1,042 matches
-
contractului. Dar am convingerea că nu vor apărea dificultăți. Henry Își dăduse nu de mult afacerile literare pe mâna lui Charles Wolcott Balestier, un tânăr american prietenos și energic, care abordase relativ noua meserie de agent literar la Londra. Îl simpatiza și avea Încredere În el, Încântat să scape de sordida povară a negocierilor financiare. — Când? Și unde? fură următoarele lui Întrebări. Vom da primul spectacol la Grădina de Iarnă din Southport, În ianuarie, veni răspunsul. Euforia lui Henry se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceea fetei i-a fost mai greu să spună, dar i s-a părut că una era tânără și cealaltă Între două vârste, amândouă Îmbrăcate elegant și cu vorbire aleasă. — Hmm. Cine naiba ar putea fi? — Cineva care nu-l simpatizează pe Henry James? sugeră Shone. — Dar telegrama Îmi era adresată mie, observă Alexander. Ar putea fi actrițe nemulțumite sau măcar una din ele. Poate una pe care am respins-o la vreo audiție. — Dar nu ai ținut audiții pentru piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat de el. Ca Într-o tragedie antică, efectul era cathartic, eliminând compasiunea și teama, după cum afirma Aristotel; În cazul său, autocompătimirea și frica de ce avea să Îi aducă viitorul. În sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
America, să lucreze pentru Billy James și soția lui, Alice (născută Runnels), În seprembrie 1916. Burgess s-a Întors În Anglia și s-a căsătorit, În 1930, cu Ethel May Chapling. Din câte spune dna Davidson, Ethel nu era prea simpatizată de noua ei familie, care o suspecta că s-a măritat cu Burgess pentru bani, iar el Însuși a declarat mai târziu că a fost „cel mai prost lucru pe care l-a făcut vreodată“. După 1934, cei doi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era nimic rău intenționat În ceea ce făcea. Cineva spusese odată că Ted era o „enciclopedie ambulantă“ și asta se răsfrângea și asupra discursului său. Avea ceva nevinovat, aproape naiv În felul În care reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu-l mai văzuse de șase ani. Harry era un negru Înalt, foarte slab, care purta ochelari cu rame subțiri și era tot timpul Încruntat. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd, nici pe el nu-l poate simpatiza cineva, vorbesc de rege sau de reporter, sau antipatiza, test esențial În psihologie, ești pus să clasifici o sută de fotografii În figuri simpatice ori antipatice, nici nu vă dați seama cît e de greu, pentru că unii-s doar frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și laudă: „Am omorît 73 de oameni”, recunoaște Berenger/Barnes din Platoon, uite cum se leagă totul, și o recunoaște pe-un ton tragic, menit să-l facă pe cinefalograf dacă nu chiar să cadă-n fîntîna admirației, măcar să-l simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului pozitiv - curajos, singuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pare cu neputință de răspuns. Un actor perfect pentru roluri de valet al rămășițelor zilei sau de canibal suprainteligent (un soi de Newton cu alte gusturi culinare), maestru În diferite științe cabalistice cum ar fi psihiatria. Filmul sugerează să-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de răspuns. Un actor perfect pentru roluri de valet al rămășițelor zilei sau de canibal suprainteligent (un soi de Newton cu alte gusturi culinare), maestru În diferite științe cabalistice cum ar fi psihiatria. Filmul sugerează să-l simpatizăm. Și-l simpatizează toți, de la copii pînă la bunicuțe mare amatoare de Mozart, de Recviem, muzică admirată și de distinsul antropofag. Însă spre deosebire de Mozart, Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi spuse: — Neoficial, crezi că cioroii au făcut-o? — Nu sînt sigur, domnule. — Tu i-ai dezvinovățit temporar. Ai avut cumva impresia că sînt furios pe tine din cauza asta? — Domnule, amîndoi dorim să se facă dreptate absolută. Și, oricum, mă simpatizați prea mult. Parker zîmbi. — Edmund, nu te gîndi la ce a făcut White zilele trecute. Tu faci cît o duzină de tipi ca el. El a omorît trei oameni În timp ce se afla la datorie, dar nu Înseamnă nimic față de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-vă de acest lucru atunci cînd citiți plîngerile Împotriva colegilor noștri polițiști și aveți tendința să Îi iertați. Amintiți-vă de toate acestea cînd vă dau misiunea de a ancheta un om alături de care ați lucrat și pe care Îl simpatizați. Nu uitați că misiunea noastră este o justiție aspră, o dreptate absolută, indiferent de preț. Ed făcu o pauză și se uită la oamenii lui: douăzeci și doi de sergenți, doi locotenenți. — Acum, domnilor, la obiect. Sub conducerea predecesorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl orbea. Lumina albă Îi dădu ideea - cum să i-o tragă lui Exley. Informații scurse către o revistă de scandal. Un tip de la Whisper Îi rămăsese dator. Era o fițuică de doi bani, cu vederi liberale. Tipii de acolo simpatizau cu comuniștii și cioroii și Îi urau pe polițiști. Hilda, aproape gata se cace pe ea. — Ați... găsit ceva acolo? — Nimic. Doar niște șobolani. Dar vreau să stai cuminte. O să aduc niște fotografii ca să te uiți la ele. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca individ, ci „cazul“ pe care trebuia să-l ducă la un anumit deznodământ și i se spulbera văzând cu ochii, pentru că era suficient să-i privești pe cei din sală să-ți dai seama că, și dacă nu-l simpatizau pe Meme sau nu-i dădeau întru totul dreptate, erau măcar de acord cu treaba asta, că oamenii-s judecați în asalt la indicații venite de sus și că e o gravă greșeală, pentru că nu-s obiecte sau acțiuni, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de prim ajutor, extinctoare? Renault-ul ăsta e mai bine echipat decît avionul cu care am zburat Încoace. — Pe Cádiz ar trebui să dați vina. Noul guvernator civil e obsedat de La Linea. Planurile lui de ajutor social contra muncă nu-s simpatizate de populația de-acolo. — Păcat. Deci e șomaj mare? — Nu chiar. Mai degrabă prea multă forță de muncă, dar de soiul nepotrivit. — De soiul contrabandist? CÎteva țigări și camere video? — Nu doar cîteva. Toată lumea din La Linea e foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că era conștient de ostilitatea celor care se agitau În jurul lui. Surîsul său vag părea aproape melancolic; din cînd În cînd Își pleca fruntea, ca un om sensibil și conștient că, din pricina vreunei ciudățenii a caracterului său, nu fusese niciodată simpatizat. Prinzîndu-și mîinile la spate, se plasă lîngă mormînt, spărgînd bulgării de pămînt sub pantofii săi de lac. Am presupus că era pastorul suedez al vreunei secte luterane obscure de care aparținuse Bibi Jansen și că se pregătea să oficieze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al Estrellei de Mar. Ai văzut pueblele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Shand avea motiv să-i ucidă pe soții Hollinger, măcar pentru a pune mîna pe o proprietate imobiliară de cea mai bună calitate, dar ea ar fi ales o armă mai puțin grosolană decît incendierea. În plus, era clar că simpatizase cuplul acela de bătrîni, nemaivorbind de faptul că cele cinci omucideri vor fi influențat, cu siguranță, În rău afacerile, speriind potențialii investitori imobiliari. În același timp, mă ajutase să arunc o ocheadă Într-o altă Estrella de Mar, o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
limitele și-o Împingeau la distrugere, parc-ar fi fost o Piaf sau o Billie Holiday și-ar fi avut un talent uriaș care s-o susțină. În realitate, era În ultimul hal de vulnerabilă. — Toată lumea pare s-o fi simpatizat, am observat asta la Înmormîntare. — La Înmormîntare? (Sanger se reîntoarse În prezent, privirea lui recăpătîndu-și concentrarea.) N-a fost cea mai bună zi a lui Andersson. E un băiat drăguț, ultimul dintre hipioți, care-a aflat că are talent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumea. Ca atunci cînd strigi „foc“ Într-un teatru aglomerat? (Paula se oprise lîngă oglindă, evaluîndu-și cu calm imaginea.) El nu se mulțumește să strige „foc“, el dă foc la scenă și la primul balcon. — E popular, Paula. Toți Îl simpatizează. Lumea știe că nu iese la Înaintare În folosul propriu - nu-i ies bani din asta. E doar un profesor de tenis. La Început am crezut că-i vreun soi de gangster, că-i băgat Într-o sută de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
omul ăsta. — Un psihopat pur și simplu. (Se Întoarse cu spatele la oglindă și se uită la mine cu un aer critic.) Vezi și tu asta. — Nu. Bine, poate există o urmă vagă de ciudățenie. A avut o copilărie de rahat - aici simpatizez cu el. E sfîntul pe post de de psihopat, sau psihopatul pe post de sfînt. În oricare dintre variante, se descurcă foarte bine. — Și cînd figura asta cucernică o să-și vadă mai departe de drum? Atunci ce-o să se-ntîmple? O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Eduard) par desenați într-o formă grotescă, din cauza pleoapelor căzute care îi acoperă aproape de tot. Mai întâi am un reflex de respingere. Dar, apoi, tocmai figura lui lugubră, care mă scrutează lipsită de orice speranță, mă face să-l simpatizez, așa, dintr-un fel de solidaritate neașteptată. 6. Ce zi bizară am avut, Edo! Aseară, după întâlnirea din parc cu Bobo, m-a sunat Eduard și m-a invitat la el acasă azi la prânz, să-mi spună „ceva important
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Engl. enclosures: pe vremea dinastiei Tudorilor, pământurile comunale Începuseră să fie parcelate și Împrejmuite cu garduri vii În favoarea moșierilor care se ocupau de creșterea oilor și comerțul cu lână, stârnind astfel mânia țăranilor, rămași fără hrană. Grup de oameni care simpatizează În secret cu dușmanii țării lor, iar În timp de război Îi sprijină. Loc preistoric În comitatul Wiltshire, În sudul Angliei, unde există un cerc mare de pietre În poziție verticală. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Copacul JOHN FOWLES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Convingeri religioase: la Început, se descria ca „un ateu cu frica lui Dumnezeu”. - Orientare sexuală: vezi mai sus. - Calități extreme: nu are. Ăștia am fost toți. Bineînțeles că, În cei aproape doi ani cât am activat, și alte nume au simpatizat, meteoric ori angajat, cu membrii de bază ai grupului. Între ei ar trebui pomenite mai Întâi Cristina, soția lui Cătălin și Laura, amanta Andreei. Amândouă au contribuit nu doar prin susținerea partenerului, ci au inițiat și au fost chiar obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
literatură. Mi-a trecut atunci prin cap că nu i-ar strica nici Celebrului animal un set de reguli de care să nu ne mai fie rușine, ceva asemănător cu manifestul Puritanilor. Dar noi eram, câți eram, poeți și, chiar dacă simpatizam cu ideologia Puritanilor, nu cred că eram capabili de simplitatea lor. Poate doar Spătarul Milea să fi dat dovadă de austeritate În Însemnările lui de călătorie, Însă claritatea e greu de atins atunci când vrei să semeni confuzie. Dar, să revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se omorau cu zile, trăind mizerabil, În dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]