4,438 matches
-
Rihanna, Justin Bieber, Britney Spears, David Beckham și Brad Pitt. Kate Winslet este cunoscută pentru rolurile unor personaje elegante pe care le-a avut într-o serie de filme, precum aristocrata Roșe din "Titanic", energică Marianne Dashwood din "Rațiune și simțire" și muză lui J. M. Barrie din " În căutarea tărâmului pierdut". Ea a portretizat, însă, si o spălătoreasa care a furat scrierile celebrului marchiz de Sade din azilul în care acesta era internat, în filmul "Marchizul de Sade" (2000), si
Kate Winslet are o statuie din ceară la muzeul Madame Tussauds din Londra () [Corola-journal/Journalistic/68336_a_69661]
-
este unul light. Fără grăsimi, dulciuri, nicotină, alcool. Dar și fără patimă. Nimic nu ne clădește pe dinăuntru, fiindcă, nu-i așa, încrîncenarea noastră ar fi desuetă... Trăim o epocă foarte fancy, trendy, cool, on-line. Dar și trăirea noastră, și simțirea noastră sînt din ce în ce mai off-line. Cultura a rămas așa, doar ca un head-line. E, mai mult, cultură de consum. Citim și noi ceea ce se cumpără. Cărțile fundamentale de poezie, cele ale autorilor străini, traduși arareori în România, au ajuns cît se
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
realizată într-un climat asemănător celui al Ťrugăciuniiť, al abandonului, al totalei uitări de sine, al sacrei așteptări, al sacrei atenții". Asemenea fraze iluminate se găsesc cu duiumul în cărțile lui Lucian Raicu, criticul care nu face economie nici de simțire, nici de cuvinte. El se pronunță neobosit despre condiția literaturii de ficțiune și a criticii literare, sub forma unei acute mărturisiri, aplicațiile fiind, în practica sa, de ordin secundar și mereu racordate la aceeași măsură confesivă, încât nu e de
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți desluși în spațiile largi, spectaculos de ofertante, ale discursului simfonic. Larma orchestrală, declamația patetică, retorismul simfonic, nu încap între cutele unor simțiri minuțios detaliate în zona greu de cuprins a spiritului uman. Începând cu mijlocul de secol XVIII, de la "papa Haydn" citire, și până în zilele noastre cvartetul de coarde rămâne o veritabilă școală atât pentru muzicieni, pentru compozitori, pentru muzicienii performeri, pentru
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării stilistice, consistentul trecut de poetă al Flaviei Teoc: "Era vârsta la care absența lui îmi era mai familiară decât zilele singuratice pe care le trăiam acolo. Dimineața deschideam ochii, vedeam desenul auriu pe fond roz în
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
Logoul motorului de căutare Google a luat o nouă înfățișare, joi, pentru a aniversa 235 de ani de la nașterea romancierei Jane Austen. Jane Austen autoarea celebrelor romane "Mândrie și prejudecată" ori "Rațiune și simțire" s-a născut pe 16 decembrie 1775, în Steventon, Hampshire, Anglia. S-a stins din viață la 18 iulie 1817 la numai 42 de ani. Conform unui biograf, informația biografică despre Jane Austen este “extrem de rară”. Doar o parte dintre
Google aniversează 235 de ani de la naşterea lui Jane Austen () [Corola-journal/Journalistic/70919_a_72244]
-
fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, șira spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar? Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viața suportabilă". Pariul unui Eminescu pentru tineri e probabil că Dan C. Mihăilescu l-a
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
pasărea ușoară/ A plecat." O Seară de toamnă e momentul locului în care obiceiurile (rele) se sfîrșesc în tabieturi: "Degeaba mai încurci pământul/ Ducând povara ta de vise! Pe Alte-Wiese suflă vântul/ Și cafenelele-s închise." Cea mai caracteristică, totuși, simțirii de sanatoriu, pe care Păstorel nu o trăiește cu durerea mată a marilor bolnavi, în stare să aprindă inimi cu inimile lor în care abia mai mocnește cîte ceva, e Scrisoare amărâtă. Adresată lui Goga, și semnată, melodramatic, Solitar. Întîlnindu-se
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
între amintire și dor. [...] Certitudinile de altădată oricât de depărtate și de slabe, formează un nucleu de nostalgie. Și chiar dacă știi că trecutul nu se mai întoarce, acest nucleu te păstrează în mișcare. Speri să regasești cândva armonia pierdută și simțirea că trăire firească", nota Rob de Graaf. Luni 2 și mar'i 3 septembrie, de la ora 19:00, spectatorii prezenți la Teatrul Metropolis vor avea ocazia să urmărească premieră spectacolului SEX, de Rob de Graaf, în traducerea Lilianei Alexandrescu, a
Spectacolul SEX deschide stagiunea 2013-1014 la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74765_a_76090]
