726 matches
-
Noutatea este această divinitate care ia naștere în spațiul mediatic, iar criza devine motorul discuției, climatul ei. Criza este „oribilă”, gândindu-te la ea „te-apucă groaza”, este în primul rând politică, „numa intrigi și la conservatori și la liberali”, situațiunea este deplorabilă, adică „foarte tristă”, fotografiată în unicat, un excepționalism à la rou‑ maine, „în nicio țară nu s-a mai întâmplat”, falimentul inevitabil al economiei „bate la ușă”, situația internațională este în curs de deteriorare vertiginoasă prin apariția unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae din Situațiunea indica cu un ton profetic forma de sote- riologie radicală, „ne-ar trebui o tiranie ca în Rusia”, însă fără aplomb. Lefter condamnă secolul pentru pierderea biletelor sale de loterie, devenit astfel prin nedreptatea care i se face măruntului funcționar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
acestui gest sau cum putem rezolva acest paradox ? Ima- ginea publică a lui Lache apare deopotrivă ca fiind aceea a unui bonom și a unui radical. Cum pot coexista cele două dimensiuni în acest impiegat ? Lache împărtășește cu Nae din Situațiunea același sentiment al unei somații dramatice, a unei necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești funcționari în ebuliție constituie o sursă de comic pe care Caragiale știe să o speculeze. Trebuie observat că apariția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a unui bonom și a unui radical. Cum pot coexista cele două dimensiuni în acest impiegat ? Lache împărtășește cu Nae din Situațiunea același sentiment al unei somații dramatice, a unei necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești funcționari în ebuliție constituie o sursă de comic pe care Caragiale știe să o speculeze. Trebuie observat că apariția lui Lache a polarizat câmpul opiniilor și că armonia inițială s-a volatilizat. Indiferent la intervențiile agasante ale prietenului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momente. Filmul a incorporat o serie de momente precum O lacună, Situa‑ țiune, Grand Hôtel «Victoria Română», Un artist. O serie de personaje se topesc unul în celălalt pe baza stabilirii unui dublu etimon, temperamental și discursiv, așa că Nae din Situațiune devine totuna cu Lache din O lacună, iar Nae Girimea îl incorporează și pe frizerul anonim din Un artist. Detaliile amenajării locuinței lui Nae sunt recuperabile din felul în care este decorată locuința frizerului din Un artist, în galeria de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
piesa D’ale Carnavalului. Putem observa că Lache și Mache fac parte dintr-un alt strat social, cel al funcționarilor, o umanitate corelată instituțiilor unui stat modern. Nici Lache, nici Mache, nici Mișu Poltronu, nici Mitică, nici Nae din O situațiune, nu aparțin lumii mahalalei, chiar dacă granițele nu sunt ferm trasate într- un București metropolitan doar în raza Micului Paris. Pintilie a transportat întreaga suflare caragialescă, cu mic cu mare, în mahala și nu în orice mahala, ci în cea mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pierdut pe parcurs, este bășcălia, formă de violență aparent beningnă, dar în fond malignă ca un fel de genă recesivă în codul genetico-estetic al personajelor caragialiene ? Constatăm că găsim personajele care să justifice aserțiunea, unul dintre ele este Nae din Situațiune, instalat într-un catastrofism delectabil, altul este Lache din O lacună. Sunt aceste două personaje în măsură să valideze teza ? Răspunsul nu poate fi un tran- șant „da” sau „nu”. Însă în mod cert, spiritul bășcăliei este recuperabil din acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
