4,151 matches
-
Karen, Personalitatea nevrotica a epocii noastre, Editura IRI, București, 1998. HOLBACH, Sistemul naturii. Sau despre legile lumii fizice și ale lumii morale, Editura Științifică, București, 1957. JASPERS Karl, Texte filosofice, București, Editura Politică, 1986. JUNG C.G., Aion. Contribuții la simbolistică sinelui, în Opere complete, 9, Editura Trei, București, 2005. Idem, Opere complete. Dezvoltarea personalității, Editura Trei, 17, București, 2006. Idem, Tipuri psihologice, Editura Humanitas, București, 1997. LUKACS Georg, Histoire et conscience de classe. Essais de dialectique marxiste, Leș Éditions du Minuit
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
un copac și cu ochii în lună, parcurgînd plăcerile calde ale verbului și frigurile lui metafizice am fost, mai presus de orice și atît de simplu, oameni. Oameni care-și numesc și-și tatonează obsesiile, fricile, obișnuitul și neobișnuitul. Granițele sinelui. Putințele și neputințele lui. Nici astăzi nu știu exact dacă am visat sau nu. Ghetele au așteptat cîteva zile sub tejgheaua recepției elegante de la hotelul meu favorit. Din cîte știu eu, n-a venit nimeni să le ia... Mi-am
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
bun, protector,cel care nu uită niciodată că nu pot părăsi locul acela pentru că îl așteaptă pe Godot. Interpretarea din acest spectacol cred că îi redefinește. În relația unuia cu celălalt, ca parteneri de-o viață, în relația fiecăruia cu sinele, cu teatrul. Nu pare nimic spectaculos în jocul lor... Totul este foarte uman, pentru că este bine așezat în interior. Scena lor, memorabilă, amplasată repetitiv de Purcărete și la sfîrșitul primei părți, nu doar la finalul spectacolului este extrem de emoționantă. Cu
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
completitudine. Supără și excesul de neologisme, care conduce uneori la o fadoare a discursului, criptic în mod inutil, cu precădere în ultimele două cicluri: îl văd pe Dumnezeu și nu mor și Dissertatio: "el nu avea o voce interioară a sinelui/ ci numai un sunet monocolor/ prin care specia îl ademenea către implozia/ hematiilor pline de remembrare" (omul hipermnezic). Se întâmplă și ca unele cuvinte să fie scrise eronat: capuri de pește (p. 13), "în care să se contempleze" (p. 28
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
sine însuși din oroarea de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e tot ce-i poate fi mai străin lui Arghezi. Proteu e zeul care îl întruchipează, dar, dacă ar fi numai atât, ar
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
dens și consistent rol al său. L-am urmărit cu mare atenție în acest personaj dificil, de înțeles și de jucat, sado-masochist, superficial, redundant, sardonic, nihilist, insensibil, introvertit. Trupul său și gesturile, coordonate impecabil de Vava Ștefănescu, relația narcisistă cu sinele chinuit al lui Hipolit, cu Fedra cea ciudată, cu lumea, cu ceilalți, absenteismul în care-și suspendă existența și încă multe altele îl conduc pe Zoltan Lovas sub îndrumarea atentă și riguroasă a lui Măniuțiu spre performanță. Mirosul morții de pe
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
această lume, nu te va ierta niciodată dacă vei dori să-i cunoști propriul său adevăr. 3081. Deșertăciune, este numele fiecăruia dintre noi scris la naștere de către Destin. 3082. Deșertăciunea mă inspiră să vreau mai mult adevăr dar niciodată despre sinele ei. 3083. Deșertăciunea mă înțelege doar dacă nu o înțeleg. 3084. Deșertăciunea este pagina care nu se termină niciodată în viață. 3085. Deșertăciunea nu poate lipsi din nici un adevăr al acestei lumi care se respectă. 3086. Deșertăciunea își amintește numai
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
a faptelor ce se vor proiectate în viitor. 3098. Deșertăciunea nu va nimeri niciodată adevărul absolut oricât de mult și-ar dori acest lucru, însă adevărul absolut o va prinde de câte ori va dori. 3099. Oricât de multe nonsensuri are deșertăciunea, sinele ei este un sens. 3100. Deșertăciunea se implică în fiecare adevăr al iluziei dar nu și în acelea ale realității. 3101. Și iluzia are realitatea ei precum și deșertăciunea adevărul său. 3102. Oare unde vei găsi mai mult adevăr decât în
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta este poezia lui Coriolan Păunescu.