-
epoca tehnică accelerată? De a reduce omul la el însuși - de a-i stimula siguranța și liniștea prin fenomenele optice ale artei plastice, de a-i îndruma simțul estetic, prin frumusețe, către viața interioară. Sufletul în artă se bazează pe simțire. Sufletul în artă se bazează pe rațiune." Toate aceste aserțiuni, făcute cu un amestec de siguranță și de precauție, pregătesc, de fapt, un amplu exercițiu al continuității în opera lui Mattis-Teutsch, așa cum și din punct de vedere teoretic se poate
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
vițelul. Mai puțin stiută e replica, destul de târzie, a lui Caragiale, de un An nou, în 1908, în Convorbiri Critice, unde semna un mare anonim. Situația generică e aceeași, în cele două fabule: „Un bou ca toți boii, puțin la simțire,/ În zilele noastre de soartă-ajutat". De aici începe, previzibil, povestea unei parveniri. La Alexandrescu, norocul sorții este un post însemnat în cireadă. O avansare în ierarhie cu mijloacele lui Dinu Păturică, arivistul reprezentativ pentru generația lui literară. Firește, din moravurile
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
femeia, contesa are un răspuns diplomatic: femeia este egală cu bărbatul și diferită. Acest „diferită” pare să o salveze de la excomunicare, însă contesa nu se lasă și-i dă înainte cu sense and sensibility disociind malițios punctele slabe ale femeii, simțirea având drept organ nobil inima, de cele slabe ale bărbatului, care se plasează într-un organ mai puțin nobil de la periferia existenței romantice. Aflăm cum contesa vorbește nu mai puțin de șase limbi străine dintre care greaca veche și franceza
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
fost supus unui trata-ment-șoc pentru suflet și totuși pe noi ne-au primit regește. Și mă-ntorc la Pyram and Thisbe for you, această construcție simfonică care tratează lenea noastră egoistă atât de omenească și stupidă cu un preaplin de simțire euforică. Spectacolul lui Dabija vorbește despre demnitatea nicicând trădată a ființei ce trudește-n teatru - actorul, dar și muncitorul. Și când e vorba despre asta publicul reacționează cu inteligență și rafinament. Spectacolul lui Dabija este un strigăt de pe munte: „Măi
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
din nevoia de a urca prin fasoanele unor confuzii potrivite înspre vreun Dumnezeu apical, cît dintr-o dereglare a scopului, dintr-un dubiu privind poziția efectivă a lui Dumnezeu (sau, la unii, însăși existența sa), dintr-o înlănțuire crudă de simțiri care n-au putut fi depășite înspre un transcendent, deviind astfel intențiile constructorilor nu spre un zenit, ci înapoi spre frică, spre simpla evadare, în orice direcție, din ceea ce fumul industrial, excrementele de pe stradă, furnicarele fără ferestre, nepăsătoarele păduri de
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
mai brutală, mai năbădăioasă și mai sincopată. Fragmentele unei călătorii căutând „serul deplinelor sugestii" (Aevea), descărnarea realității de ultima ei concretețe, pentru a o regăsi, întreagă, în închipuire, sunt o grefă de sensibilitate pe o structură de manifest. Metafore și simțiri ce încă seamănă cu modernismul care le hrănește sunt sfâșiate de lama unei lucidități care nu urmărește frumusețea, ci regretul ei. Ceea ce poezia putea să fie, și n-a mai fost, e „această călătorie" care „nu sfârșește niciodată/ Pentru că începe
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
găsească pe Internet. înainte de și după acest intermezzo personal dramatic, nenorociri, pățanii, întâmplări bune și rele, decese, schimbă viața extraprofesională a copywriter-ilor, a designer-ilor și a altor amploaiați, dar „noi", adică personajul cu multe capete și o singură simțire, pare a trăi sub obsesia obliterantă a iminenței și a arbitrariului „plimbărilor spaniole". Mai întâi moare „bătrânul" („se poate să fi prins al doilea război mondial") Frank Brizzolera, poreclit Brizz, unul dintre primii concediați, dat gata la puțină vreme după
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
ușoare -penitență, dincolo de „micile mizerii", nu există - nu stă nici un obstacol. Ajunge să ne-amintim tonurile vioaie ale Nopții de mai: „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit;/ Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit./ Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară/ Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,/ Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,/ Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit." Un romantism și exuberant, și leneș, găsind
