3,082 matches
-
de valoare universal?? ?i În sonuri care dau limbii române voca?ia expresiv? a limbilor sacre ". (Zoe D.-Bu?ulenga) I m a g i n a r u l s ț a ț i c „... exist? la Eminescu un simbolism popriu-zis al materiei. Materia, În feluritele ei Întruchip?ri, i s-a Înf????at că o etern? Erscheinung, elementele În sine foarte reale revelânduse că purt?toare de mesaje sau că oglinzi ale unor adev?ruri metafizice [...]" Roșa Del Conte
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din ce în ce mai acerb prioritatea: franceză, engleză, respectiv germană, spaniolă, italiană. De asemeni, gruparea în aceeași arie curriculară a disciplinelor enumerate devine o cale deschisă și spre studierea anumitor aspecte prin colaborare didactică. Iată câteva banale exemple: română-franceză (muzicalitatea limbajului liric în simbolism), română-engleză (tehnica argumentării, privite comparativ în manualele celor două discipline-surori) etc. Demersul se poate relua găsind infinite posibile asocieri, la libera inițiativă a profesorului, între discipline aparținând unor arii curriculare aparent disjuncte. Iată, de pildă un exemplu personal extrem de simplu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
criticat piesele unor dramaturgi reputați, români sau străini, pentru slăbiciuni de construcție, pentru lipsa adâncimii psihologice, pentru neconcordanța cu adevărul istoric. O atenție deosebită acordă teatrului istoric. Influențate de poezia lui Maurice Rollinat, versurile lui O. oscilează între parnasianism și simbolism. Este o poezie echilibrată, tinzând către exactitate prozodică, în care nostalgia plecărilor, a depărtărilor, a necunoscutului se îmbină cu vagi presimțiri și cu misterioase elanuri erotice. SCRIERI: Alexandru Obedenaru, București, 1891; Bibliografia cestiunii Orientului, București, 1899; Cronicarii moldoveni din secolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
Stamatiad, Doi dispăruți: Iuliu Săvescu - Ștefan Petică, București, 1915, 9-15; Davidescu, Aspecte, 221-226, 392-395; Perpessicius, Opere, II, 221-227; Densusianu, Opere, III, 725-727; Călinescu, Ist. lit. (1941), 608, Ist. lit. (1982), 686; D. Karnabatt, Bohema de altădată, București, 1944, 101-111; Bote, Simbolismul, passim; Romulus Vulpescu, Iuliu Cezar Săvescu, ATN, 1967, 6; Ciopraga, Lit. rom., 359-360; Micu, Început, 426-428; Dicț. lit. 1900, 767-768; Anghelescu, Scriitori, 179-190; Micu, Modernismul, I, passim; Rotaru, O. ist., III, 423-424; Ion Popescu-Sireteanu, Iuliu C. Săvescu inedit, ALIL, seria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
care urcase cu perseverență treptele carierei e numit funcționar superior în Ministerul de Justiție; iese la pensie la cerere, câțiva ani mai târziu (1943). V. a colaborat încă din adolescență la diverse reviste literare, mai ales la acelea apropiate de simbolism. Publică poezie mai întâi în „Duminica” (1906), semnând cu pseudonimul Dezaratas, apoi în „Convorbiri critice”, „Revista celorlalți”, „Viața socială”, „Versuri și proză” (scoasă de colegul său de liceu I. M. Rașcu), „Epoca”, „Simbolul”, „Insula” și „Rampa”, unde îi apar încercarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
vrea să montez cu totul altfel. În ce măsură ați căutat imagini sau secvențe cu valori simbolice? Doriți ca filmul să fie citit și în această cheie? Ca să fiu sincer, scena cu cocoșii, de la începutul filmului de la Kabul, aș scoate-o, pentru că simbolismul ei e mult prea subliniat, nu era nevoie. Am pus-o acolo, pentru că am descoperit-o la montaj și mi s-a părut o idee foarte bună, până în ziua în care într-un articol, de altfel elogios, dintr-un ziar
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
am descoperit-o la montaj și mi s-a părut o idee foarte bună, până în ziua în care într-un articol, de altfel elogios, dintr-un ziar franțuzesc, am găsit o ironie care m-a atins. Nu era nevoie de simbolismul celor doi cocoși. Dar ca să spun tot adevărul, făcusem altceva și mai apăsat, am filmat o luptă de câini. În Afganistan există o pasiune populară pentru luptele de animale și există lupte de câini, de cocoși, de berbeci și lupte
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
orgii/ și praful gotic din propria-mi umbră,/ cu mâini floral deschise spre vânturi/ să-mi caut anii, să le caut oglinda,/ și s-o sparg într-o mie și unul de greieri” (Verset). Următorul volum, Chorale (1974), continuă linia simbolismului de conotații folclorice: țara, pământul, lumina, inima, apa vie etc. Poemele, animate de o vitalitate panteistă mai purificată, mai aeriană, înglobează totuși aglomerări de imagini și construcții arborescente, de un metaforism abundent. Hore (1977) propune un imaginar folcloric în registru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență pentru simbolismul încifrat, în poeme precum Materia signata, Febra de trei zile, Pasărea Rok etc. În volumul din 1982, Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spațiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserții metaforice surprinzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
