672 matches
-
și Binele, dar mai suntem și imorali, perverși și decadenți. Singurul nostru Dumnezeu e plăcerea, îmi explică examinatorii mei, în Occident, noi nu mai știm să deosebim binele de rău, suntem cu toții materialiști, efeminați, alcoolici, drogați, sterili, egoiști, cupizi, perverși, sinucigași, delincvenți. Indicele criminalității, mă informează ei, este de douăsprezece ori mai mare în Statele Unite decât în Iordania. Consecința: noi nu mai știm să murim pentru credința noastră sau măcar, în lipsa ei, pentru ideile noastre... Întunecat tablou. Mi-ar fi plăcut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-am încerca, plecând de la dubla natură a lui Mesia fiu al lui Dumnezeu și fiu al ținutului acesta să urcăm de la al doilea către primul? La Massada au fost descoperiți sâmburi de curmală din cei scuipați din gură de sinucigași. Unul a fost pus în pământ și a încolțit. Curmalul are acum două mii de ani și va continua să poarte gena asediaților din secolul I. Încă nu s-a găsit sâmburele fructului jujubierului scuipat de Isus. Dar lacul Tiberiada l-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
duce în lumea fără umbră, fiindcă locul cerut de înmormântare este la marginea țintirimului. Zmeii nu o găsesc acolo, deși morții răspund și ei la întrebările lor. Laterala extremă a cimitirelor este proprie morților nefirești, acolo sunt îngropați copiii nebotezați, sinucigașii, înecații și alte victime ale sfârșitului violent. Recluziunea inițiatică este improprie planului social, în aceeași manieră în care proximitatea cu sufletele mâniate de smulgerea timpurie din lumea albă constituie un pericol. Amestecul celor două dimensiuni are conotații nefaste, și locul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decât să fiu un nimeni în plan "material" (previzibil, am evitat cariera profesională; deși nu o dată m-am trezit forțat și "șef', de județ sau de revistă literară, fără să fi avut vreun merit). Culmea e că am mentalitate de sinucigaș (mi se părea normal să fi plecat "dincolo" de tânăr) și că mă simt un caraghios îmbătrânind când mă văd în oglindă, îl văd pe tata (a trăit 90 de ani!) și sunt dezamăgit. Câtă biografie e în opera unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le datorez eu totul. Ce am fost și ce-am ajuns, lor, POEȚILOR, le datorez. Și încă și mai mult. Cred că sunt doar trena unei mari poezii. Gheorghe Grigurcu spunea într-un interviu că "epigonii nu sunt decât niște sinucigași"... Dar nu sunt inspirat, așa că te rog a mă absolvi de a da un răspuns mai detaliat la această întrebare. Laurențiu Ulici a fost, în perioada postbelică, cel mai aprig și mai consecvent apărător al breslei scriitoricești în general, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ideea și am să-ți amintesc un vers al lui Cesar Vallejo: "Poezia este o rană prin care se scurge tot sângele din trup". Doare? Scurgerea sângelui din trup nu e dureroasă, după cum ne asigură medicii hematologi, după cum depun mărturie sinucigașii care își ratează acțiunea. Dimpotrivă, e vorba de o plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plăcere dramatică, de o liniște care se insinuează în carne, în inimă, în creier. Sângele e șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care a inventat civilizația capabilă să se dezvolte pe tăișul unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
negrilor fugari să li se taie o ureche sau nasul "pentru a fi recunoscuți". Unii sclavi pentru a scăpa de viata lor mereu chinuită se sinucideau, otrăvindu-se sau spânzurându-se. Se apreciază, de exemplu, că în perioada 1855-57 majoritatea sinucigașilor erau negri, iar statisticile pentru anul 1862 menționează că din 346 de sinucigași înregistrați în Cuba, 173 erau chinezi care lucrau în condiții identice sclavilor negri și 130 negri. Forma supremă de protest a sclavilor negri era revolta, istoria Cubei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
recunoscuți". Unii sclavi pentru a scăpa de viata lor mereu chinuită se sinucideau, otrăvindu-se sau spânzurându-se. Se apreciază, de exemplu, că în perioada 1855-57 majoritatea sinucigașilor erau negri, iar statisticile pentru anul 1862 menționează că din 346 de sinucigași înregistrați în Cuba, 173 erau chinezi care lucrau în condiții identice sclavilor negri și 130 negri. Forma supremă de protest a sclavilor negri era revolta, istoria Cubei fiind presărată veac de veac, până la abolirea sclaviei, de atare evenimente sângeroase: la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
