3,065 matches
-
și rituale (precum greva, defilările, cortegiile): a) reprezintă o modalitate de a ocupa, chiar dacă În mod efemer, strada; b) aduce o ruptură În modurile codificate de a folosi spațiul orașului (spre deosebire de cortegiul oficial, care urmează trasee prestabilite și consacrate de simbolismul oficial); c) se construiește ca o formă subversivă, contestatoare, de comunicare socială; d) pune În scenă totalitatea unui corp social (spre deosebire de grevă, ea oferă posibilitatea convergenței, a unificării sau a Întâlnirii unor mișcări, categorii altfel divizate). Susan Davis, autoarea unui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe de alta, conduc la identificarea a două teme majore în scrisul lui Bacovia: tema confesiunii, care relatează biografia autorului, și tema comuniunii, care urmărește respectarea unor modele de lectură. Criticul abordează și spinoasa problemă a apartenenței lui Bacovia la simbolism și se situează printre primii care afirmă superficialitatea acestei judecăți, susținând că între scrisul lui Bacovia și simbolismul francez există „serioase incompatibilități”. Nu ezită să-l considere pe Bacovia „decadent” (titulatură pe care, de altfel, și-o acordă însuși poetul
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
biografia autorului, și tema comuniunii, care urmărește respectarea unor modele de lectură. Criticul abordează și spinoasa problemă a apartenenței lui Bacovia la simbolism și se situează printre primii care afirmă superficialitatea acestei judecăți, susținând că între scrisul lui Bacovia și simbolismul francez există „serioase incompatibilități”. Nu ezită să-l considere pe Bacovia „decadent” (titulatură pe care, de altfel, și-o acordă însuși poetul într-un interviu), identificând cheia de boltă a universului său liric în „joncțiunea dintre decadența naturală și cea
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
Străine și șefă a Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universității București”, „Romanoslavica”, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova, A.S. Pușkin, I. S. Turgheniev, Alexei Tolstoi, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, romantismul rus, simbolismul rus etc. Debutează editorial cu antologia Lirica rusă a secolului XX (1963). În Serghei Esenin. Textul lumii (1984), autoarea își propune să pătrundă în conexiunile specifice de la nivelul structurilor intertextuale și extratextuale ale modelului realității, așa cum l-a conceput poetul
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
trei Crișuri”, „Viața Basarabiei”, „Bugeacul”, „Poetul”. A publicat cărțile de versuri Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle d’un poète și À
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
literatură universală și comparată de la Universitatea din București, de unde se va pensiona în 1975. Între 1967 și 1973 este și director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Debutează în 1922 la „Universul literar” cu un articol despre simbolism. Face parte din conducerea periodicelor „Datina” din Turnu Severin (seria 1924-1932), „Provincia literară” din Sibiu (1932-1934) - aici a îndrumat Gruparea intelectuală „Thesis” -, „Transilvania” (1934-1940), „Iașul literar”, „Cronica” și „Revista de istorie și teorie literară” (1965-1973). A fost membru corespondent al
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
longevitate prilejuiește, de asemenea, repetate sărbătoriri ce-i întrețin o oarecare notorietate până la sfârșitul anilor ‘80. Întâlnirea, oarecum întâmplătoare, în adolescență cu Al. Macedonski și aceea cu Ovid Densusianu l-au determinat pe C. să devină un adept fervent al simbolismului, în favoarea căruia pledează prin articole și comentarii, dar mai cu seamă prin ancheta asupra curentelor literare pe care o întreprinde în 1911-1912 în „Rampa”, ca replică la ancheta Poporanismul, inițiată de „Luceafărul”. Sensibilitatea sa nu este însă nici destul de profundă
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
jumătate de oră, ședința începe aproape fără asistență; este reprogramată. Au vorbit despre Freud neurologi și psihiatri notorii, dar și H.H. Stahl (Sociologia freudiană), Mircea Vulcănescu (Psihologia maselor și freudismul), Alex. Mironescu (Originea literară a ideilor freudiene în naturalism și simbolism), I. I. Cantacuzino (Perspectiva integratoare a freudismului); s-a remarcat Mircea Eliade, care a interpretat doctrina lui Freud prin monismul veterotestamentar; cucerit, Emil Cioran a revenit să-l asculte la una din cele trei reluări. Vorbind despre Chaplin, pentru Eliade
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
