1,492 matches
-
fapt un anarhist dornic să schimbe viața lumii precum Rimbaud: străin de toate, a fost poetul cel mai interesat de social, deși "atât de robit percepției unor esențe pur ontice, pur existențiale și pur metafizice". Ignorând premeditat poemele de inspirație simbolistă, "în curs de evidentă deteriorare", Lucian Raicu pledează pentru de-construcțiile lui Bacovia; plecând de la absența de sens originară, învingătorul obține o "subită pozitivitate constructivă". Abordând Memoriile, dar și textele Critice ale lui E. Lovinescu, Lucian Raicu observă că ele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și al recuperării idiomului poetic. Poeta cultivă variațiuni pe teme diverse, aidoma acelor cópii pe care pictorii moderni le fac uneori după tablourile unor înaintași, îngăduindu-și schimbări, imixtiuni ale viziunii și tehnicii lor proprii. În felul acesta întîlnim motive simboliste tratate prin mijlocirea notării unor senzații acute, rescrise într-un cod al concreteții: “oricare femeie care venea în camera lui Fra, habar n-avea ce-o așteaptă./ Fra era un tînăr de bună credință, hrănit cu spuza notelor/ și cu
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
mult ideologică decât estetică față de impresionism. E și cazul lui Tonitza, dar desigur analogiile se opresc aici. Ceea ce este însă incontestabil e că artistul român prin prima parte a activității sale participă la o ambianță culturală în care ecourile sensibilității simboliste erau încă puternice. După 1920, pictura lui Tonitza își pierde treptat tăișul protestatar, descoperind în schimb fastul, prospețimea, rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii simboliste, la unul exotic: "- Dragul meu, privighetoarea asta (căci astfel se traduce cuvîntul turc biulbiul) ar face bine să-și găsească vreun Don Ruy, seńor de Ruisenor, valsator de salsa sau latino, și să dispară, împreună cu el, în Sierra sau în
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
dobîndi la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu prea intenția unei evaziuni de factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
viața se țesea în pînze de borangic de mîini penelope,/ în pustiuri pline de predici,(...) se pierdea ca o bilă de oțel/ în pipota unui curcan", Gellu Dorian reia tipologia poetului, așa cum s-a profilat începînd cu ciclurile romantice și simboliste. E vorba, negreșit, de "poze", însă de unele ce corespund unor vibrații lăuntrice care justifică reiterarea lor în nume personal. Nu e o compoziție prefabricată, un aranjament de cuburi date pentru a completa un tablou, ci un șir de experiențe
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
noi fie vorba, nu sună deloc rău - ai impresia, uneori, că te plimbi prin poezia română din ultimul secol. Intertextualitatea, aluziile livrești, unghiurile din care este privită realitatea, anumite trăiri și emoții oferă o intensă senzație de déjŕ lu. Poeții simboliști de la începutul secolului XX , George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Virgil Mazilescu și nu doar ei fac uneori cu ochiul dintre rândurile poemului fără însă ca prin aceasta paternitatea lui Ion Beldeanu asupra versurilor să fie vreo secundă
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
clar în arta sa precum în cazul scriitorului nostru. în ultimii ani ai vieții, cam de prin 1905, aflat în posesia unui venit modest, dar constant (o mică sinecură funcționărească), recunoscut tot mai zgomotos drept "șef de școală" de către tinerii simboliști din jurul său, poetul reîncepe călătoriile în străinătate, încearcă să se impună ca scriitor de limbă franceză, gustă din nou deliciile unei boeme tardive la Paris, între 1910 și 1912; scrie în acești ani o poezie din ce în ce mai detașată de contingent, o
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
aparențe, traiectoria poeziei macedonskiene rămîne destul de clară: pînă către 1890, prin volumele Prima verba, Poezii, ca și printr-o parte a volumului Excelsior, poetul aparține clar romantismului postpașoptist; după 1890, își schimbă radical maniera și începe să scrie o poezie simbolistă. în prima jumătate a activității, poezia sa - sinteză tematică și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Excelsior, poetul aparține clar romantismului postpașoptist; după 1890, își schimbă radical maniera și începe să scrie o poezie simbolistă. în prima jumătate a activității, poezia sa - sinteză tematică și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat în mod tenebros: ea avea să cadă în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lor". (Hinov) Doar vagi sclipiri pe un teritoriu de mare monotonie! Dacă ar fi murit o dată cu Eminescu, Macedonski intra în istoria literaturii noastre cel mult la statura unui Depărățeanu, indiscret și agitat, exasperat de ambiții fără acoperire. Poezia de factură simbolistă are însă cu totul altă configurație. Cuprinsă în secțiunea luminoasă a volumului Excelsior, în volumele Flori sacre (1912) și Poema rondelurilor (1922, postum), ca și în multe versuri presărate prin reviste, marea poezie macedonskiană afișează doar registre poetice uneori net
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
rondelurilor (1922, postum), ca și în multe versuri presărate prin reviste, marea poezie macedonskiană afișează doar registre poetice uneori net distincte, alteori îmbinate: un registru retoric și spectacular, moștenire depărtată a romantismului de tinerețe; și altul, cel al poeziei propriu-zis simboliste, bazată pe sugestie, diafană și muzicală. Zona retorică, de inspirație încă tradițională, aduce însă mari schimbări după anul 1890. Șirul Nopților de inspirație mussetiană continuă, însă poemele Noaptea de mai, Noaptea de iulie ori Noaptea de decembrie au o cu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
