776 matches
-
Mă uit în jur la templele construite pe piramide și încerc să rezum... "Templul Craniului" (numit astfel după un relief în stuc reprezentîndu-i pe zeul morții), "Templul Jaguarului" (oficial "Templul Leului", nume rămas de la contele de Waldeck care nu se sinchisea de diferența dintre lei și jaguari), "Templul Soarelui" (pe fiecare latură e sculptat un preot aducând ofrande soarelui, care e susținut de două lănci încrucișate), "Templul Contelui", "Templul Inscripțiilor", "palatul"... Multe basoreliefuri... Pasărea sacră quetzal, un fir de porumb plantat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
s-au transformat în ruguri. Nu mai trebuie decât să te întinzi pe ele și să iei foc. Cauți o umbră, dar ea nu-ți oferă decât o răcoare iluzorie. Piatra dogorește și aici. Numai șerpii dorm fără să se sinchisească de febra ruinelor. Par morți, încolăciți ca în basoreliefuri. Mai inofensivi decât cei sculptați! Rampele de jos ale scărilor piramidei se termină cu mari capete de șerpi. La intrarea templului jaguarilor, două coloane monumentale au formă de șerpi. Capetele reptilelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care s-a desfășurat, cândva, aici se reia mereu cu alți jucători. Cele două inele de piatră stau ca o amenințare de o parte și alta a arenei. Cine va reuși să introducă mingea prin ele? Numai fluturii nu se sinchisesc de strigătele care îmbărbătează cele două echipe. Deodată, și ei sunt alungați. Acum, securile de obsidian strălucesc în soare la fel ca bijuteriile din mâinile spectatorilor. Îl aud pe dr. Huerta. - E timpul să plecăm. Privesc pentru ultima oară arena
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu vedeam nicăieri pânze în lucru, risipă de vopsea, mulaje, desene, zdrențe pătate de culori, cineva a dat drumul la un casetofon, se vorbea tare, o fată cu părul căzându-i peste chip începe singură să danseze, nimeni nu se sinchisește, Fiecare își cunoaște rândul, oamenii sosesc de cu noapte din toate colțurile țării, părintele Ioan deschide cartea numai vinerea, Aștept cu nerăbdare să se întâmple ceva, să rostească cineva cuvinte mari, dar artiștii par preocupați de alte lucruri, de stinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țara asta, îmi spune ea convinsă și eu, firește, mă abțin de la orice comentarii politice, duminică de duminică, pe ploaie, pe vânt, pe soare participă și ea cu toată răsuflarea greco-catolică la slujbele care se țin afară în piață, ortodocșii nesinchisindu-se să ne dea înapoi ceea ce ne-a aparținut, îl ucid pe bărbatul meu a doua oară, întâi l-au ucis comuniștii, acum îl ucid ortodocșii, dacă ar ști bietul de el prin ce încercări trece din nou țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o siluetă masivă. Dar nu era Insch. Era un polițist supraponderal, cu o mină foarte tristă și cu o umbră care arăta două și jumătate. Stătea pe verandă și fuma țigară de la țigară. — Bună ziua, domnule, spuse el fără să se sinchisească să-și Îndrepte corpul sau să Își arunce țigara. Ce vreme Împuțită, nu? Nu era de prin partea locului: avea un accent clar de Newcastle. — Ajungi să te obișnuiești cu ea. Logan ieși din casă și se postă lângă polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu zgomot tabla mașinii, iar rafalele de vânt mișcau dintr-o parte În alta vechiul Vauxhall, făcându-l pe Logan să tremure deși radiatorul era dat la maximum. Atât el, cât și Watson, erau uzi până la piele. Ploaia nu se sinchisise de gecile lor de poliție „impermeabile“, le Îmbibase pantalonii cu apă și li se strecurase În pantofi. Și Dumnezeu mai știe ce. Geamurile mașinii era opace, ștergătoarele pierzându-și aproape orice fel de utilitate. Nu apăruse nimeni de la Biroul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tiran și i-au insultat memoria. Dar oare