14,124 matches
-
vechi articol publicat în revista Artă, Gheorghe Ghitescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă, ca , "Babă este un european, un apusean, care a optat pentru Descartes și Racine, pentru Poussin și Ingres, iar nu pentru simbolică expresiva care a împins artă zilelor noastre spre originile orientale ale gîndirii". Această observație, desi adevărată în esență, îl transfera însă pe Babă, cu prea mare ușurință, în Apus. În fond, el nu este nici un artist din Răsărit și nici unul
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
mod natural, iar colectivitatea era însuși garantul bunei funcționari a mecanismului social și administrativ, s-a născut în timp un umanism cu coordonate proprii. Împăratul de la Viena, o abstracțiune, de bună seama, însă una cu o enormă autoritate, garanta coerentă simbolică și demnitatea supraindividuală, în timp ce rigoarea administrației, funcționarea firească a instituțiilor și a mecanismelor economice și sociale dădeau persoanei un sentiment de siguranță și de confort. Babă percepe destrămarea ordinii administrative și expierea simbolică a Imperiului, dar trăiește în continuare adevărul
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
una cu o enormă autoritate, garanta coerentă simbolică și demnitatea supraindividuală, în timp ce rigoarea administrației, funcționarea firească a instituțiilor și a mecanismelor economice și sociale dădeau persoanei un sentiment de siguranță și de confort. Babă percepe destrămarea ordinii administrative și expierea simbolică a Imperiului, dar trăiește în continuare adevărul unei raportări demne la omul concret și la cel social. El poate observa încă, de la distanță și cu o întîrziere considerabilă, ca un martor cu o enormă capacitate vizuală, dinamica unei evoluții umane
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
orașului, / iar eu fircălesc prostește/ aceeași pagina..." ( Oprește gîndul, aici!). Lumea se revelă că text ("textul frunzelor izvoraște iarăși pe buze"), nu numai pentru a sfidă textul poetic, ci și, compensator, pentru a-l reconfirmă în subsidiar, precum un etaj simbolic al propriei sale mizerii: "eu disting doar vorbele mocirloase / că un pămînt de rezervă..." (Fals de duminică). Nu e oare poemul reversibil? Nu e în stare a se varsă înapoi în văzduhul trăirilor din care a purces? S-ar zice
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
unde lui i s-a oferit un post de medic la o clinică importantă. La puțină vreme după sosirea în Elveția, femeia înțelege că ea nu poate supraviețui în străinătate. Normal, din simplul motiv că plecarea, în sensul grav și simbolic al termenului, nu face parte din vocabularul lumii ei. Tereza trăiește (că și Tamina, eroina dintr-o altă capodoperă a lui Kundera, Cartea rîsului și a uitării) într-un spațiu în care obișnuință, familiaritatea îi oferă de fapt o mult
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
poate un ultim act de solidaritate, o formă absolută a comuniunii lor atît de puternice. Acum, cînd și Nedelciu a plecat, veghea lui la căpătîiul lui Dumitriu capătă, pe lîngă plastică ei hieratica și monumentala, si o valoare morală și simbolică demnă de momentele depline ale unei umanități de cele mai multe ori nesigure și precare.