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
și nu socoate/ Că-n nimbul florii se ascund toți mirii!” - cf. Sonetul XIII. Meritul primar, petrarchian și răpanian, deopotrivă (în concepție, cel puțin!) - constă în estomparea, cât mai înaltă (neipocrită, dar exasperată de dorul de spiritualitate/respiri tualizare a Sinelui, ca restaurare a SINEI COSMICE!), estomparea cât mai „dureros de dulce”, a „sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
un concert clasic. Acesta este marele avantaj al acestui proiect, că pot să interacționez cu oamenii pe moment, atmosfera este foarte lejeră, publicul se simte implicat în concert. Ai mai spus că muzica este felul în care îți poți explora sinele. Cântecele tale sunt despre tine? Din câte am observat, oamenilor le place să audă de la un artist ceva ce au trăit și ei. Piesele mele vorbesc despre niște trăiri personale, eu îmi vorbesc mie în aceste piese. Am observat că
Interviu cu Petra Acker [Corola-blog/BlogPost/96683_a_97975]
-
rezultatul transcende într-un show pe care publicația New York Times l-a ridicat la rang de antologie: "She treats Mr. Dylan aș a fellow troubadour and roustabout, inventing the rules while traveling along an endless road." Joan Osborne își împarte sinele artisitic între carieră solo și super proiectul rock/soul Trigger Hippy iar cel mai recent album al artistei, "Love and Hate" (2014), reflectă integritatea muzicală neclintita de-a lungul unei cariere de peste două decenii. Biletele se găsesc pe www.iabilet
Joan Osborne aduce cantecele lui Bob Dylan la Hard Rock Cafe [Corola-blog/BlogPost/96696_a_97988]
-
neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblînzită". Fundalul neliniștit este una dintre mărcile poemelor din această carte; acolo se adună și interogația activă adresată lumii și sinelui (,Cînd te vei reîntoarce,/ care parte a trupului meu te va primi mai întîi?"; sau: " Unde altcumva să-ți aduci ofrandele, zeu al vederii,/ al auzului, al pipăitului și al ierbilor crude?"; și: "și spune-ne, Stăpîne,/ care din noi
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
urmări răscolitoare în sufletele celor ce se vor aplecă asupra prezentului cuvânt, cu atat mai mult cu cât pășirea lui Artur Silveștri dincolo de lumea materială se dovedește a fi o adevărată taină a învingerii morții, acest râu necesar al salvării sinelui spiritual. Posedarea înălțătoare a timpului! Cine a căutat mult, a înțeles mult. Artur Silveștri a deslușit cu fiece scriere, ăn de an, tot mai mult, mergând pe calea, deloc ușoară, fascinantă a spovedaniei. În prozele sale, trebuie să spunem, întâlnim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lipsită de fulgurații și amănunțimi, dar volatilitatea conceptuală le face, pe acestea, inobservabile. În ansamblul volumului, Psalmii apar ca o sincopă: „ Această stare de rău, gol de cuvinte, o sete neclară, ca o jenă în trup, un inconfort prin cotloanele sinelui, ca și cum ai fi uitat ceva, ceva vital, capital, însă ce? e o grijă acră, o neliniște insidioasă, neclară ca un fel de greșeală o eroare față de ceva important, prețios, venind de departe, uitat de multă vreme și totuși aici și
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
volumul de față ne obligă, însă, să o extindem asupra personalității literare a lui Brumaru, care, și ca „eseist” și „jurnalist”, dar mai ales ca impenitent corespondent, este un irepresibil mărturisitor. Unul discret și intermitent, defel preocupat să-și proiecteze sinele în arenă, dar nu mai puțin tenace în a-și comunica gândurile și emoțiile. De relevanța critică a volumului Opere III. Cerșetorul de cafea s-a ocupat deja, cu sagacitatea și precizia cunoscută, Cosmin Ciotloș, în cronica dedicată cărții în
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
invita să le citești ca într-o carte: de la concentrarea asupra melodiei, la surpriza de a fi aplaudat la scenă deschisă, la emoția care-l invada treptat, copleșitor, la frenezia indusă de aplauze, la bucuria care parcă i-a anulat sinele, care i-a adus nu doar lacrimi în ochi, ci i-a anulat întregul statut de vedetă. În fața noastră se afla un om copleșit de ceea ce-i reușise, învins parcă de propriul har. Înfrânt în triumf. Dar nici măcar asta nu
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