Tiberius era cu adevărat singurul vinovat? Iar dacă era un asemenea monstru, de ce îl cinsteați fără să vă răzvrătiți? Și câtă încredere poate avea astăzi Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore, atitudinea tânărului Împărat se schimbase îngrijorător. Sinceritatea lui imprudentă și îndurerată îi înspăimânta, deoarece cu un singur cuvânt putea dezlănțui enorma putere militară, cohortele pretoriene aflate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dea pur și simplu afară pe scară, să mă huiduiască, pe deasupra, ca să afle și vecinii cu ce lucruri neserioase mă ocup și să-mi ia locul de la masa de lucru și să scrie singur despre el Însuși fără să se sinchisească de suferințele mele (suferințele tânărului Werther nu erau nici pe departe comparabile cu ale subsemnatului!), fără să asculte văicărelile mele de autor care vrea să se Întoarcă În text (cum i se pare acelui critic obosit); da, să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei mă electrizează, simt cum pocnesc În aer corpusculii materiali ai ființelor noastre. Trec mulți colegi pe lângă noi. Ea nu se sinchisește deloc, Înlănțuită de mijlocul meu. Nici eu. Ce ciudat, simt că ea mă iubește, că aș putea să..., dar eu n-o iubesc, am venit la Întâlnire ca un cavaler medieval din prea aleasă educație sentimentală. (Acum trei zile, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fazanul Înfoiat de alături, din spinarea căruia iese un cap de drac; iată și o lebădă albă Înotând pe o suprafață vineție, din aripile căreia cresc două capete de absidă; Încolo, tu stai pe puterea ta de feudal, nu te sinchisești de nimeni și de nimic, chiar dacă acum te-ar mușca o limbă veninoasă; te uiți imperial la păsările acelea fantastice de parcă nici nu le-ai vedea“. (noiembrie) Trăim mai intens atunci când În jurul nostru se face prezentă violența vieții. Copiii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
retrage fulgerele din priviri sau le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost!“, fără să se sinchisească de reacția asistenței. După aplauzele jubilatorii ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960 Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de universală, punea atât patos vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar recita un rol Într-o piesă proastă, dar ea nu se sinchisește de nimeni. Continuă să braveze, să sară garduri cu schiurile agățate de umeri ca niște aripi de Înger, inadecvate, grotești, dar aripi pe care le poartă cât mai la vedere pentru a fi ea, pentru a nu se confunda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se dă cu capul de zid; observ că are cap tare, câteva colege sar și o opresc; izbucnește Într-un plâns teribil, Îi curg lacrimi șiroaie, nu-i pasă de nimeni, nu se șterge, nu-și aranjează ținuta, nu se sinchisește de ce vor spune ceilalți colegi; nu mă uit la ea, nu mă apropii să-i spun să se liniștească, n-o văd. „Monstrul!“, o aud pe comăneasca șoptindu-i păuneascăi, toți Își dau coate așteptând să vadă ce atitudine voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg șiroaie, fără să le poată opri, fără să se sinchisească de nimeni. E fericită, biata de ea. (duminică) Mă amuz să constat și eu că nu există nimic nou sub soare; totul a mai fost spus (bineînțeles, cu mici nuanțe), totul a mai fost trăit (Într-un tunel al timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deasupra apei, răspunse: - Nu știm unde este. Ocolind un vas de toaletă distrus și un tomberon ruginit ce răspândea un miros pestilențial, Sachs se apropie de un grup de oameni care vorbeau foarte animați în spaniolă, aparent fără a se sinchisi de ce se petrecea în jurul lor. Toți aveau undițe; locul era cunoscut de cei ai locului ca fiind unul bun pentru pescuit. Consumaseră ceva alcool, dar îndeajuns de