după el, de noua critică. Viața lui Dostoievski spune ceva despre opțiunile prozei lui Dostoievski, unele date subiective au rezonanță în cărți, dovedește criticul. În Spațiul în literatură, nu sunt analizate „imaginațiile materiale” (Bachelard), ci semnificațiile elementelor spațiale în literatură, simbolismul geografiei literare. Cartea începe cu visul uranic al unui personaj din Cometa de romanticul Jean Paul și se încheie cu o scurtă interpretare a conceptului de „spațiu mioritic”. Autorii citați cel mai des sunt Dostoievski, Cervantes, Defoe, Cehov, Marin Preda
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
merg într-o ordine comparativă. Însă C. nu studiază relațiile dintre texte, nu-l preocupă natura stilului, nici chiar aceea a imaginarului, nu face, pe scurt, comparatism literar. El urmărește în literatura de ieri și de azi formele (manifestările) unui simbolism spațial, interesat de implicațiile existențiale. Văzând exemplele date de critic, se poate trage o primă concluzie: nu există autori specializați în „spații deschise” sau „spații închise”. Eminescu preferă în Luceafărul și Glossă „o lojă cosmică”, o perspectivă de sus a
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
Scholar, Premiul ACLU Freedom of Speech (1995), Premiul Mayor’s Arts (New Orleans, 1996), cu Premiul Fundației Culturale Române (București, 1996) ș.a. Poezia lui C. oferă cu generozitate posibile interpretări ale vietii prin construirea unui imaginar al concretului. Odată eliminat simbolismul desuet, poezia este investita cu misiuni eliberatoare și imediate: „Poeziile reprezintă ceea ce eu am eliminat pentru a mă simți din nou curat”. Libertatea și asumarea deopotrivă a realității și a iluziei constituie mijloacele pertinente și eficiente în descoperirea și acceptarea
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
zbor avântul. / În târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
mondial), de la „literatura individualistă” (în care sunt încadrați Dostoievski, Gide, Proust și Francis Jammes) sau de la unele direcții ale filosofiei sfârșitului de secol XIX (Nietzsche, Bergson). Centrul de greutate al cercetării se situează în zona exercițiului literar. Marile curente (romantismul, simbolismul), influența exercitată de Baudelaire și Marinetti, tendințele specifice ale principalelor direcții lirice europene sunt discutate și în ele se descoperă, parțial, rădăcinile orientărilor literare apărute la noi după 1920. Nu sunt neglijate nici înrâuririle venite dinspre artele plastice sau dinspre
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
este angajat pentru scurtă vreme la Editura Cartea Rusă. Duce o existență discretă, boemă și vădește inapetență pentru ocupațiile profesionale constrângătoare, incapacitatea sau lipsa de interes pentru o carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul. Geode se situează în descendența unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de vigoare, vădind un lirism reticent față de evoluțiile moderniste și desuet față de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzlețe accente argheziene, ecouri ale sonorităților din poemele „parnasiene” ale lui Ion Barbu. Preponderentă e
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
fi rezumată, fie și parțial, prin versul lui Lucian Blaga „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. C. demonstrează că, în genere, „înnoirea poeziei românești se dezvoltă pe un substrat tradițional vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat de o realitate în care orizontul rustic este o dimensiune fundamentală”. În Fețele orașului (1988), autoarea urmărește „constituirea unor tipologii specifice lumii urbane, succesiunea vârstelor orașului românesc
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
îl impun. O alianță spirituală care, ca și în cazul întâlnirii cu Arghezi, Blaga și Barbu, a funcționat și a dus, în cele din urmă, la renașterea lirismului românesc după trauma realismului socialist. Temele poeziei lui B. sunt acelea ale simbolismului din ramura postbaudelairianului Rollinat, poetul Nevrozelor, pe care, de altfel, autorul român îl citează în mai multe rânduri. Un simbolism negru, decadent, prăbușit într-o astenie generală, sensibil la aspectele macabre ale existenței și, în același timp, dornic să exprime
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
dus, în cele din urmă, la renașterea lirismului românesc după trauma realismului socialist. Temele poeziei lui B. sunt acelea ale simbolismului din ramura postbaudelairianului Rollinat, poetul Nevrozelor, pe care, de altfel, autorul român îl citează în mai multe rânduri. Un simbolism negru, decadent, prăbușit într-o astenie generală, sensibil la aspectele macabre ale existenței și, în același timp, dornic să exprime sensul corespondențelor dintre simțuri și să realizeze o sinteză a artelor. B. preia, cum mărturisește, conceptul de audiție colorată și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai tari arome poetice din câte cunosc în simbolismul nostru; aș spune chiar că filtrează esența cea mai concentrată, amestec de fetid și mosc, de durere și plăcere, indistinct îngemănate. Eul bacovian răsucește un tragic, un obsedant scâncet, suferința se clatină într-o semisomnolență în care instinctul vital alterat
