725,910 matches
-
care individul pus în situația de a-și juca rolul trebuie să-l stăpînească într-o cît mai mare măsură, iar presiunea acestei idealizări (existentă în orice interacțiune socială) e cu atît mai mare, cu cît performerul este într-o situație mai puțin privilegiată. Astfel, persoanele marginalizate prin apartenență etnică, sexuală ori de grup social sau cele cu deficiențe fizice resimt într-o măsură mult mai accentuată nevoia conformării la modelul ideal, aspect de care Goffman s-a ocupat într-un
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
urmat anii războiului, cu toate ororile lor. - Pe urmă, au venit comuniștii și a urmat o epocă de teroare și de domnie a urâtului. - Odată, prin anii ’50, eram în străinătate și am discutat cu un român de acolo despre situația din țară. Mă întreba dacă ar fi putut să se întoarcă și eu l-am sfătuit să nu se grăbească, neștiind că din spatele unui ziar ne asculta un securist. Așa că, la întoarcerea în România, am fost ... invitat la Securitate ca să
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
m-a supravegheat pozează în... disident, mi-a trimis și o scrisoare. Chipurile, i-aș datora faptul că am stat doar 24 de ore acolo, în arest. Dar n-ar fi fost, oare, mai ușor să nu mă toarne? Sunt situații câteodată inutile, câteodată incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
slujitor al Domnului, înclinăm să-l înțelegem, dar ca cetățean și ca român, e de mirare că fostul profesor de Teologie de la Chișinău a putut ignora crimele abominabile ale lui Stalin, de care parcă n-ar fi auzit, și însăși situația țării sale, pe care mai înainte o deplângea, cu ocazia Tratatului de pace amintit, ocupată de către armatele „Tătucului”. O închinăciune îi aduce și lui Sadoveanu, care în 1953 ar fi fost „tribunul dreptăților poporului”, adică al colectivizării forțate și al
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
politic, de slugărnicie, de obligații cine știe cât de necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum să nu-și dea seama de alunecarea accelerată a României spre comunism și de situația poporului său cotropit: „... lanțurile văzute și nevăzute pe care le purtăm de gât”. Foarte curând, începe să fie decepționat că „sărmanele sale idealuri democratice”, umanitariste, nu-și găsesc împlinirea în noua societate, așa cum spera. Când află că Blocul Partidelor Democrate
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Mircea Mihăieș Exemplele de „pagina întâi” Beuran și Brădișteanu (care-au transformat-o, exact la timp, pe Puwak într-un subexemplu al aceleiași categorii de escroci) spun, dincolo de pitorescul jalnic al situațiilor, ceva dramatic despre societatea românească: pătrunderea irevocabilă a corupției în mediul profesional. Sigur că nici unul dintre personajele invocate nu se poate compara cu marii bandiți care-au furat eleștee, mii de hectare de pădure, hoteluri, fabrici, sau care-au devalizat
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
trădează niște figuri îngrozite de spectrul apropiatei morți politice. Dacă până și PUR-istul Voiculescu, om de casă, până mai ieri, al năstăsioților și, prin urmare, cunoscător „la sursă” al ticăloșiilor pesediste, i-a acuzat de banditism incurabil, înseamnă că situația e groasă de tot. Că rozătoarele au intrat în sevraj o demonstrează uluitoarea incoerență a tot ce fac: azi propun o lege, mâine o retrag. Azi vorbesc cu voci de țârcovnic de reducerea impozitului pe salar, mâine, din mâlul nesimțirii
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
sau defective (verbe impersonale, substantive defective de plural). Interesantă e reacția subiectivă la unele abateri: „urăsc construcția asta. Parcă zgârie” (reflex.ro). De altfel, discursul corectitudinii alunecă ușor - dar lucrul li se întîmplă și lingviștilor! - în zona idiosincraziilor și a situațiilor discutabile, mai ales în domeniul inovațiilor lexicale. Tendința de a trece în lista erorilor un neologism, de a-l trata în termenii judecății absolute (corect/incorect) e o tipică eroare de percepție a nespecialistului: „Incorect - «au concluzionat»; corect - «au tras
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