întristat se vestejește. Versul arată că poemul lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum Macedonski, scriitor aflat deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va cufunda curînd în poezia propriu-zis simbolistă, făcută din pictură impresionistă și muzică. Simbolismul propriu poetului român e mai degrabă unul ornamental și academizant. Macedonski știa de Baudelaire, despre care scrisese și pe care l-a imitat în versuri franceze, știa poate și de Mallarmé ori Rimbaud
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Concentrarea efectelor poetice pe un spațiu minim rămîne comandamentul de bază al poeziei simbolsite macedonskiene, exigență dusă la ultimele limite în Rondeluri. I se adaugă tentația picturală. în Pe balta clară, de exemplu, plecînd de la o temă comună în epoca simbolistă (vezi Accompagnement al lui Samain), poetul român compune un tablou alb-argintiu, în tonuri deschise, echivalent perfect al unei pînze de Monet; majoritatea cuvintelor din această unică strofă-poem evocă luminiscența: "Pe balta clară barca molatică plutea... Albeți neprihănite curgeau din cer
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Poema rondelurilor, apărută în integralitate doar postum, atestă ultima fază de evoluție poetică a lui Macedonski, sub forma unui simbolism cu totul personal. Chiar dacă temele unora dintre rondeluri păstrează amintirea registului retoric (indignări de natură socială, pamflete adresate contemporanilor), muzica simbolistă stinge violența făcînd din rondel o poezie a detașării superioare, a muzicii suave ce presimte sfîrșitul. Chiar dacă forma rondelului i-a fost sugerată de Rollinat și de Banville ("ressusciter... un de nos vieux rythmes français, dont l'harmonie et dont
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
rămîne acum muzica. Repetițiile și revenirile sunt uneori dublate de aliterații care transformă poezia în melodie de neuitat, aproape independentă de cuvinte. în murmurul bătrîn al acestor ultime poezii macedonskiene se filtrează de cinci ori esența unui lirism muzical și simbolist. Chiar dacă doar cîteva dintre rondeluri se ridică la nivelul marii poezii, ansamblul operei finale a fost gîndit ca o structură armonică. După sute de poezii romantice, satirice, descriptive, concluzia la care poetul Macedonski pare a fi ajuns este aceea a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele din Cartea de aur constă din imaginarea unei scriituri neobișnuite: nuvela devine pretext pentru picturi somptuoase, în care obiectele prind viață, iar frazele nu servesc la povestirea de întîmplări, ci la crearea unei atmosfere. în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pitarului și, cu vremea, să dea iureș însăși culei, să se agațe de ea, să i se încleșteze în ziduri, să-i știrbească temelia și, rozînd-o, s-o surpe și s-o șteargă din fața pămîntului" (Zi de august). Noul peisaj simbolist se regăsește cu totul în pagina de mai sus: evocarea "Eladei de odinioară" este înșelătoare, pentru că o panică inexplicabilă domină tabloul. Numeroasele verbe din text se află în centrul unor personificări ce sugerează frămîntarea și contorsiunea. Dacă peisajele din poezii
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști de la
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele din Cartea de aur constă din imaginarea unei scriituri neobișnuite: nuvela devine pretext pentru picturi somptuoase, în care obiectele prind viață, iar frazele nu servesc la povestirea de întîmplări, ci la crearea unei atmosfere. în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pitarului și, cu vremea, să dea iureș însăși culei, să se agațe de ea, să i se încleșteze în ziduri, să-i știrbească temelia și, rozînd-o, s-o surpe și s-o șteargă din fața pămîntului" (Zi de august). Noul peisaj simbolist se regăsește cu totul în pagina de mai sus: evocarea "Eladei de odinioară" este înșelătoare, pentru că o panică inexplicabilă domină tabloul. Numeroasele verbe din text se află în centrul unor personificări ce sugerează frămîntarea și contorsiunea. Dacă peisajele din poezii
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai sus se concentrează inovația prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști de la
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de lux și de artificiu extrem. Pînă tîrziu, prozatorul se va amuza imaginînd colecții de obiecte pitorești, grupări metonimice de piese banale sau rare care formează ansambluri muzeale; este latura ornamental-academică a simbolismului macedonskian. Dacă la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a mijloacelor sale, mania de colecționar și-a descoperit-o încă din tinerețe și a cultivat-o toată viața. Etalarea metonimică de curiozități, ca într-un muzeu imaginar, a fost întotdeauna maniera specific
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
lui Dante. Autoiluzionarea nu l-a părăsit pînă în ultima clipă! Dincolo de obsesia dantescă, să notăm că, prin îmbinarea versurilor cu proza, prin atmosfera hieratică în care se mișcă personajele, Moartea lui Dante reprezintă una dintre primele mostre de teatru simbolist românesc. Macedonski îl admira pe Maeterlinck: ecouri din teatrul acestuia, făcut din poezie evanescentă și ireal, se regăsesc la dramaturgul român. L-am examiant pe Macedonski în comparație cu Eminescu și pentru a face dreptate unui scriitor multă vreme nedreptățit: a-l
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
viitorului, el își dădea seama că pe viitor poezia "nu va mai fi decît muzică și imagină"; observă mai tîrziu că acel "cult al formei", vizibil în toată gîndirea europeană din jurul lui 1900, oglindea de fapt "complexitatea sufletului modern"; poet simbolist prin excelență, Macedonski vedea în acest curent literar mărturia evoluției naturale a artei, deoarece poezia "n-are decît o legătură foarte indirectă cu cugetarea" (Despre poezie, 1902). Dacă însemnările de tinerețe trec rareori de nivelul unei gîndiri comune, este interesant
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]