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
E. Baconsky, Colocviu critic, București, 1957, 45-98; Svetlana Matta, Existence poétique de Bacovia, Winterhur, 1958; Petroveanu, Pagini, 255-259; Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Viața poetului, București, 1962; Lovinescu, Unde scurte, I, 71-74; Călinescu, Aspecte, 7-23; Felea, Dialoguri, 37-44; Manolescu, Lecturi, 63-86; Bote, Simbolismul, 475-476; Negoițescu, Scriitori, 137-153; Ciopraga, Portrete, 145-152; Rașcu, Amintiri, 7-101; Baconsky, Marginalii, 353-361; Tomuș, 15 poeți, 112-126; Gáldi Lászlo, Fonosimbolismul rimelor în „Nocturnele” lui Bacovia, LR, 1969, 2; Mihail Petroveanu, Bacovia, București, 1969; Liviu Chiscop, George Bacovia (1881-1957). Bibliografie, Bacău
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Posteritatea lui Bacovia și „Istoria” lui... G. Călinescu, București, 1994; Gh. Crăciun, Bacovia - principiul tranzitiv al „Stanțelor”, RL, 1994, 34; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică și afirmarea spiritului modern, Cluj-Napoca, 1994; Micu, Scurtă ist., I, 367-369; Gh. Crăciun, Simbolismul bacovian de la conformism la erezie, ST, 1995, 3; Agatha Grigorescu-Bacovia, George Bacovia. Posteritatea poetului, București, 1995; Ioan Milea, Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995, 7-87; Pop, Recapitulări, 12-21; Popa, Estuar, 64-71; Ion Deaconescu, George Bacovia sau Monologul pe mai
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
1911), a intrat funcționar la Asigurările Sociale, unde a ajuns, către vârsta pensionării, șef de serviciu. Elev în clasa a cincea de liceu, debutează în „Dumineca” (1905), cu versuri naive și colaborează la revista școlii („Din liceu”, 1906). Vede în simbolism, încă din 1909, singura mișcare literară adecvată epocii. După o scurtă colaborare la „Convorbiri critice” (1907, 1908), se apropie de „Vieața nouă” și de cercul lui Ov. Densusianu. Timp de zece ani, își publică poeziile reprezentative mai ales în revista
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
intră în cercul lui Al. Macedonski și publică în „Literatorul” (1918), precum și în „Universul literar”. În 1919, fusese admis membru al Societății Scriitorilor Români. În 1937 înmănunchează o parte din versuri în Destăinuiri, volum distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Simbolismul lui B. este apropiat de maniera lui Panait Cerna, cu deosebire prin tenta meditativă. O neașteptată obsesie a tânărului licean devine și spațiu de tensiune lirică: trecerea, timpul și dispersarea în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
U, 1938, 16; Constantinescu, Scrieri, I, 193-196; Al. Iacobescu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, CTC, 1938, 1-2; Ștefan Baciu, Șerban Bascovici, „Destăinuiri”, „Sfarmă-Piatră”, 1938, 132; Perpessicius, Opere, VII, 321-325; Petru Comarnescu, Traducerile din Baudelaire ale lui Șerban Bascovici, RFR, 1940, 11; Bote, Simbolismul, 146, 148; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968, 120-124; Ciopraga, Lit. rom., 444-445; Micu, Scriitori, 105-106; Nae Antonescu, Șerban Bascovici, RL, 1991, 1; Dicț. scriit. rom., I, 205-206; Șerban Bascovici, DCS, 100. D.M.
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
divers: teorie și istorie literară (onirism, teoria Noului Roman, textualism, optzecism), cenzură, biografie, istoria receptării etc. Toate acestea gravitează în jurul comentariului critic propriu-zis, focalizat asupra semnificantului - teme, motive, personaje, scene, figurile „bestiarului auctorial”, miturile esențiale (mitul cristic și mitul mioritic), simbolismul (arhetipal, dar și literar, livresc) - și asupra semnificatului - structura complexă a textului, modul „muzical” de articulare, reluarea și dezvoltarea temelor și motivelor, în cadrul aceluiași roman și la nivelul întregii opere, „autospecularitatea”. „Variațiunile” pe tema Țepeneag interesează deopotrivă critica și istoria
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
București, 1937; Munteano, Panorama, 275-283; G. Călinescu, Tudor Arghezi, Iași, 1939; Pompiliu Constantinecu, Tudor Arghezi, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 724-736, Ist. lit. (1982), 808-819; Vianu, Opere, III, 129-135, 475-503, V, 224-234, 543-548; Cioculescu, Aspecte, 59-92; Umberto Cianciòlo, Il simbolismo grotesco di Tudor Arghezi, SL, 1944, 147-196; Șerban Cioculescu, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, București, 1946; Ov. S. Crohmălniceanu, Tudor Arghezi, București, 1960; Mihail Petroveanu, Tudor Arghezi. Poetul, București, 1961; Tudor Vianu, Arghezi, poet al omului, București, 1964; Tudor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]