1,334 matches
-
supremație religioasă. Dorința de a fi în frunte era elementul pe care îl aveau în comun. Pentru o perioadă de timp și mai îndelungată, creștinii, musulmanii și evreii și-au revendicat drepturile asupra Ierusalimului; și acesta este un element de similaritate dorința de a ocupa același spațiu. Creștinii și musulmanii se luptă în unele părți ale Asiei și Africii, dar au în comun dorința de a-și practica în mod liber religia, fără să se teamă. Când oamenii urmăresc același obiectiv
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
religioasă se tem că majoritarii își vor impune concepțiile morale asupra lor; unii americani sunt preocupați de faptul că bariera constituțională dintre stat și biserică începe să dispară. Cel mai surprinzător aspect al relației dintre Islam și Occident îl reprezintă similaritățile, și nu diferențele dintre noi. Ar trebui să ne înțelegem unii pe alții mai bine. În timpul unui interviu telefonic, l-am rugat pe Bill Clinton să-și spună părerea în legătură cu acest aspect; el mi-a răspuns că întrebarea este dacă
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
sistem sociocognitiv (reprezentările sociale), considerat o componentă a gîndirii sociale (ce include, de asemenea, ideologia, religiile, imaginarul, științele, sistemele simbolice, themata). Constatăm că cercetările asupra imaginarului și cele asupra gîndirii sociale au multe puncte comune, cel puțin în privința cîtorva teme: similaritățile dintre registrele descrise de Durand și formele analizate de promotorii gîndirii sociale; analogia dintre formele dereglate surprinse de Dufour și emergența noilor reprezentări sociale. Nu voi continua evocînd alte lucrări. În România, multe dintre cercetările asupra reprezentărilor sociale au fost
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sau diferențele dintre subgrupele unei mulțimi sau ale unei societăți. Unifică, solidarizează, restructurează dincolo de apartenențele de clasă sau categorie. În acel moment are loc un fel de identificare amoroasă cu liderul, purtătorul de nexus, care îi conferă acestuia proximitate și similaritate psihică cu membrii unui public; apar ca fiind mai puternice și mai influente în timpul situațiilor de criză sau în timpul opozițiilor polemice. Războiul sau orice amenințare favorizează forța de "unificare" ("patria" în pericol);. se referă la entități abstracte care facilitează stările
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
membru activ al noii drepte franceze și admirator al ocultistului René Guénon. Faptul că am citat cartea lui Eliade nu înseamnă că aderăm la pozițiile lui ideologice. 3 La fel s-a întîmplat și cu teoria habitus-ului, ale cărei similarități cu abordarea în termeni de reprezentări sociale au fost puse în evidență de către Willem Doise acum 20 de ani. Totuși, inițiatorul teoriei, sociologul francez Pierre Bourdieu, n-a vorbit niciodată despre astfel de puncte comune. 4 Durand Gilbert, 1960, Les
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
natural domeniul sacrului de anumite zone ale spiritualității, ca cel al mitologiei sau al simbolurilor, componente esențiale ale complexului proces de interacțiune dintre artă și sacralitate. Remarcând această legătură organică, miturile se constituie asemenea unor imagini primordiale, ce prezintă vădite similarități cu structurile imagistice ale arhetipului, care, așa cum semnala Jung, "este în primul rând figură mitologică"92. Înțeles ca o "narațiune tradițională complexă"93 și fabuloasă, în care sunt descrise originile universului, ale lumii și fenomenelor sale, surprinzând credințe și personaje
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unul, ci chiar două tipuri de guvernare pe multiple niveluri operează în cadrul Uniunii Europene 481. În contextul special al guvernării europene, Ladrech estimează că, pentru a determina influența europartidelor, ar fi necesară compararea propunerilor acestora cu deciziile UE. Elementele de similaritate indică atunci influența partidelor europene. Desigur, acest indicator este suficient pentru a explora pista inflenței partidelor europene. Dar nu ajunge, o dată detectată, pentru a concluziona că europartidele influențează procesul politic european. Ladrech a aplicat totuși această schemă în cazul PSE
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
manieră mai aprofundată, Michael Newman s-a concentrat asupra identificării elementelor de explicație ale cooperării politice. El a subliniat că, în PSE, cooperarea este facilitată atunci cînd sînt reunite cel puțin trei condiții 684. Mai întîi, trebuie să existe o similaritate ideologică între partide și o atitudine comună față de integrarea europeană. Pe de altă parte, cooperarea e facilitată de concentrarea pe domenii politice "consensuale". În fine, cooperarea devine posibilă dacă actorii iau în considerare legătura între obiective și recunoașterea raportului de
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
