830 matches
-
tu dreptate. Amândoi se repeziră la niște foi de hârtie și Începură să scrie. — Nu poate fi o gaură Schwartzschild... — ... Nu, nu. Ar trebui să se rotească... — ...Momentul cinetic ar asigura asta... — ...Și nu ai, te-ai putea apropia de singularitatea... — ...Nu, forțele mareice... — ...te-ar despica În două... — Dar dacă au coborât pur și simplu sub orizontul evenimentelor... — E oare posibil? Au avut curajul? Tăcură amândoi, continuându-și calculele și murmurând câte ceva nedeslușit din când În când. Cum rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de ce nimeni nu vrea să priceapă?!" Leonard Bîlbîie nu se îndoia nici cît negru sub unghie că Mihail are dreptate și că dreptatea acestuia se baza pe fapte, pe informații serioase, verificate. De aceea se miră și el sincer de singularitatea observațiilor sale. Doar nu fusese singurul "om cu treburi" în toată casa aia! Sînt două posibilități, domnule Mihail. Fie că toată chestia asta nu-i decît o farsă, nu merită atenție nici de doi firfirici, un fel de afacere Cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l infirme. Și ce facem cu înțeleptul adagiu al bătrânilor: Nimic nou sub soare?... Se poate pune întrebarea: cum poate un tânăr să omologheze noul, din moment ce nu are posibilitatea să compare particularul vieții sale cu acela din alte vieți trecute, singularitățile sale concrete cu cele ale moșilor și strămoșilor? Dacă experiența nu poate să-l ajute, înseamnă că e silit să devină erudit? Dar noul, înainte de a fi omologat ca nou, se manifestă sub forma neobișnuitului. Privirea celorlalți, mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
celorlalți, mai ales a bătrânilor, ajută la omologare. Putem vorbi atunci despre inedit. Pentru unii e bine, pentru alții e periculos... Cine decide, cine e responsabil? Realitatea se generează mai ușor prin generalizare decât prin căutarea cu orice preț a singularității, a particularului mai mult sau mai puțin inedit. De aceea Hegel era de părere că bătrânii sunt mai buni gestionari, în ciuda a tot felul de slăbiciuni fizice sau psihice. Așa că ei trebuie să guverneze, căci ei nu trăiesc, precum tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
post-universitare, am întâlnit într-o zi la cantină o domnișoară numită Myrna Minkoff, o tânără studentă, o fată guralivă și agresivă din Bronx. Această expertă din universul acelui Grand Concourse a fost atrasă la masa la care eram sărbătorit datorită singularității și magnetismului persoanei mele. Când măreția și originalitatea concepției mele despre lume deveniră explicite în urma conversației, obrăznicătura de Minkoff începu să mă atace la toate nivelurile, dând chiar zdravăn cu piciorul în mine pe sub masă. O fascinam și în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și ce ideologii apără? Care sunt funcțiile pe care le îndeplinesc? Care este rolul lor în cadrul sistemului politic al Uniunii europene? Acestea sunt întrebările centrale asupra cărora se focalizează acest capitol. 4.1. Cum s-au format partidele politice europene? Singularitatea naturii construcției europene împiedică partidele politice să joace un rol comparabil celui pe care îl au pe scena politică națională 6. În primul rând, așa cum observa Paul Magnette, Uniunea Europeană nu are un sistem politic foarte integrat: gradul de descentralizare al
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
fie individualizat, prea popular ca să nu dea de bănuit. Ermetismul, pe care unii îl traduc cu încâlceala, a făcut ravagii și la noi, iar vorbitul în "dodii" este pentru mulți poeți un blazon prin care ei cred că își asumă singularitatea, unicitatea ca "dar" divin. Poetul ca instanță impersonală este perceput de mulți aidoma unui oracol pythiac, care bolborosește vorbe doar de inițiați pricepute. În fond, simplitatea este cel mai greu prag de atins, iar individualizarea la sânge a limbajului este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
structurii sale legale, infracțiunea de obicei poate exista doar la anumite categorii de fapte cum ar fi vagabondajul, cerșetoria, prostituția, jocurile de noroc ilicite, care, prin natura lor subiectiv-obiectivă, se pretează la formarea unei obișnuințe a făptuitorului și care, În singularitatea lor, ca acte izolate, nu prezintă pericolul social pentru incriminarea acestor fapte ca infracțiuni. Prima tentativă a implementării proiectului legalizării prostituției a avut loc În anul 1998 și a aparținut deputatului Mariana Stoica. Comisia pentru Drepturile Omului s-a pronunțat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
celelalte elemente ce intervin odată cu transpunerea unui spectacol pe scenă. Bazat pe o serie de monologuri, fapt ce transformă spectatorul în singurul receptor participant, „Felii”, deși un spectacol ce are mereu un singur personaj activ pe scenă, militează pentru lipsa singularității, deoarece, în fond, până și o dramă unește caractere diferite sub semnul aceluiași semn evolutiv. Pe unul dintre pereții aflați pe scenă, este scris cuvântul „Dumnezeu”, care pe mine, personal, mă duce cu gândul la niște versuri arhicunoscute , ceea ce demonstrează
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