una suprapusă („aplicată”), noi trăim în lumea lui Caragiale, chit că vrem sau nu” . Cu alte cuvinte, condiția umană a periferei românești este una caragialescă, iar Provincia devine simbolul marginalului ca spiritualitate. Eseul lui Alexandru Dragomir pornește de la acceptarea acestei „situațiuni”. Doar că filozoful urmă- rește identificările și în ceea ce constituie un refuz al condiției subalterne al acestei identități derivate sau chiar premisele unei uri de sine românești, relevabile, spre exemplu, la un Emil Cioran. Însă lucrul cel mai important, Alexandru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sfârșitul conflictului, spunând că „pentru ce Îndată ce ați trecut Dunărea n-ați venit să ziceți: da, am trecut Dunărea, Însă În schimbul acestei cooperațiuni am stipulat cutare și cutare avantaj. N-ați zis-o pentru că n-ați stipulat absolut nimic, și situațiunea este astăzi, astfel Încât la Încheierea păcii noi nu știm dacă În schimbul sacrificiilor făcute, vom avea acele avantaje care ...ar fi putut justifica trecerea noastră peste Dunăre”. Sentimentul de neliniște nu-i aparținea doar lui Carp sau Sturdza, aparținea Întregului popor
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
o senzație destul de neplăcută. Pe atunci aveam onoarea a Înfățișa România la Paris am fost, prin urmare, În stare a ști și a aprecia impresiunea produsă Europei Întregi. Atunci, d-lor, mi-am luat libertatea a explica ministrului de externe situațiunea” explicându-i „că cele petrecute sunt lucruri pe care o putere ce avea la dispozițiunea sa sute de mii de baionete, poate să și le permită...Sunt lucruri pe care nu și le poate permite o țară mică cum e
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de la Berlin. Tratatul de la Berlin ne impune, ne pune În pozițiune de a trata chestiunea evreilor și a-i da, se Înțelege, o soluțiune conformă cu ideile moderne; dar negreșit că noi trebuie să căutăm să fie conformă și cu situațiunea noastră”. La Începutul anului 1879 (februarie), Camera și Senatul au declarat că revizuirea articolului 7 este necesară (În calitate de raportori erau D. Giani la Cameră și Petre P. Carp la Senat). Deoarece Carp sprijinea modificarea articolului 7, era acuzat că dorea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a fost privită În sânul popoarelor creștine, pe drept sau pe nedrept, ca o religiune spurcată; așa Încât ori unde se ivea câte un evreu, el era privit ca un om cu care creștinii nu puteau fi În contact. Rezultatul acestei situațiuni a fost că aceasta seminție În viața practică și reală a concentrat Întreaga ei activitate asupra singurului lucru cu care Îi era permis să se ocupe, asupra negoțului, și, pentru că fiecare om simte nevoie să găsească o reacțiune contra disprețului
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
dacă numărul evreilor este așa de mare la noi, e din cauză că acest element găsește În deprinderile noastre, În toată starea noastră socială, posibilitatea de a se Întinde; și orice ați face D-voastră, dacă nu veți modifica această stare socială, situațiunea va fi aceeași”. Soluția preconizată, aceea de a Întări elementul românesc, era la Îndemâna statului, care a acționat În acest sens Încă din perioada anterioară, prin promovare unor legi și măsuri dintre care legile de credit, restabilirea valutei, legea vânzării bunurilor
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
la conducerea țării pe orișicine, ci numai pe cine, în urma maturei sale judecăți asupra "situației", îl va socoti vrednic să descurce lucrurile și să conducă cu dibăcie carul Statului. E "amicul Nae", eroul din geniala schiță a lui Caragiale intitulată Situațiunea. Amicul Nae nu e numai un tip psihic, caracterizat prin aceea că, în momentul când îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este "situațiunea" țării, ci și, și mai ales, un tip social, tipul mijlociu al cetățeanului alegător care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu dibăcie carul Statului. E "amicul Nae", eroul din geniala schiță a lui Caragiale intitulată Situațiunea. Amicul Nae nu e numai un tip psihic, caracterizat prin aceea că, în momentul când îi naște femeia, interesul lui cel mai arzător este "situațiunea" țării, ci și, și mai ales, un tip social, tipul mijlociu al cetățeanului alegător care-și spune cuvântul său în mod conștient. Da, da! Toți fac politică conștientă acum, toți au "opiniuni". În admirabila sa schiță Atmosferă încărcată, oricât se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
La 1883, în mijlocul acelorași oameni, mai piere de foame și la anul 1889 același public plânge după el ca după cel mai mare poet al nostru și ar sta să dea oricât să-l vadă viu. Aceasta este a treia situațiune comică în suirea lui Eminescu pe scara geniilor. Același public, sedus pentru aceleași scrieri, l-a și ignorat și l-a și ridicat până la cer, ca și cum ar fi femeie nervoasă care acum plânge și-și blestemă bărbatul, acum râde și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