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
de ce nu renunțăm la ea? De ce nu optam, ca-n Statele Unite, pentru o soluție care să facă din omul cel mai important din stat responsabilul efectiv pentru mersul treburilor societății? Sau, daca ne e atat de dragă ideea de reprezentare simbolică, de ce nu mergem până la capăt? Adică să-l rechemam pe Rege? Oricâte dezamăgiri mi-ar fi produs în ultimii ani Regele Mihai (penibilă mezalianța a prințesei Margareta cu un actoraș de mâna a treia sau a patra mi-a clătinat
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
al termenului, ci mai curînd că un calificativ moral și comportamental. Există, în tot ceea ce povestește Principesa Ileana, o decentă, o naturalețe și o grație atît de impresionante și de rare astăzi, încît nu îți poți reprimă pornirea unei inclinări, simbolice, a capului, în semn de respect pentru cea care scrie. Cartea notează întîmplări consumate, în marea majoritate, în timpul celui de-a doilea razboi, desi apar și amintirile din copilărie ale prințesei. Ileana este fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
îi poate da: candoarea jocului, deliciul libertății absolute, o libertate ce vizează inclusiv o aneantizare a propriei sale persoane, si, mai cu seamă plăcerea de a trăi relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi. Acest nou Robinson trăiește, pe insulă, experiența unei transfigurări, nu a unei regasiri. El va deveni, ca urmare a întîlnirii cu sălbaticia și cu recluziunea, un altul prin excelență. Vineri sau viața sălbatică (anul primei apariții în Franța
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
purtată aleatoriu pe tălpile celor care au ,,consumat" actul artistic, în lumea amorfa și anonimă de afară. Așadar, ceea ce desparte fundamental desenul lui Perjovschi de un desen oarecare sînt situarea artistului față de propria să opera, față de real și de convențiile simbolice, dar și faptul de a asocia limbajului consacrat un metalimabaj, un limbaj de context, inepuizabil că bogăție și că eficiența în actul comunicării. În același registru se înscriu și fotografiile grupului subREAL, un fel de coloane ale neantului, de cariatide
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui biet cal;/ curcubeul pe hainele tale/ pătează orgoliul muntelui la orizont" (Dialog). În sînul materiei suverane sînt acceptate tot soiul de relații, de la cele pur analogice pînă la cele de ordin simbolic: Ca un prag pus anume să fie călcat/ stă frînghierul dormind/ la rădăcina stejarului,/ că însuși semnul odihnei/ din care nu mai iese nicicînd/ și primește drept firească inima/ un cărăbuș de piatră.// Că un prag pus anume/ stă el
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
incriminează nepăsarea și ruperea lui de universul uman transpare din destinul familiei Péniel, urmărit de-a lungul a aproape un veac. Apropierea automată de Un veac de singurătate a lui Gabriel García Márquez a fost făcută deja, ca și decodificările simbolice, de rezonanță legendară ale tuturor numelor proprii aparținînd membrilor familiei (Vitalie, Noapte-de-Aur, Bot-de-Lup, Doi-Frați etc.) În postfața - substanțială - a Dianei Bolcu, care a realizat, de altfel, si traducerea cărții, ne sînt prezentate mai multe piste de lectură, începînd cu sensul
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
treacă mai departe de Nistru, pentru că acela nu era războiul lui), figură luminoasă a mamei și moartea ei, care se dovedește a fi fost un asasinat (pentru a nu periclita falsul unui proces politic), fragmente din copilăria să etc. Căutarea simbolică a Alexandrei este un traseu inițiatic care produce maturizarea tîrzie a lui Martin și implicarea lui într-o existența pe care o trăise pînă atunci într-un fel de inconștiență istorică; reconstituirea vieții - simple dar deloc banale - a unei familii
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
țării, de dragul conservării etatismului la ei în țară. Această privatizare a "Daciei" Pitești are, dincolo de contractul propriu-zis cu Renault, în care FPS-ul a vîndut cele 51 la suta de acțiuni ale sale acestei firme, o mai curînd tristă valoare simbolică. Anume că la noi vrabia din mină a fost păstrată pînă cînd era pe punctul de a se transformă în purice. Atît cît mă pricep, probabil că mulți dintre cei care vor să cumpere o Dacie la prețul ei de
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
urmat actul ultim al comediei: eliminarea mea din casetă redacționala. Problema nu e de ordin material (țin să precizez că de ani de zile n-am mai primit nici un leu, sub nici o formă, de la Contemporanul, prezența mea acolo fiind pur simbolică), ci de ordin moral. E delicată, chiar extrem de delicată. (Îmi amintesc de mîhnirea revoltata cu care - era în anii '60 - Nicolae Balotă mi-a povestit despre felul în care Al. Andritoiu l-a concediat de la Familia: după ce a pozat în
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
și pulsul pieței de artă, se stabilesc noi coordonate ale pieței, se lansează marile interogații asupra omului contemporan în multidimensionalitatea lui și, mai ales, se testează, ca într-un adevărat poligon, forme noi de expresie, de reprezentare și de stocare simbolică. Prima observație care se poate face în legătură cu această ediție privește chiar obiectul ei declarat, anume artă contemporană. Și ceea ce, într-un anumit fel, surprinde aici este relativă monotonie în înțelegerea conceptului. Pavilioanele naționale, cu foarte puține excepții, organizate absolut independent
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
în această tendință: în primul rînd, faptul că fiecare țară evaluează implicit drept contemporan doar un segment foarte restrîns din cîmpul larg al fenomenului și din formele sale simultane de manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
de manifestare și, în al doilea rînd, evoluția inversă a formelor simbolice față de practică socială și de construcțiile politice. În timp ce acestea din urmă desfid disoluția, consacră diferența și multiculturalitatea ( a se vedea, în acest sens, chiar participările țărilor ,,tinere") formele simbolice tind către globalizare, catre impersonalizare, catre abolirea oricărui specific regional. Acest fapt este și mai puternic exprimat în secțiunea dAPERTutto în care, în mod programatic, domină autoritar artiștii asiatici și, în particular, chinezi. Faptul de a avea un statut de
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
cu alte concepte, cum ar fi: denunț, atitudine, angajare morală sau activism social. Sfîrșitul de secol, ca, de altfel, și începutul lui, trăiește alert și ultimativ și operează schimbări fundamentale atît în planul realului, cît și în acela al proiecției simbolice.