chip al morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în cazul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge povestirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea se abat de la modelul oferit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este loc nici pentru scandal și nici pentru iluzii. Dacă poate fi văzut în felul unui labirint, atunci pustiul nu se înscrie în tipologia oferită de Umberto Eco. Este, aș îndrăzni să spun, în afara oricărei tipologii. Numește mai curând o singularitate, și nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la acesta este posibil doar indirect, în termeni cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri ale povestirii: Regele părăsit în deșert are în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aprinderea sau dacă ea s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că ai putea avea un picior mai lung sau mai scurt decât ceilalți, oricum șchiopătezi, iar meschina compensație a singularității nu e o consolare. În asemenea momente Zenobia intra în norul meu, șoptea ceva, nu învăța nimic de la mine și nu mă învăța nimic, eram trăiți fiecare de universul nostru comun, ne înțelegeam firesc, fără prea multe vorbe. Pe urmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scuipa atunci cu putere și precizie; dacă un scuipat își atingea ținta, râdea. În sfârșit, Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această singularitate (este cuvântul folosit în carnete) primea aprobarea lui Tarrou, și una din remarcile lui elogioase sfârșea chiar cu exclamația: "în sfârșit!" Sunt singurele locuri în care notele călătorului, la această dată, par să ia un caracter personal. Numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ție, prietenie,/ Primă auroră,/ A celor mai înalte dintre speranțele mele./ De două ori aș vrea să trăiesc/ Acum când văd în ochii tăi/ Licărirea dimineții și a victoriei,/ Tu, cea mai îndrăgită dintre zeițe !" * Conștiința noutății revelațiilor sale, a singularității l-a făcut pe Nietzsche să scrie; Sunt acel om predestinat care fixează valorile pentru milenii". Acest lucru îl împlinește în ton profetic, elan poetic, zbor metafizic eliberarea dincolo de cotidian, de omul comun apteric, pur digestiv homo manducans ("mâncăul"), după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cat? Nu știu exact, dar ce conteazè, Șerban! Cu ea mè simt un bèrbat adevèrat! Înțelegi?! Bine! Bine! admițând el, Problema e cè nu știu ce sè fac, parcè aș fi prins într-un loc fèrè ieșire, îți amintești de la fizicè de singularitatea spațio-temporalè?! Nu-mi amintesc, dar, mè rog! E un loc în care timpul nu trece, Povestea asta cu timpul, Matei! întrerupându-mè el, Da, știu, e mai complicatè, dar eu voiam sè spun altceva, voiam sè spun cè mè simt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
destul, se mulțumeau cu puțin, volumetrice și esențe de constantă. Geometria creației era stabilizată. Eram arhitect, supervizându-mi cu ochi critic toate elucubrațiile. Mă relaxam sau insistam cu gravitate asuprea vreunui proiect. Cream. Și aceasta mă făcea să-mi câștig singularitate. De la o vreme, nu o mai vedeam pe Mama dedublărilor, o bănuiam. Aceasta însemna o izbândă. Nu mă împiedica în demersurile mele joaca de-a Demiurgul. Nu mai era o deziluzie a haosului, ci o concretețe controlată. Încântătoare prin stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintr-un bloc În construcție, unde Îi dau lecții de literatură Lorenei B., sau că prim-secretarul județului, Parolică, Își regulează nevasta numai la Pietroasele, la cramă, și niciodată acasă, pentru că, se spune, aia urlă de trezește tot blocul... În singularitatea acestui popor nu mai e nevoie de Securitate, nimic nu Îl poate apăra de el Însuși, fiindcă oamenii care Îl alcătuiesc știu totul despre ceilalți și nimic despre ei Înșiși. E un popor de visători care nu are nevoie de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
al reclamei. Sîntem în adevăr insularii desgustați și răsvrătiți (...) Nu mai credem în actualele formule și nici în posibilitatea unei reabilitări a lor. Înțelegem prin urmare să călcăm pe drumuri neumblate și să născocim motive noi. Nu ne temem de singularitate, ci o căutăm. Vom fi stîngaci și grăbiți - poate. Ne vom repeta sau ne vom contrazice: da. Dar asta importă prea puțin”. Originalitate, singularitate, noutate... - tot locuri comune. Causeurul boem Minulescu nu are virtuți de ideolog și teoretician. Adevăratul porte-parole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin urmare să călcăm pe drumuri neumblate și să născocim motive noi. Nu ne temem de singularitate, ci o căutăm. Vom fi stîngaci și grăbiți - poate. Ne vom repeta sau ne vom contrazice: da. Dar asta importă prea puțin”. Originalitate, singularitate, noutate... - tot locuri comune. Causeurul boem Minulescu nu are virtuți de ideolog și teoretician. Adevăratul porte-parole teoretic al grupării (autointitulată, minulescian, „Grupul nostru”) este de fapt N. Davidescu; articolul semnat DN și intitulat „Decadent-Decadență” din Insula, nr. 1, 18 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Chirico... În definitiv, ceea ce-i apropie pe Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Geo Bogza este „sensibilitatea schimonosită”, manieristă... Mai mult decît alți critici interbelici, G. Călinescu subliniază „finețea evidentă” a spiritului urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia noastră era încă în continuarea lui Coșbuc, să apară atitudini de acestea de negație estetizantă” (Istoria..., ediție nouă, revăzută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o vitrină, un ochi de apă, o pereche de ochelari... orice era capabil să-i rețină chipul și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice ar fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară puneau stăpânire pe el, angoasa-i dispărea și se simțea dintr-odată în siguranță. Prezența celor două femei pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu întreține nici un raport cu viața? Critica lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumi și a exteriorității transcendentale în care ea ek-zistă, un adevăr mai vechi a cărui substanțialitate fenomenologică este afectivitatea adevărul aflat în subiectivitate și identic cu ea. În vreme ce primul dintre aceste adevăruri, adevărul ființei-acolo ca ființă-acolo, este sustras singularității privirii care se așează asupra lui, patosului său, care se cufundă în Noapte în vreme ce adevărul obiectiv și științific prin urmare este independent de subiectivitatea individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]