în flori/ afară încă sîngele curge/ larg/ negru/ liniștitor./ mi-e groaznic de do/ de ti/ sper/ să// nu”. Vorbirea, ea însăși se scurtcircuitează. O restrîngere perplexă, un reflex dureros, anesteziat în răstimpuri doar de uimiri tîrzii, reprezintă scutul împotriva sinelui însuși a poetului „împuținat”, care, recurgînd la pluralul tagmei alcoolice, se întreabă: „ce-om face noi pe-acolo (prin ținuturi/ cu faptele noastre tocite, cu făpturile noastre rîncede și atît de lesne de uitat”. Spre a-și răspunde, pierdut în
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
dragoste, care trece prin stomac mai întâi. În plus, conține un capitol dedicat bunelor maniere și unor reguli care contribuie la reușita unei petreceri. Cristina Isvoranu: Dragostea trece prin stomac. Editura Vremea, București, 2005. Preț: 16,90/169 000 lei. Sinele divin din Oglindă Petru Creția dedică, la Editura Humanitas, Oglinzilor un regn întreg. El face din oglindă specie de sine stătătoare printre celelalte lucruri aflate la limita dintre animație și moarte. O ridică la rang de izvor de cugetări. Pentru că
Agenda2005-31-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284028_a_285357]
-
care-l îmbătrânește iubirea. Zid 2 Plîngăciosul agasantul neseriosul zid o temniță pentru celelalte ziduri. Zid 3 Zid care clocește ouă de umbră. Zid 4 Un zid urlă cum un deget strivit dar nu-l aude nimeni. Semn de carte Sinele cum un fascicul de raze care trecînd printr-o lupă incendiază hîrtia. Actualitîți Cripticul sughiț al ceții frontoane curgînd asemenea rîului pietruit cu cearcăne sună ca o trîmbiță osul feroce semințele vechilor seisme încolțesc exasperant de încet și nimeni nu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
om ,al cetății" fațeta diurnă a personalității sale, prin poezie ea își etalează chipul nocturn, realizând un descensus ad inferos. Din interstițiile rostirii lirice, contingentul nu lipsește, dar este integrat unei tragedii cosmice, un soi de fază solve a alchimiei sinelui. în cartea Corneliei Maria Savu precumpănește discursul mediat, indirect, sugerat, veritabil autoportret la persoana a doua, detașat, detectabil, parcă în pofida voinței auctoriale, îndărătul unei perpetue măști. Când poemul spune tu, asta vrea să însemne eu, dar retractilitatea își urmează netulburată
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
Dumnezeu: El îndrăznește orice, e oriunde nu-l poți aștepta: el însuși este un exces.” (Georges Bataille)... Reflecția se împlinește, în acest volum, prin excesul adevărurilor intime, dar miza sa este însăși Divinitatea în splendoarea atribuțiilor sale. Literatura este redescoperirea sinelui, a nașterilor și renașterilor succesive, din cursul unei vieți tulburător de scurtă : ”inscripția de pe nume când m-am uitat în oglindă l-am văzut pe Dumnezeu plângând împrejur nimeni nici chiar eu cel care mă priveam în partea cealaltă timpul
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
anul 1977 Cap. III ,, Nesfârșitele vămi ,, apare în anul 1979 Cap. IV ,, Cochilii cântătoare ,, apare în anul 1982 Cap. V ,, Umbra Cassandrei ,, apare în anul 1983 Cap. VI ,, Ucenicia de aur și purpură ,, apare în anul 1985 Cap. VII ,, Singur, sinele meu ,, apare în anul 1996 Cap. VIII ,, Tărâm preaciudat ,, este alcătuit din poezii inedite În ,, Cea mai tânără Ecaterină ,, poezia Luciei Olaru Nenati, are o atmosferă de elanuri generoase, de aer iubitor, de sentimente calde dăruite de toate Ecaterinele neamului
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
o umbră Și nu sânt decât cuvânt În cetatea asta parcă Mă întorc cu un toiag După veacuri petrecute-n Valea Plângerii Pripeag. ,, - Transparență - În ultima parte a acestei memorabile antologii de autor ,, Arca de frunze ,, apare poezii din ,, Singur, sinele meu ,, carte apărută în anul 1996, și ,, Trăim preaciudat ,, ( poeme inedite). În cele două cărți amintite, poezia Luciei Olaru Nenati, constă în complexul de imense sentimente care trezesc pe cititor prin reacția imaginilor ce izbucnesc precum vulcanii: este forța vulcanică
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
a lungul anilor... Această dinonuzare din: .............................................. ,, Cum să descrii tu, Cu ochiul tău Cel o clipă trecător Peste marginea firii Întregul cel de Marele Sine văzut Înainte de-a-l naște Spre-a-l da drept merinde Iubirii ? - Poezia - Până la : .......................................... ,, Singur, Sinele meu Pătimește din greu Și plătește mereu Pentru vrute Ori pentru nevrute Pentru știute Și pentru uitate Pentru bune Mai mult ca pentru rele Pentru stăine Mai mult ca pentru-a mele. ,, ............................................. reprezintă venerația pentru poezia văzută prin propia-i viziune
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]