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
Andreea Deciu Cronică unei morți anunțate nu trece drept unul dintre românele de prim rang ale lui Gabriel García Márquez. Brutal de directă, spre deosebire de alte texte ale scriitorului, elaborat simbolice, cu numeroase planuri de semnificație, cartea are ceva într-atît de frisonant în simplitatea și fluenta ei narativa, încît eu una nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
Mai ales că, așa cum spuneam, Nasar simbolizează spiritul locului, în vreme ce Bayardo Șan Român, soțul Angelei Vicario, este străinul. Pătrunderea lui în această lume căreia nu îi aparține nu se poate face decît printr-un act de brutalitate, printr-o violență simbolică. Murind, Santiago Nasar face posibil un cuplu de îndrăgostiți, care altminteri nu ar fi avut șanse să existe. Românul acesta al lui Márquez apare în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți, ca de obicei impecabila. S-ar putea presupune că, fiind mai
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
ale Muzeului Literaturii decupează acum, printr-o expoziție care se numeste semnificativ Maculata concepție, nu atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu și reflexele unui mod inconfundabil de existență (artistică, morală, simbolică, spirituală). În acest topos paradoxal, imund că un cîmp de luptă ale cărui leșuri se spală în ploi și se albesc la soare, imaculat și aseptic că o planetă moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
gestul cultural corespunzător, nu desenele lui Ilfoveanu și nici manuscrisele lui Agopian sînt importante. Sau, mai bine zis, importanța lor este una de context, pentru că în primul plan trece necruțător comuniunea lor că act existențial, ca scenariu inițiatic, ca regasire simbolică sau că reconstrucție mistica. Indiferent care din ei ar deschide gura pentru a-și declina identitatea, identificarea cu celălalt ar fi varianta obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) c' est moi, iată cea mai lapidara formulă a identificării
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
în aspirații. Dacă Ștefan Câltia, dintre artiștii plastici, cu spectacolul lui neobosit și cu imaginarul sau plin de voluptăți epice, populează memoria îndepărtată a lui Ilfoveanu, Ștefan Agopian, ca narator și că regizor al unei lumi fabuloase, este jumătatea lui simbolică. Sau, din celălalt unghi, Ilfoveanu este jumătatea simbolică a lui Agopian. În orice caz, pe plajă dintre Athos și Isarlâk ei sînt împreună; Agopian mai aproape de Isarlâk - un amestec de sultan tăvălit în mirosurile organice și în apele parfumate ale
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
cu spectacolul lui neobosit și cu imaginarul sau plin de voluptăți epice, populează memoria îndepărtată a lui Ilfoveanu, Ștefan Agopian, ca narator și că regizor al unei lumi fabuloase, este jumătatea lui simbolică. Sau, din celălalt unghi, Ilfoveanu este jumătatea simbolică a lui Agopian. În orice caz, pe plajă dintre Athos și Isarlâk ei sînt împreună; Agopian mai aproape de Isarlâk - un amestec de sultan tăvălit în mirosurile organice și în apele parfumate ale haremului, de negustor misterios și de iluzionist prin
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]