l-am găsit apoi În Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins de sângele Încă proaspăt, năvălit dintr-o inimă sfârtecată de un glonte bine țintit. [...] Cora Irineu făcea parte, așadar, dintr-o familie de sinucigași. Căci există familii cu sinucigași În serie, așa cum există familii cu accidentați mortal, eredități cu morți violente sau cu cente nari uitați de Dumnezeu și de moarte. Alte două surori ale Corei muriseră, una, ca și ea, de glonț, alta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins de sângele Încă proaspăt, năvălit dintr-o inimă sfârtecată de un glonte bine țintit. [...] Cora Irineu făcea parte, așadar, dintr-o familie de sinucigași. Căci există familii cu sinucigași În serie, așa cum există familii cu accidentați mortal, eredități cu morți violente sau cu cente nari uitați de Dumnezeu și de moarte. Alte două surori ale Corei muriseră, una, ca și ea, de glonț, alta În flăcări; iar pe un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din trup, spre a se dărui cu totul și cu totul Iubirii care l-a condus pe drumurile pământului; nu înainte însă de a-i ruga pe frați să-l înmormânteze pe „Colina infernului” - locul de ocară unde erau îngropați sinucigașii și condamnații, deoarece cum le spusese altădată, „Francisc este cel mai mare păcătos din lume”. Este singura dorință de care frații lui nu au ținut seama. Astăzi trupul său odihnește acolo unde a dorit el, în cripta ce face parte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
două zile după ce ne-am văzut ultima oară. Ancheta, condusă sumar, a stabilit că ar fi fost vorba de o sinucidere... Or, omul cu care mă plimbasem de cu seară, cu care am glumit și am râs, numai fason de sinucigaș nu avea! Treptat, am aflat că murise în stare de anchetă din pricina legăturii cu un fiu de „ștab“. și, pesemne, zeloșii anchetatori n-au precupețit niscaiva lovituri de încurajare. Or, Crin era cu adevărat grav bolnav de ficat, și una
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și eram nevoiți să considerăm zilele vieții noastre ca fiindu-ne numărate de stat, descopeream în asemenea știri mult umor amar. Prietenul meu, inginerul constructor care peste patru-cinci ani avea să fie spânzurat și care azi figurează în acte ca sinucigaș, a spus despre acel „accident de vânătoare“: „Vânătorul ochește în direcția în care fuge cerbul, dar de data asta cerbul i-a fugit vânătorului pe gură“. Asemenea glume își cereau continuarea, o vorbă o atrăgea pe alta: „Mai bine vrabia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe albi). Titlul unui interviu din presa română, citit fugar, în diagonală: "Un poet în plus, un criminal în minus" (Ioan Groșan). Seducător. Dar actul de a scrie poezie nu este o crimă împotriva sinelui? Un poet în plus, un sinucigaș în plus. Duminică, 23 iunie 2002 Prezent într-una dintre numeroasele biserici ortodoxe românești de la Geneva, semn al divizării comunității de aici. Sărbătoare, Pogorârea Sfântului Duh. Predica finală este ținută de un tânăr elvețian convertit la ortodoxie. Înalt, blonduț și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o incunabulă din cartea vieții, despre care se vorbește în Biblie. „Tinctura” sfintelor din familia mamei mele strălucește și în mine. Îmi vine să urlu: Doamne, păstrează-mă în iubirea Ta! M-aș bate cu pumnul în coșul pieptului, ca sinucigașii din familia tatălui meu, strigând: Doamne, am păcătuit! Dă-mi înțelepciune pentru ziua în care chipul meu va fi orbit de lumina de neînchipuit a chipului Tău. Vom sta față în față, văzând adevăratul meu chip pe care l-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vis a vis, e doamna Spiridonescu. Este văduvă, de mult, a fost soția unui deputat care a murit la canal... " Doamna de la nr. 7, care se vede că era singură, avea chef de vorbă, m-a întrebat dacă sunt ruda sinucigașului. I-am răspuns că nu, că am întrebat așa, fără rost. M-a privit lung, prevăzătoare... A deschis portița unui cățel care se întorcea, bucuros, în curtea