Vasile ș.a.m.d.) în imediata apropiere a supranaturalului. Trecerea de la cotidian la fantastic nu produce nici un fel de scurt-circuit în linearitatea gîndirii acestor personaje. Ele percep absurdul și fantasticul cu deplină seninătate, fără surpriză și se adaptează instantaneu la situațiile cele mai terifiante, și ilogice, obișnuite fiind să accepte toate fanteziile aberante ale unui regim politic care își rătăcise de multă vreme busola. Impiegatul Hristea G. Niculae, protagonistul prozei Micile inconveniente ale existenței care, în ultima vreme, a dormit „cu
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
de poziție Interventions 1), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate în total contracurent în Franța contemporană și, în fine, abordarea unei tematici coagulate în jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemporan: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin în versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea scripturală, este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin în evaluarea locului ocupat de romancier în conștiința publică. Ea nu este totuși de
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
din afara ei, de a reînvia o figură a Scriitorului de care toți colegii săi de breaslă se feresc. Dincolo de miza estetică, care la drept vorbind i se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
cel mai ingrat, întrucât se referă la “repatrierea” în URSS a nord-bucovinenilor și a basarabenilor, în calitatea lor inedită de cetățeni sovietici. Este vorba despre refugiații din 1940 - iar prevederile Kremlinului sunt, și în această privință, o capodoperă a arbitrarului. Situația e disperată, mai ales că sovieticii acceptă numai soluțiile bazate pe legislația proprie, nu și pe dreptul internațional. În aceste condiții, strălucitul absolvent al colegiului iezuit de la Evreux reușește imposibilul, descoperind într-un decret al Sovietului Suprem din 8 martie
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
și în 1995, pe baza Codului Penal. Cam așa stau lucrurile. În rest, toată această bandă de manglitori, n-are decât să-și vadă de agoniseală. Dacă românii îi rabdă și de-acum înainte, îi privește! Năstase a simțit că situația conține un potențial exploziv și s-a grăbit s-o împingă în zona înaltelor principii, doar-doar se va uita contribuția lui la falimentul echipei naționale de fotbal: „România are nevoie de aliați puternici ca să fie tratată corect”. Inteligent spus, numai
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
alte cuvinte, în nomenclatorul de funcții din județul Gorj a apărut și aceea de coleg al familiei Mischie. Să recunoaștem însă că tot acest circ rușinos nu s-ar putea face fără contribuția localnicilor care acceptă, fără să clipească, asemenea situații umilitoare. Vestitul Parc Ioanid, una dintre tot mai puținele insule ale vechiului București, urmează să-și schimbe numele, ne spune COTIDIANUL. Partidul de guvernămînt a decis ca numele parcului să devină Ion Voicu, cu prilejul împlinirii a 80 de ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
proprie lui Proust, Kafka, Joyce etc. nu s-a instaurat în secolul al XX-lea, crede Toma Pavel, fără riscuri majore pentru evoluția speciei. În ceea ce mă privește, sînt convins că cititorul volumului La pensée du roman poate discorda, în situații punctuale, cu aprecierile autorului; că acest cititor ar putea să nu împărtășească admirația profundă nutrită de Toma Pavel pentru Madame de La Fayette, Richardson ori Walter Scott, să nu fie de acord cu punerea între paranteze a lui Choderlos de Laclos
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
de a forma prezentul cu -ez..., pentru a regulariza flexiunea” (în Tendințele limbii române, 1968). S-a atras atenția asupra variațiilor istorice (G. Pană Dindelegan) și regionale (V. Guțu Romalo) în folosirea formelor cu sau fără sufix. În orice caz, situația actuală pare a confirma întru totul interpretarea dată fenomenului, acum 30 de ani, de Gr. Brîncuș, care a observat că în „perioada de acomodare” a neologismelor tiparul dominant este cel regulat (cu -ez), iar ulterior, în funcție de multe alte criterii formale
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
adică să folosească în activitatea sa lucrativă („poet, agricultor, director de gazetă și de televiziune” — acestea sunt primejdioasele identități ale lui Dinescu; pe aceea de „revoluționar”, așezată în capul listei, n-o pun la socoteală, pentru că prea ar arăta ridicolul situației!) informațiile dobândite ca membru al C.N.S.A.S. Și atunci, dacă n-a făcut nimic, unde e problema?! A doua: nu numai că n-a făcut nimic, dar acuzatorul său public nici nu-l bănuie capabil de așa ceva (textual: „Chiar îl