mulți factori motori, o dată reuniți, permit, cu siguranță, optimizareea șanselor partidelor europene de a influența procesul politic european. Sub nivelul european, se află cadrul partinic național. Distingem aici presiunile externe asupra statului-națiune, care împing partidele să coopereze la nivel european, similaritatea ideologică și atitudinea comună a partidelor membre față de integrarea europeană și gradul de congruență a preferințelor partidelor naționale. În al doilea rînd, vin structura partidului european și, în special, (a) o instituționalizare eficace, (b) resurse politice și (c) capacitatea de
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
dintre discipline. Conexiunile interdisciplinare care se stabilesc în cadrul procesului instructiv - educativ au o funcție cognitivă și o funcție educativă. Funcția cognitivă este dată de faptul că se realizează integrarea cunoștințelor în ansamblul informațional de care dispune copilul, asigurându-se o similaritate mai temeinică. În plan formativ, aceste conexiuni facilitează modelarea personalității creatoare a copilului. Conexiunile interdisciplinare sunt relații logice determinate de recurgerea la informații, conținuturi, metode ale unor discipline în abordarea altei discipline, obiect de studiu. Poate fi un proces spontan
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Însă gradul de reducere a acestor șanse diferă în funcție de mentalitatea mai mult sau mai puțin deschisă a societății în cauză. Sfera milităriei și a politicii au multe în comun, după cum au observat și nenumărați cercetători în științele politice. Printre aceste similarități se găsesc și tipurile de minciuni puse în practică. În ambele domenii apar nenumărate înșelătorii și sînt uneori chiar date în vileag, însă în timp ce în afacerile de război lanțul de minciuni este susținut în mod oficial și poate chiar pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
său 1984 "dublă gîndire". "Dubla gîndire" înseamnă "a avea simultan două păreri diferite, a fi conștient de faptul că acestea sînt contradictorii și a crede în ambele" și este un proces conștient și inconștient în același timp. Totuși, în ciuda acestor similarități, există diferențe semnificative între procesele mentale definite ficțional de Orwell și conflictele interioare trăite în viața reală de către femeile consultate de Werth și Flaherty. Orwell afirmă că "acțiunea esențială a Partidului este de a folosi minciuna conștientă, păstrînd fermitatea scopului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
astfel deschis imaginației și credulității cititorilor (Sunday Sport 1991). Chiar dezmințirile convenționale pot fi folosite pentru a ataca noțiuni uzuale legate de adevăr, realitate și ficțiune. De exemplu, într-o "Notă introductivă", romancierul Oakley Hall (1973:5 ) spune: Însă orice similaritate între personaje și persoane reale, în viață sau decedate, nu este întotdeauna doar o coincidență, deoarece mulți oameni sînt figuri care se află la granița între istorie și legendă... Misiunea literaturii este de a ilustra adevărul și nu faptele. Probabil
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu mai este printre noi pentru a comenta această perspectivă modernă. Totuși, în majoritatea cazurilor, se știe fără nici o urmă de îndoială care opere sînt și care nu sînt ficțiune, indiferent dacă există sau nu în introducere afirmația că "orice similaritate cu persoane reale este întîmplătoare". După cum spune Scheibe (1980:21): "Forma justifică natura conținutului. O minciună care se numește singură minciună nu mai este acest lucru, ci devine ficțiune". Romanele realiste trebuie să reflecte viața, însă fără a fi copii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
haiku Însă, textul, cît se poate de alb, trimite la o imagine colorată emoțional (cu care uneori se Împletește), care, și ea, trimite la sensuri izvorîte din conotațiile lucrurilor și scenelor evocate de cuvinte. Între hippocren și haiku există o similaritate a relației text alb-imagine, care se petrece Însă În sensuri inverse. Pentru hippocren imaginea citită cît mai simplu generează textul, pentru haiku textul cît mai epurat de vreo interpretare generează În mintea cititorului imaginea. Textul hippocrenului se dovedește În cele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Într-una din tezele sale celebre 8, Huizinga analizează corelația semantică dintre joc și luptă la comunitățile arhaice, eludând, din start, ideea că substituirea reciprocă a termenilor ar avea doar o simplă conotație metaforică. El cercetează două categorii a căror similaritate este dată de o infrastructură identică, anume competiția. Dimensiunea agonală e una din cheile care face posibilă înțelegerea spiritului polemic, a eternei atracții umane pentru provocare, întrecere și spectacol, ca o premisă, neconștientizată și spontană, ab initio, a actului cultural
