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
german nu este încă pregătit pentru a-l înțelege pe autorul Imnurilor. Preferința îndreptată către gânditori precum cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate. Or, mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prea preocupați cu lumea lor realè, cu mâncarea lor realè, cu copiii lor reali și cu paturile lor reale că sè mè observe, nu cred cè lui Angel i-ar plècea sè umblu gol prin ploaie, cred cè sunt nebun, silogism, nu cumva sunt un nebun care se viseazè Matei sau sunt chiar Matei care se viseazè nebun, my real name este Matei și lucrez la Institutul de proiectare și, lasè asta, mi-e cam foame! iatè o senzație realè, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un alt after shave, ca sè-i dovedesc îl scot din geantè, dar el, abia dacè îi aruncè o privire, revenind preocupat la meniu, Șerban, ca un bèrbat pentru care viața prezintè, în aspectele ei esențiale, demarcații riguroase și clare, un silogism de genul femeile sunt femei, bèrbații sunt bèrbați, nemaiavând pentru el nevoie de nici o nuanțare sau de explicitèri corecte din punct de vedere politic, Șerban, așadar, disprețuiește în adâncul sufletului sèu pe acei bèrbați care sunt excesiv de atenți în ținutè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca toți dracii. Hoțul, hoțul!!! Prindeți-l, mi-a furat pula!!! Sacrilegiu! Câțiva se repeziră după el. Era prea târziu, însă. Câteva ore mai târziu, un telefon misterios îl chemă pe Luca-cel-fără-de-pulă la sediul Gallimard. Noul posesor și autor al Silogismelor amărăciunii intrase deja pe fir. Și tot așa. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH III climax/final push După dispariția din grădina raiului, Abdulah se pomeni materializându-se într-un loc care depășea orice imaginație. De urâțenie, după cum i se părea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
astfel justeța legilor naturii ne face efectul de-a avea scopul să ajungă unde ajung. Ceea ce facem noi singuri în gândire face și natura în puteri, din care cauză poate ajunsese și Hegel să spuie că orice există este un silogism, pe când tocmai inversiunea ar fi teoria adevărată: silogismul este nu mod de existență al cugetării, el este o existență ca oricare alta, // o specie subordonată genului existență. Esperiența noastră s-ar putea deci esprima în mod matematic astfel: 1 [plus
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a avea scopul să ajungă unde ajung. Ceea ce facem noi singuri în gândire face și natura în puteri, din care cauză poate ajunsese și Hegel să spuie că orice există este un silogism, pe când tocmai inversiunea ar fi teoria adevărată: silogismul este nu mod de existență al cugetării, el este o existență ca oricare alta, // o specie subordonată genului existență. Esperiența noastră s-ar putea deci esprima în mod matematic astfel: 1 [plus] 2 [plus] 3 [plus] 4 [plus] 5 [plus
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
creștin, cum ești domina ta, să dovedească o mai mare Înțelegere pentru dorințele noastre, care sunt acelea ale papei Bonifaciu. Ergo, ale lui Dumnezeu. Ochii poetului scăpărau, În timp ce pumnii i se Încordaseră. Lăsă să treacă un moment Înainte să răspundă. — Silogismul domniei voastre e unul Îndrăzneț, cardinale, replică el Încercând să mențină un ton potolit. Eu fac deosebire Între infinitatea lui Dumnezeu, maiestatea Bisericii și scurtul veac al lui Bonifaciu. De altminteri, Încă dinainte de a Îmbrăca straiele de prior, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scris de autorul Omului fără Însușiri pe care nu-l citise nimeni Întrucât era greu de presupus că o carte cu un asemenea titlu ar putea avea și calități. Așa s-a călit spiritul critic local! Și tot așa și silogismul acesta: Dacă un roman neterminat e socotit genial, unul nescris e Încă și mai genial. Istoria locală a capodoperelor depășea În grosime Istoria literaturii germane a lui Friz Martini, atât de lăudată prin anii '70, mai ales de sașii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
realmente inteligent... Domnule, dați-mi voie, deși nu mai are nici un rost, să vă spun totuși ceea ce ar fi trebuit să vă spun! Dați-mi această șansă, n-ara mai schimbat o vorbă cu nimeni de zece ani... Pregătisem un silogism perfect, o mare demonstrație, ceva atât de liniștitor și de coerent... GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osândit ca să-ți etalezi inteligența. GUFI (Către cei trei.) Un minut, zău, nu fiți bestii... Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de eșec, În străfundurile subconștientului continuam să cred că soluția reală nu este una foarte complicată. Poate chiar dimpotrivă, poate că deja complicasem lucrurile mai mult decât se cuvenea, așezând astfel Între mine și ceea ce căutam pânza derutantă a unor silogisme umbroase. Rezolvarea se află sub nasul tău, Îmi repetam insistent În gând; de la această axiomă am pornit, iar premisa este, cu siguranță, corectă. Probabil că atunci nasul tău este problema, el nu se află unde trebuie, el bântuie fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
creierul uman a devenit din ce În ce mai profund și mai rafinat, mai subtil. Într-un cuvânt, mai complex. Sau, foarte exact spus, mai complicat. Oamenii ajung la cunoașterea realității, a proceselor, a mecanismelor și a legilor ce o guvernează prin intermediul unor inferențe, silogisme și raționamente tot mai complicate, mai Întortocheate. Efectul de pronunțată cerebralizare a lui homo sapiens a aglutinat Însă și o dimensiune perversă, care, În timp, a condus la marea pierdere despre care aminteam. Cunoașterea mediată de rațiune ne-a Înstrăinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