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
revistele conduse de „febrilul jucător mediatic”. Asta dacă nu cumva Cornel Nistorescu insinuează că „agricultorul” de la C.N.S.A.S. a furat din dosarele rumegate în exercițiul funcțiunii rețeta vinului pe care încearcă să-l impună pe piață. Dincolo de comicul trist al situației, mă miră că un băiat atât de inteligent precum Nistorescu mistifică esența feciorelnicei firme pe care se străduie s-o apere de influența băiatului rău din Slobozia. Rolul legal al C.N.S.A.S.-ului e opus celui presupus de editorialistul de la
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
Mircea Zaciu, pe care problema nu-l mai interesează, ceilalți trei nu ne-am epuizat șansa: dacă în luna august a anului 2003 nu am electrizat masele, faptul se poate împlini în septembrie-martie! Ce e drept și incontestabil însă, actualmente situația cel puțin a subsemnatului este cea descrisă de dl. Marian Popa. Atunci, să-i urmărim argumentele: „Dacă mi s-ar cere mie o explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
faptul se poate împlini în septembrie-martie! Ce e drept și incontestabil însă, actualmente situația cel puțin a subsemnatului este cea descrisă de dl. Marian Popa. Atunci, să-i urmărim argumentele: „Dacă mi s-ar cere mie o explicație pentru această situație, ți-aș răspunde prin recursul la o opinie a deja citatului Don de Lillo: un scriitor trebuie să fie un terorist.” La obiect: „Or, de la Eminescu încoace, în literatura română s-a instaurat tradiția deplângerii soartei scriitorului în cadrul societății lui
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
excepție, ci de regulă. El nu caută figuri ieșite din comun, ci oameni obișnuiți, cu pasiuni și sentimente, bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie să facă față unor situații neprevăzute, dar și atunci acționează în virtutea propriului lor sistem de valori, adesea depășit, ceea ce îi plasează în situații tragi-comice. Văzuți de Nicolae Stan, oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
bucurii și dezamăgiri, iluzii invariabil transformate în înfrîngeri, pe deplin reprezentativi pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie să facă față unor situații neprevăzute, dar și atunci acționează în virtutea propriului lor sistem de valori, adesea depășit, ceea ce îi plasează în situații tragi-comice. Văzuți de Nicolae Stan, oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil (cele vechi au fost parțial abolite, iar
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
este acel moment înălțător, aparținînd „puterii apolinice” care ne salvează de „autonimicirea orgiastică”, la antipodul ridicolului ce ne umple de dezgust și de absurd. Spre deosebire de omul tragic, omul ridicol nu e capabil de eliberarea cathartică, aflîndu-se permanent în criză. În situația sa se constată o inadecvare între interior și exterior, o neconcordanță între fond și formă, pe cînd sublimul revelă depășirea formei de către fond, exteriorizarea plinătății de sine, „modul de-a fi în afară”. Ceea ce nu înseamnă că individul ridicol nu
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd ca mărci introductive pentru salutul de despărțire: „După cum reiese din exemple, este vorba de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit să iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se facă brusc și să nu fie interpretată ca o comportare nepoliticoasă, vorbitorul recurge la adverbul apoi sau la interjecția hai (hai, la revedere; hai, pa), care constituie elemente de
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
de a vă scrie păsurile ca prin intermediar. (Victor Savin, Boldești, Grădiștea) * Găsesc în plic un singur text. De ce n-aș spune un text singur?, fără nici un indiciu despre autor, fără nimic altceva decât sugerată libertatea de a aproxima o situație doar din textul cu pricina. Pare a fi vorba de un îndrăgostit la primul impuls liric de a relata puritatea stării sale, cu mijloace artistice simple, elocvente. Deduc că autorul a trimis poezia la redacție pentru a și-o găsi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]