1,315 matches
-
și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot în fața simulacrelor, în puterea pe care acestea o au asupra privirii fascinate, captivate va găsi Shakespeare resortul profund al împletirii - în numeroase piese - a travestirii cu asemănarea și cu dublul, sporind astfel „efectele de fantomă” din comediile lui. Aliind asemănarea și travestirea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mărturie a ochilor tăi, nu poți avea deplină încredere în adevărul celor văzute („think/ Their eyes do offices of truth”). În această insulă unde duhurile trec drept ființe reale, iar ființele reale drept duhuri, Shakespeare confruntă spectatorul cu miracolul unor simulacre ce par, în mod ciudat, extraordinar de reale. Spectatorul inocent devine atunci, în același timp, cel ce face cu putință miracolul și cel ce se lasă furat, înșelat de miracol. Teroarea tragică și spaima comică sunt cele două fațete ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de spălarea cadavrelor, căci îndeplinește și funcțiile Morții, astfel încât „transformarea sa finală într-o hidoasă patroană de bordel”, comentează regizorul, „pare să unească noțiunile cele mai îndepărtate într-un conglomerat implacabil, dar atât de omenesc: moarte, rușine, circ, putrefacție, sex, simulacru, degradare, umilință, descompunere, patetism, absolut”. Într-adevăr, Măturătoarea-Moarte e autoarea unor „ghidușii” destul de macabre. La un moment dat, ea împinge în scenă un leagăn mecanic având aspectul unui mic sicriu, înăuntrul căruia se rostogolesc două bile de lemn. Kantor ne
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trebui să șocheze dureros publicul. Moartea și degradarea își dau astfel mâna pentru o „ultimă paradă”, acea „paradă vidă”, acea „celebrare care nu duce nicăieri” al cărei punct culminant este numit - cum altfel? - „complicitatea cu vidul”. Și totuși, în plin „simulacru înșelător”, în plină iluzie ce lasă un gust de „improvizație încropită repede și prost”, își face loc un fior tragic, reînvie ceva din emoția tragediei antice. Căci teatrul acesta cu actori-manechine și cu figuri de ceară se naște tocmai din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Această „înviere” și această „a doua moarte” - desigur, nu identice, dar destul de asemănătoare cu cele ale lui shite din piesele no - nu vor fi niciodată absolut sigure. Ele vor lăsa întotdeauna loc dubiului, întrebărilor: e vis sau e realitate? E simulacru sau e adevăr? Monumentalul, mormântul gol și jocul de oglinzi În teatru, mormintele sunt figurate prin catafalcuri goale. Și totuși gravitatea lor monumentală sugerează fără echivoc prezența morții adevărate, cimitirul real. Încă din 1954, cu mult înainte de „Straniul cuvânt de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
al cărei conținut definitiv este moartea” - acest „prestigiu absolut” legat de atemporal - și monumentalul ca expresie a unei civilizații apuse, care „nu mai construiește decât morminte false, aparente”. „Marea paradă”, cu tot fastul ei, se organizează, de fapt, în jurul unui simulacru: mormântul gol. Teatrul nu este nici el altceva decât un act solemn, dar lipsit de o veritabilă eficacitate, un act prin care se creează „o aparență pururi rece și sterilă, a cărei construcție, reluată la infinit, nu se termină niciodată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a tăcea»”. Un ciudat paradox face însă ca acest act să fie legat de colossos-ul originar, de rudimentara stelă funerară, de primul mormânt. Astfel încât tot acest ceremonial desfășurat în jurul unui cadavru prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Apropiată încă de eidolon, ș...ț aruncând o punte între lumea de aici și lumea de dincolo, făcând ca invizibilul să devină vizibil, imaginea lui Gorgo întrunește atât trăsăturile unei prezențe supranaturale, neliniștitoare, malefice, cât și pe acelea ale unui simulacru înșelător, ale unui artificiu menit să captiveze privirea și să creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a propriei persoane, devine victima unei asemănări care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Căci este vorba despre o Sărbătoare ce începe la lăsarea serii, Sărbătoarea cea mai solemnă, ultima dinaintea cufundării în ceva ce seamănă destul de bine cu funeraliile noastre viitoare. Când cortina se ridică, intrăm într-un loc unde se pregătesc înspăimântătoare simulacre. Iar seara a fost aleasă tocmai pentru ca Sărbătoarea să fie pură, să se poată desfășura fără riscul de a fi întreruptă de vreun gând, de vreo nevoie practică ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și Echilibristul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