relațiuni cu toate clasele societății, am dobândit convingerea că aceste imputări nu trebuiesc adresate nici poporului în general, nici mie personal, ci mai ales acelora cari, născuți chiar în Principate, au pus mâna pe guvernul lor. Acești oameni cari, uitând situațiunea patriei lor, s-au dus să-și facă educațiunea politică și socială în străinătate, n-au alta în gând decât să aplice la dânșii și fără discernământ niște idei admise acolo și învestite într-o oarecare formă utopistă. Astfel această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tutulor ziarelor europene. Când a fost cunoscută în România, ura împotriva evreilor a început să crească. Unul din cele mai principale ziare franceze: Le Constitutionnel scria la 8 februarie 1870: „Priimirăm zilele acestea o scrisoare de la d. A. Cremieux relativă la situațiunea israeliților în România. D. Crémieux, fidel generoasei misiuni ce a împlinit în curs de mulți ani, apără cauza și interesele coreligionarilor săi din Principatele Danubiene. El este în rolul său și opiniunea publică din 60. Sinagoga din strada Sf. Vineri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numărul din 12/24 august 1871 bisăptămânalul ieșean - aflat sub influența unuia dintre fruntașii „fracțiunii libere și independente“, Gh. Mârzescu - se adresa confraților bucureșteni precum și publicațiilor din întreaga țară în vederea convocării unui „congres“ al presei române „pe tărâmul naționalității“, precizând: „Situațiunea este prea gravă pentru ca să poată fi salvată prin guerillas și franctirori, fără o organizare sistematică și o disciplină înțeleaptă care să utilizeze toate energiile și toate bunele voinți de care dispunem“. „Congresul“ urma să se țină la București sau la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că, prin marea forță organizată ce poseda în țară, rândul său va veni neapărat, se dete înlături. C.A. Rosetti declarase întotdeauna că nu e om de guvern și lasă rolul acesta lui Ion Brătianu. Ion Ghica nu era omul situațiunii. Mihail Kogălniceanu nu avea partid. Dumitru Brătianu n-a stat niciodată pe aceeași linie cu Ion Brătianu și C.A. Rosetti, din cauza activității sale mai reduse. Constantin Bosianu era prea puțin om politic activ, era prea bătrân și se mulțumea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
voturile dumnealor. Să fie dumnealor siguri că se va face tot ce se va putea și că dumnealor vor fi preferați. Ministru, L. Catargi“ 306 bucureștii de altădată Publice, precum și la celelalte ministere pentru a se stabili „de unde vine dureroasa situațiune financiară ce ne-a lăsat-o ministerul de la 12 martie 1871“ - „Adunarea Deputaților. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 3 iulie 1876“, MOF., nr. 149, 8/20 iulie 1876, p. 3613). Propunerile au fost acceptate în ședința Adunării Deputaților din 7/19
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un moment de răscruce al istoriei sale. După ce mesajul preciza că „stăruințele noastre pe lângă marile puteri pentru recunoașterea și ca un drept a neutralității României au rămas fără succes“ se insista asupra izolării politice a țării noastre: „Într-o asemenea situațiune, România, abandonată de sprijinul altora, nu mai are să compteze decât pe sine. Vom invoca dară ocrotirea Dumnezeului părinților noștri care în ora pericolului nu ne-a lipsit niciodată.“ „Domnilor mei - urma mesajul - dacă astăzi nu mai putem a ne bucura
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
românesc nu are nevoie de un sistem de persecuție pentru a-și afirma drepturile sale și viitorul său. Al patrulea, Dumnealui și partidul Domniei sale are metode și tactici politice care diferă de ale noastre. Și atunci, desigur, când este așa situațiunea, se poate pune orișicui întrebarea, cum de am ajuns noi să fim împreună și să fim frați de luptă și cu toată această deosebire de ideologii, să-mi aduc aminte cu multă plăcere de lupta dusă cu succes împreună cu Domnia sa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]