casei nr. 7. Portița scârțâia și acum, ca în nuvelă... M-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ci, invers, individul uman cheamă moartea. Ajuns la finalul exacerbat de intensitate al angoasei, după ce, în prealabil a fost sedus și reținut în atitudinea revoltată, călătorul labirintic se poate prăbuși în dorința de sinuciudere ca act eliberator radical. Despre un sinucigaș se spune adesea că este un om care și-a făcut seama. Desigur am fi tentați să catalogăm această formulare drept vulgară și lipsită de eleganță a expresiei, de stil. Dar nu este posibil ca tocmai datorită acestui tip barbar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
seama reunește două sensuri diametral opuse, răsturnate în raport cu cele două sensuri primordiale evocate ale expresiilor ce dețin cuvântul seama. Mai exact, această formulare împletește simbiotic două sensuri inversate față de ideea atenției și cea a sesizării importanței, a stadiului calitativ-cantitativ. Astfel, sinucigașul, inclusiv cel care a trecut prin experiența întârzierii întru revoltă, prăbușindu-se ulterior în angoasare, este dominat nu de atenție, ci de lipsa acesteia, este pătruns nu de înțelegerea importanței vieții și a prezenței sale individuale, ci de respingerea ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
întru revoltă, prăbușindu-se ulterior în angoasare, este dominat nu de atenție, ci de lipsa acesteia, este pătruns nu de înțelegerea importanței vieții și a prezenței sale individuale, ci de respingerea ce desconsideră ființarea în manifestările ei particulare sau universale. Sinucigașul, marcat de staționarea în revoltă urmată de angoasarea împrejmuitor-acaparantă, este cel mai pragmatic nihilist. Auto-suprimarea nu implică surparea pământului existențial ultim ce încă îți găzduia apăsarea corporalității schimonosite de un psihic prăbușit din echilibrul sinelui, ci pasul lângă acest pământ
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
schimonosite de un psihic prăbușit din echilibrul sinelui, ci pasul lângă acest pământ, pasul în prăpastia neantizatoare. Un astfel de gest somatic, ce cuprinde decizia distructivă asupra trupului vine numai în urma unui proces interior de topire a imaginii lumii. Inițial, sinucigașul căzut întru angoasare nu mai este atent la ideea reprezentației lumii, nu îl mai interesează posibilitatea de lumire, de raportare la dinamica lumescului și nu o mai valorizează, nu îi mai acordă niciun minim credit de ființă. Pentru el lumea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai acordă niciun minim credit de ființă. Pentru el lumea este deja ca și cum nu ar fi. Apoi, el nu se mai regăsește cu privirea sufletească în oglinda conștiinței proprii din motivul spargerii accesteia. Niciun suicid nu este privit în oglindă, sinucigașul punându-și capăt vieții ca și cum deja viața sa a ajuns la final, epuizându-și toate resursele, ca și cum deja individualitatea lui nu mai este, actul sinuciderii doar confirmând o asemenea realitate implacabilă. Astfel, după ce este profund neatent în ce privește ideea complexă a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ajuns la final, epuizându-și toate resursele, ca și cum deja individualitatea lui nu mai este, actul sinuciderii doar confirmând o asemenea realitate implacabilă. Astfel, după ce este profund neatent în ce privește ideea complexă a lumii și a trăirii întru lume, respingând axiomatica acesteia, sinucigașul își manifestă aceeași radicală neatenție în raport cu ființa sa individuală și o devalorizează. Aici, moartea ca act absolut înghite, asimilează decompozabil orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului morții o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
întru lume, respingând axiomatica acesteia, sinucigașul își manifestă aceeași radicală neatenție în raport cu ființa sa individuală și o devalorizează. Aici, moartea ca act absolut înghite, asimilează decompozabil orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului morții o preocupare și o valoare de ordin special, așa cum o fac cei care se tem de ea, ancorându-se în exuberanțele efemere ale vieții. El nu este preocupat de moarte, acordându-i o atenție sporită, fixându
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]