noastră lumina pe care o revărsaseră la vremea lor marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte - acesta este colossos-ul teatrului. Întrepătrundere a simulacrului locuit de Absență cu piatra funerară, actorul, grație fulgurantei sale apariții/dispariții, ne deschide o clipă poarta prin care zărim teritoriile lumii de dincolo. Epilog sau elogiul neliniștiitc "Epilog sau elogiul neliniștii" Spre ce miez ascuns al teatrului ne conduce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în căutarea unor concepții în stare să reziste creștinismului dualist, idealist și spiritualist. Așadar, chiar dacă e fără chip, Leucip nu e și fără operă, fiind mai ales autorul unei Mari ordini universale în care este expus sistemul său. 3 Realitatea simulacrelor. În lumea lui Leucip nu există decât atomi, vid și mișcări efectuate de primii în cel de-al doilea. Nimic altceva. Această simplă formulă conține tot radicalismul unei gândiri care fie se dispensează de zei, lipsiți de potențialități spirituale, le
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
oameni în realitatea imanentă și în unica ei dimensiune materială. Această dată de naștere a filosofiei coincide cu o despărțire de mituri, de legende și religii. Acești atomi se înlănțuie între ei într-un anume fel și dau naștere unor simulacre. Acestea există în număr nelimitat și, în asocieri ce depind de forma, ordinea și dispunerea lor, constituie materia și substanța întregii realități, fără nicio limită. Ansamblul se mișcă în vidul identificat de atomiști cu neființa - dat fiind că mișcarea n-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
neschimbat de-a lungul secolelor: particule indivizibile, mișcarea lor în vid, înlănțuirea lor văzută drept cauză și, în același timp, condiție a realului - descoperirile cele mai recente ale fizicii nucleare nu invalidează intuițiile acestor filosofi... Dar ce-i cu numitele simulacre? Ele sunt compuse din pelicule imperceptibile care emană din obiecte și pătrund în trup prin orificiile lui. Atomii aflați în suspensie în aer intră în corp prin nas, gură, ochi, prin pori și prin urechi. Mirosurile, gusturile, imaginile, impresiile tactile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prin urechi. Mirosurile, gusturile, imaginile, impresiile tactile, sunetele sunt tot atâtea percepții care corespund acestor structuri aflate în mișcare în aer și traseului lor de la obiect la subiect. Prin urmare, adevărul se află în fenomene și nicăieri în altă parte. Simulacrul explică modalitățile multiple ale unui real unic. Tradiția afirmă că această opțiune fizică, această metafizică imanentă și materială, își are obârșia într-o observație simplă și poetică: dansul particulelor în suspensie într-o rază de lumină. În vara grecească, într-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
autentice. În logica lui Leucip, fizica induce o etică. Într-adevăr, reducerea oricărei realități la materie îi surghiunește pe zei într-un spațiu inconfortabil: ei nu pot exista decât sub formă materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului pe mare sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
În logica lui Leucip, fizica induce o etică. Într-adevăr, reducerea oricărei realități la materie îi surghiunește pe zei într-un spațiu inconfortabil: ei nu pot exista decât sub formă materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului pe mare sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre oameni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Leucip, fizica induce o etică. Într-adevăr, reducerea oricărei realități la materie îi surghiunește pe zei într-un spațiu inconfortabil: ei nu pot exista decât sub formă materială. Și atunci cum să nu-i asimilăm unor simulacre? Simulacre printre simulacre. Făcuți din aceeași stofă ca și visele nocturne sau miresmele de măslin, culorile amurgului pe mare sau țârâitul greierilor, frumusețea unei trecătoare pe străzile din port sau zăpușeala din agora în miezul zilei, zeii se mișcă printre oameni întocmai ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întâlnește o fată pe care o salută ca pe o domnișoară, dar căreia a doua zi i se adresează ca unei