la răsărit luminează” (Călătorie de noapte). Apropiindu-se de Ileana Mălăncioiu prin prezența filonului moral și de Gabriela Melinescu prin impulsul vitalist, T. se distinge în contextul poeziei actuale prin rafinamentul unui discurs liric foarte bine dozat, pe muchia dintre simbolismul neomodernist și discursivitatea poetică postmodernă. SCRIERI: Apa vie, București, 1970; Chorale, București, 1974; Hore, București, 1977; Astronomia ierbii, București, 1981; Scrisori de acreditare, București, 1982; Substituiri, București, 1983; Melopoetica, București, 1984; Târgul de animale mici, București, 1985; Achene zburătoare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
ușor auto-ironic: Eu rămân ce-am fost, romantic, a învățat zborurile celeste și setea de sinteze de la romantism. Pe de altă parte, mărturisește că ar fi putut atinge perfecțiunea artei antice (în Scrisori) după care tânjea. A deschis drumul către simbolism, a scris o poemă existențială demnă de un Camus (nu lipsește din ea nici stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat la emulație. La fel cosmogoniile din Rig-Veda. Și așa mai departe. Mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de slabă, pe atât de alterată, cu mici excepții, cum ar fi Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei moderne", cel puțin pe criteriul transformării dinamismului formelor în sfera esteticului, pentru motivul că simbolismul românesc îl revendică, dar mai ales pentru întâlnirea cu principiul simultaneist relativist al lui Einstein (apreciere aparținând mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și cânta după gramofon" etc. De simbolism și implicit de reverberațiile poematice se îndepărtează prin ironie și tentația parodicului. Convenția lirică se atenuează tot mai mult în Impresii de roman, prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și spațiu. Totul este făcut cu o suverană stăpânire a unui imens material, investigat fără crispări și complexe (inutile), cu delimitări, nuanțări și preluări critice, autorul fiind permanent interesat de a controla și evalua corect sursele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre a-și multiplica imaginile, vizibile doar cu ochiul interior" (pag. 255). Obiectivul declarat ar fi tocmai faptul existenței care se săvârșește în orice om. Ca la orice mare poet, în creația acestuia particularul și universalul se întâlnesc, tot așa cum simbolismul și antisimbolismul, eminescianismul și antieminescianismul dau fizionomia unui artist calificat cu prea mare ușurință, la nivelul "complexelor de cultură", drept un "întârziat" în toate. Reluând demonstrația din punctul unde o dusese Svetlana Matta în 1958, beneficiind de substanțialele contribuții ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două tipuri de narcisism: patogen și creator. În ce măsură narcisismul bacovian este unul evident creator sau dimpotrivă, cititorul avizat va descoperi în paginile cărții pe care încercăm s-o prezentăm. Ideea de bază este că la trăsăturile cele mai autentice ale simbolismului, la influențele de tip expresionist și apoi la psihanaliza ce identifică un complex narcisist generator de frustrări, dar lucrativ pentru opera bacoviană, ipotezele s-au transformat în concluzii și au beneficiat de lămuriri mai mult sau mai puțin subiective, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de față se adresează specialiștilor, acelor cititori cu exercițiul lecturii elevate sau celor pasionați de simbolismul bacovian și nu numai... Nivelul este unul intențional înalt, abordarea respectă canoanele academice, și din câte am putut surprinde, autorul își nuanțează dezideratele, asumându-și și nemulțumirea de a nu fi spus tot... "Ateneu", nr. 9, septembrie 2003 Virginia BLAGA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultima, că nu s-a hazardat. E drept, instrumentele sunt moderne, mai pătrunzătoare. Tehnica observației se pretează unui studiu din interior, ceea ce lipsea analizei dinainte. Are loc, așadar, adecvarea instrumentelor hermeneutice la obiectul interpretării: Bacovia este un poet modern, dincolo de simbolism și alte isme, singular. Autorul cărții despre Complexul bacovian și-a pornit demonstrația de la aceste premize esențiale. În punctul zero, echilibrul e maxim, deci și ambiguitatea arheală care se transmite expresiei poetice." În termeni stănescieni, suntem în spațiul ne-cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la teza simplității, a decadentismului. Ismele noi din lirica plumbului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Și o recunoaște fără menajamente, asumându-și ispășirea păcatului, prin trăirea agonică a neputinței de a muri. Mărturia frontală o găsim în Pulvis: Mai mult ca oricine îmi pare c-am greșit. Dimensiunile universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia limbii poetice de a sugera mai mult decât a spune ceva pe nume. Întreaga artă bacoviană este aceea a intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a fi în lume al civilizației traco-getice. (...) Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
abordate în lirica profund ontologică a lui Grigore Vieru și cea a lui Nichita Stănescu sau George Bacovia. De exemplu, problema maternității discutată în oglinda Vieru-Bacovia capătă rezonanțe speciale în simbolistica poeticii universale: "...Bacovia (...) a sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele suferințe ale copilăriei și ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]