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu hiperbola îl desăvârșește, ci alegoria, adică transferul de substanță semantică între două lumi paralele, dar intersectabile, prin similaritatea lor formală și structurală, în percepția afectivă a pamfletarului. În repetate rânduri, poetul însuși, fie în intervenții publicistice, fie în mărturisiri ocazionale, face referiri nuanțate asupra semnificației poetice a agresivității. Una dintre ele rezumă, exemplar, propria ars polemica: "Îmi place
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anatemizant. 2. Comicul aluziv denotă o plăcere ascunsă a pamfletarului de a detecta legături subterane între obiecte și fenomene independente și de a le exprima indirect, fără să le numească, glisând între sensuri distincte, cărora le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și concluzii cu un caracter generalizator (DAVID, KRAMER 2001, 43). Tipul de raționament logic care stă la baza acestei metode îl constituie deducția analogică. Aceasta are, prin definiție, un caracter generalizator conducând la construirea unor concluzii care stabilesc existența unor similarități extinse față de cele existente în premisele raționamentului logic, fiind astfel supuse erorii (DAVID, KRAMER 2001, 45). Aceste considerații conduc către o serie de principii generale privind argumentația analogică în arheologie (DAVID, KRAMER 2001, 47-48). Astfel, atât culturile-subiect cât și culturile-sursă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
privind argumentația analogică în arheologie (DAVID, KRAMER 2001, 47-48). Astfel, atât culturile-subiect cât și culturile-sursă trebuie să fie similare în ceea ce privește variabilele care pot afecta sau influența materialele, comportamentele, stările sau procesele comparate. Sublinierea principiilor de legătură între variabile și stabilirea similarităților și diferențelor sunt de o importanță vitală. Deoarece, în general, tradițiile culturale, prezintă un caracter conservator, în cazul în care civilizația-sursă reprezintă descendentul istoric al civilizației-subiect, există o probabilitate intrinsecă mai mare pentru existența unor similarități, decât în cazul în
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
între variabile și stabilirea similarităților și diferențelor sunt de o importanță vitală. Deoarece, în general, tradițiile culturale, prezintă un caracter conservator, în cazul în care civilizația-sursă reprezintă descendentul istoric al civilizației-subiect, există o probabilitate intrinsecă mai mare pentru existența unor similarități, decât în cazul în care nu există o astfel de legătură de antecedență/descendență. Seria de surse potențiale care să creeze modele de comparație cu setul de date subiect, trebuie să fie cât mai extinsă posibil pentru a obține un
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
de gândire și teoretizare (filozofică sau științifică) este relevant prin exercițiul critic de transgresare a propriului domeniu și a limitelor inerente acestuia. Devine rodnică, în acest sens, compararea a două sisteme sau tradiții pornind nu doar de la criteriul asemănării, al similarității, ci, în egală măsură, de la celal discontinuității și diferenței. Deschiderea către alte domenii sau alte tradiții reprezintă un gest de curaj: diferența poate fi atât de radicală, încât să îl „blocheze“ pe cercetător, cel puțin la primul contact. Riscul imediat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Teologia mistică, 2, P. G. III, col. 1025. footnote>. Al Patrulea Conciliul de la Lateran (1215) a formulat Și determinat, în mod oficial, conceptul de teologie negativă în Biserica Apuseană după cum urmează: „Între Creator Și creatură nu poate fi afirmată nici o similaritate, fără a afirma o disimilaritate Și mai mare între ei”<footnote „Quia inter creatorem et creaturam non potest similtudo notari, quim inter eos maior sit dissimilitudo notanda” H. Denzinger, Enchiridion Symbolorum, Freiburg Herder, 1957 [31st ed], 432 D 806) [trad
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
după cum urmează: (I) Relația dintre specia obiectului care este în mintea subiectului cunoscător și forma obiectului așa cum este ea în obiectul hilemorfic (B) Interpretări non-reductive (A) Interpretări reductive (A.1.) Teoria identității (A.2.) Teoria asemănării formale (A.3.) Teoria similarității (B) Teoria intenționalității primitive Suprapunând cele două scheme ale interpretărilor, poate părea că schemă care se ghidează după criteriul 1, relația dintre specia din minte și forma din obiectul extramental, este mai cuprinză toare decât cea care se ghidează după
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că, din punctul de vedere al conținutului informațional, formele vor fi la fel, stând una față de cealaltă într-un raport de identitate formală. Cea de-a treia interpretare este determinată de Susan Brower-Toland și Jeffrey E. Brower că teorie a similarității, iar susținătorii ei consideră că forma din obiect și cea din mintea subiectului sunt similare, dar au moduri de a fi diferite în receptori diferiți, adică un mod de a fi intențional și unul natural. Claude Panaccio este unul dintre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]