doamne. Și avea dreptate: noaptea respectivă îi permisese fetei nubile să devină o femeie împlinită. De unde o modificare a simulacrelor care o însoțeau ca o umbră! Democrit cumulează în acea clipă talentul ironistului, al medicului și al filosofului înzestrat pentru jocul cauzalităților raționale... Același Democrit a orbit însă, nici până azi nu se știe în ce împrejurări. Unii - Tertulian, în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu pâinișoarele; ea ne transmite un adevăr asemănător aceluia al filosofului devenit orb în mod voluntar și conține o lecție similară celei a dorinței de a păși în eternitate cufundat în miere: realul se reduce la combinațiile atomice și la simulacrele ce se desprind de ele și circulă liber în vid. Se poate ține un curs despre simulacre și se poate povesti despre pielița jupuită de pe lucruri, despre atomii care plutesc în vid, apoi constituie și reconstituie forma din care s-
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
conține o lecție similară celei a dorinței de a păși în eternitate cufundat în miere: realul se reduce la combinațiile atomice și la simulacrele ce se desprind de ele și circulă liber în vid. Se poate ține un curs despre simulacre și se poate povesti despre pielița jupuită de pe lucruri, despre atomii care plutesc în vid, apoi constituie și reconstituie forma din care s-au desprins, suntem liberi, bineînțeles, să ținem o disertație despre cartea de identitate a unui atom, cea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
contribuie la crearea de imagini, de senzații, de emoții, de pasiuni, de percepții și deci de înțelegere și de sens. Putem însă și să ne servim de această antică fecioară (care nu rămâne multă vreme așa) explicând în ce fel simulacrele virginității, în contradicție cu cele ale inițierii sexuale, îi permit lui Democrit să strălucească printr-o vorbă de duh și să practice faimoasele sale predicții - în realitate, niște deducții obținute în mod cauzal, rațional și clasic -, validând astfel ipotezele sale
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cele ale inițierii sexuale, îi permit lui Democrit să strălucească printr-o vorbă de duh și să practice faimoasele sale predicții - în realitate, niște deducții obținute în mod cauzal, rațional și clasic -, validând astfel ipotezele sale filosofice serioase. Povestind aventurile simulacrului într-un mod ludic - și chiar hedonist! -, filosoful își adaptează învățătura la diferiți auditori. Iată din ce motive, orbindu-se, bătrânul practică o înțelepciune paradoxală. Bineînțeles, el poate și să acționeze asupra dorințelor sale, să propună o dietetică a acestora
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
identificabilă cu binele suveran. Dar anecdota poate servi și la demonstrarea altei teze: te distanțezi de un anumit lucru abținându-te să nu privești, silindu-te să nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pură și simplă conjuncție de simulacre căreia poți să i te sustragi; îți afirmi puterea asupra ființei prin intermediul percepțiilor; iată tot atâtea îndemnuri la voluntarismul filosofic hedonist care permite, evitând prilejurile de neplăcere sau de tulburare, să te construiești ca individualitate senină și radioasă. 6 Epifanie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
exista un fel de sensibilitate post-mortem, căci conservarea în această materie împiedică descompunerea și ne lasă să ne imaginăm o permanență a senzațiilor, în sens etimologic: o capacitate de a mai înregistra modificări vitale - asimilabile cu visul și cu alte simulacre nemuritoare... Într-un text straniu, Democrit propune o alegorie căreia i-aș spune „a tribunalului”. Ea presupune că, prin intermediul filosofului, trupul intentează un proces sufletului și-i cere socoteală pentru ceea ce a suferit din cauza lui. Pe motiv că sufletul frământă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fel de raport cu ideile în sine, cu lumea inteligibilă sau cu vreo lume nevăzută, el este imanent, material, concret și revocă orice transcendență. Acolo unde este lumea se află adevărul. Fenomenul și senzația, iată premisele oricărui acces la adevăr. Simulacrul manifestă dinamica lumii, el există independent de orice formă a priori. Întrucât forma atomilor determină natura senzației, ne aflăm în fața - termenul nu exista în epocă, e de la sine înțeles, dar ideea corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]