coșurile, se vor vindeca cât de curând și va rămâne numai ființa pură, curată și mai frumoasă ca toate celelalte. De multe ori închidea ochii și se gândea la viitor: azi prietenă adevărată, mâine mamă iubitoare, apoi bunică duioasă... Acest silogism s-a și adeverit. Rezultatul final a dovedit că judecata inițială nu era o vorbă aruncată în vânt. Se putea considera cel mai norocos dintre toți colegii și prietenii lui. Era iubit de o fată care avea ceva în plus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
disimulării spune el vor găsi mereu oameni destul de simpli pentru a fi păcăliți", ceea ce poate fi redus la: cel de lîngă voi este un prost, voi aveți destulă minte, deci trebuie să-l trageți pe sfoară, pentru că e prost. Sînt silogisme pentru care elevi de-ai lui Machiavelli au fost spînzurați. Politicianul, nu de tot mulțumit că a demonstrat, după modul de a judeca, ușurința cu care se poate înfăptui o crimă, relevă în continuare fericirea perfidiei; ceea ce este însă supărător
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a te omorî este, ca și În melodramă, a mărturisi. Mărturisești că ești depășit de viață sau că nu o mai Înțelegi.“). Dar ce poate „mărturisi”, prin comiterea acestui act irepetabil, un individ primitiv, incapabil să urmărească cel mai simplu silogism? Aflu Întâmplător că cutare locuitor de pe strada Văilor s-a spânzurat; era un om comun, Îndeplinea cotidian toate acele gesturi ce țin de ritmul mecanic al existenței, era mulțumit că trăiește, niciodată nu l-a auzit nimeni plângându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deșirat, cu o coamă rebelă În care nu prea a intrat pieptenele. A fost invitat la noi la facultate cu mult tam-tam, Înconjurat de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare; a citit niște versuri abstracte, aproape o Înșiruire de silogisme. Nu mi-a plăcut decât poemul cu care a Încheiat recitalul, se numea Quadriga. Deodată, am simțit acel frison secret, ce mă cutremură de câte ori mă găsesc În fața a ceva extraordinar: „Șuieră o quadrigă pe câmpia/ secundelor mele./ Are patru cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
impresionat atât Apărarea lui Socrate? Ce este viu În tipul de erou modelizant propus, sunt două milenii și jumătate de atunci, de ariditatea peisajului grec? De ce Socrate? De ce acest „plebeu“ și „decadent“, cum Îl numește Nietzsche? Citind textul, nici unul dintre silogismele mele fabricate ad-hoc nu mă mai Încântă; apărarea vieții lui Socrate se reduce la o retorică goală, a cărei subtilitate În sine nimeni nu mai are răbdarea s-o urmărească. Socrate este primul modern; scrutându-se pe sine ca posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și frumos. Trebuie să se știe că și iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt. Instinctul meu de apărare Îmi spune că trebuie să mă feresc de asemenea silogisme, care nu au decât rostul de a motiva deciziile acelor naturi slabe ce nu se pot ilustra decât prin contractarea, foarte ieftină, de cele mai multe ori, a propriei lor personalități, la capriciile cuiva fără nici o ratio a lui a fi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
matca sa și l-ar vărsa peste altele.Cuvintele se modifică atunci când își iau zborul din gura sa. Posibil oare să nu se facă înțeles aupra justeței argumentării? Și totuși mintea i-a rămas cea dinainte, nu are încredere în silogisme pentru a întări sau explica un concept. Nu se lasă luat de zboruri poetice a la Pindar; raționamentul său e ca o adunare, atât și cu atât fac atât. Atunci care-i explicația? Dar nu-ți dai seama, natura e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o motivație ascunsă există fără îndoială, ceva există, și nu numai obișnuitul subterfugiu evoluționist. Dar nu m-ai convins deloc, este clar că inchizitorii sunt ignoranți și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
valori. Înainte de a proceda la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a retoricii; sensul termenului aristotelian, de care Nixon se folosește în adresa sa, este cel de silogism prescurtat, adică de silogism din care lipsește fie o premisă (de regulă, majoră), fie concluzia. Iată un exemplu. Nixon declară, cum ne reamintim din partea argumentării, că retragerea imediată a trupelor americane din Vietnam ar avea consecințe dramatice asupra tuturor; astfel
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la consemnarea lor, pe urmele criticului retoric, să ne reamintim că, pentru Aristotel, entimema constituie, ca atare, substanța persuasiunii și a retoricii; sensul termenului aristotelian, de care Nixon se folosește în adresa sa, este cel de silogism prescurtat, adică de silogism din care lipsește fie o premisă (de regulă, majoră), fie concluzia. Iată un exemplu. Nixon declară, cum ne reamintim din partea argumentării, că retragerea imediată a trupelor americane din Vietnam ar avea consecințe dramatice asupra tuturor; astfel, de pildă, comuniștii ar
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și a silogismului. Cartea Facerii spune ceea ce trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase [...]. Fiecare cuvânt al Filozofului, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]