puțin pentru a-și păstra sobrietatea și pentru a putea oferi câteva indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea, suna exotic și feminin. Celelalte două se întoarseră să se uite la ea și brusc se simți indispusă. Prietena ei tocmai anunțase că are de gând să-și schimbe radical stilul de viață în timp ce ea mergea, fără să se sinchisească, pe același drum de ani de zile. Oare era amenințat statutul Adrianei de petrecăreață a grupului sau doar băuse un pahar mai mult? Ceva din proclamația lui Emmy o neliniștea. Și dacă exista ceva cu care Adriana să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
motor” și “acțiune!” Numai că, de data asta, tocmai când actorul se lăsa peste tipă să o sărute, a început să sune un telefon. Celularul Adrianei. Patruzeci de capete s-au întors în direcția ei în timp ce ea, fără să se sinchisească, a început să cotrobăie prin geantă, a scos telefonul și l-a închis — dar numai după ce s-a uitat să vadă cine sună. — Tăiați! țipă Tobias. Ce-i asta, oameni buni? Ora amatorilor? Aruncați naibii telefoanele mobile. Acum s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o mai consideră atrăgătoare și își înghiți criticile la adresa australianului — care, observându-l mai bine, era prea scund...ca să nu mai zicem de barba aia nerasă care arăta oribil; nu era ea prea mare pentru niște tipi care nu se sinchiseau să se îngrijească? — și în schimb se strădui să surâdă cât putea ea de frumos. Aplecându-se înainte cu un aer complice, le șopti prietenelor ei. — Emmy, dragă, băiatul ăla are ochi numai pentru tine. Parisul a fost ora amatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea se scotocea prin geanta imensă după umbrelă, Jesse o luă la fugă spre Sixth Avenue. — Ne auzim mai târziu, strigă el fără să se întoarcă. Leigh clocotea de furie. Chiar era un încrezut și un îngâmfat. Nici măcar nu se sinchisise s-o întrebe dacă are nevoie de un taxi sau să se ofere s-o conducă la birou — nici măcar nu-i mulțumise pentru masă! Habar n-avea cum o să se descurce cu omul ăsta care avea un așa orgoliu imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai văzuseră pe Adriana, de la petrecerea de rămas bun de la Waverly Inn, cu douăzeci și cinci dintre cei mai apropiați și mai dragi prieteni, și, în sfârșit, se duceau să o viziteze. După ce s-a mutat Adriana, Emmy nu s-a mai sinchisit să anunțe cu treizeci de zile înainte că pleacă din apartamentul în care locuia cu chirie; a plătit chiria pe două luni și s-a mutat imediat. Leigh se aștepta să mai dureze până să-și vândă apartamentul — la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar Jim putea simți mirosul motoarelor În aerul nopții. Inhală mirosul de ulei și de lichid de răcire. Începuse deja să se izoleze de vocile din jurul său, de trupurile albe ale soldaților chinezi și de pista de oase. Nu se sinchisi de pilotul În costum de zbor, care arăta spre el și striga la sergenții de lîngă locul de descărcare. Jim spera că părinții lor erau În siguranță sau morți. Scuturîndu-și praful de pe haină, alergă spre adăpostul avioanelor, nerăbdător să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să o faci să mănânce o masă ca lumea în loc să te preocupi de niște actori grași și fericiți care nici măcar nu știu ce este foamea? Ar fi fost îndeajuns de rău dacă m-aș fi oprit acolo. Poate dacă m-aș fi sinchisit să mă uit la chipurile ațintite asupra mea, cele ale fetelor mânjite cu mâncare și toate trei cuprinse de uimire și teamă, m-aș fi oprit. Dar nu mă uitam la soția și la fiicele mele. Mă uitam undeva, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pași de la mașină până la scara ce ducea la birouri, să meargă luând-o pe pâlnie în jos prin zăpada fleșcăită și neagră de funingine, de-a lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]