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
al bătăliilor cotidiene din secolul al XX-lea. A știut să vorbească despre acestea în forma în care - dacă am fi ascultat-o - ne-am fi deschis spre noi înșine; din simplul motiv că ea apela la cele mai profunde simțiri umane”. Este ceea ce personal am surprins în lirica sa încă din tinerețe, de la prima mea întâlnire cu poemele sale, care m-a și făcut, în 1978, să public la Editura Dacia din Cluj, pentru prima dată în românește, florilegiul: Bucuria
Ne-a părăsit Wisława Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/4903_a_6228]
-
poezia Robire, compunere de extremă tinerețe, și - să zicem - Luna plină din 7 iulie 846 nu există aproape nici o deosebire; sau, dacă există vreuna, e în favoarea poeziei juvenile. Au nu știi, dulce lumină,/ Ochii mei că țî să-nchină?/ Au simțirea nu tenvață,/ Îngerul meu cel de viață,/ La durere simțitoare/ A fi mai cu îndurare? (Robirea). Pe aceeași coardă a tot cîntat Conachi timp de o jumătate de secol, umplînd poezia noastră de improvizații în ton lăutăresc ce respiră, toate
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de sugestie sau fundaluri de taină), urmărind economia de efort și improvizația ca semn de inovație misterioasă. Filologii au rigoare, dar nu au strictețe în materie de limbă. Scriitorii, invers. Teologii au rigoare de concept divin, misticii au strictețe de simțire a lui. Rigoarea sfîrșește, de obicei, în saturația obiectului, care e epuizat prin aplicarea unor scheme exhaustive, în timp ce restricția duce la sațietatea subiectului, care obosește de căutarea unui decor menit a-l mîntui. La Zeletin, nervul de strictețe contemplativă surclasează
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
care-i acordă o fizionomie distinctă. Imaginea „sămănătoristă”, ca și cea blagiană, a satului nu dispare, însă e trasă într-o viziune nouă. Căutîndu-și inițial portretul „în arborii / cu coaja crăpată”, poetul devine un citadin care, în loc de-a extrapola simțirea rurală asupra Cetății, o prinde în mrejele acesteia, o expropriază. Are loc o dezrădăcinare à rebours. Se impune adică o sensibilitate a orășeanului identificat cu propria-i condiție nouă, care aruncă asupra mediului rustic priviri condescendente, rezultînd un șir de
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
urban (Emoție de primăvară). Se produce o sciziune în sistemul retrospectiv în cauză, legată de introducerea unui trecut „cult”, care se cumpănește fin cu cel ancestral, folclorizant. Un melos specific înfioară o sală de bal, stil mitteleuropean (Vechile dansuri). Această simțire fantomatică de orășean totuși recent n-are oare un iz bovaric? Deși invocat deseori, satul constituie îndeobște obiectul unor execuții impresioniste, aidoma pînzei unui pictor care se deplasează pentru a lucra în aer liber (Peste rîu se apleacă salcia). Chiar
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
conținînd scene colocviale, distracțiile modeste ale bolnavilor (16). Poezia nu are decît de cîștigat din această oscilație între ideal și real, între certitudinea compactă și insidioasa îndoială, favorizată de confruntarea vieții cu o credință. Interogațiile poetului semnifică umbrele pe care simțirea sa creștină le lasă pe pagină spre a-i da relief: „cum poți să înțelegi/ în captivitatea confuziei/ unei false creații/ sau boala de care te plîngi (...) cum poți să crezi dacă ești bun de murit/ sau dacă poți să
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
condensează în expresivități de aqua forțe. Trecând prin atâtea forme de expresie sensibilă a unor inefabile care sunt sentimentele, realizezi o altă trăsătură a coregrafiei Pinei: inteligență. Inteligență pare să fie ultimul lucru pe care să-l invoci pe langă simțire, insă mișcarea pe care Pînă o solicită de la dansatori fără a fi exclusiv cerebrală presupune introspecția, regândirea a ceea ce simți și ceea ce ești, o reflecție pusă în actul deopotrivă teatral și coregrafic. Wim Wenders ne ofera de fapt un spectacol
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
m-am îmbolnăvit. Fără tine, cred că diamantul însuși se sparge, iar cerul își pierde culoarea. Astăzi e vineri Astăzi e vineri și mi s-a ridicat ceața de pe privire, mă văd cum stau ghemuit la pământ, dezgolit, parcă fără simțire, pe câmpul înfrigurat, în bătaia ploii, în bătaia vântului. Singur, pierdut, neînsemnat, o scamă pe care nimeni nu o ia în seamă, o firimitură pe care oricine o leapădă, cuvintele pleacă din mine, se retrag, se sting precum stelele din
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]