2,989 matches
-
-n stînga, le-a luat locul a doua zi, "reevaluarea" peliculei. Într-o liniște înțeleaptă. (Tocmai citisem fraza: violența se naște din violență și naște violență, iar perseverarea mea în repulsia din timpul filmului mi s-a părut, brusc, prostie.) Situarea calmă deasupra emoției mi-a oferit pe loc și satisfacția judecății. De unde cu cît se consuma filmul voiam să mă conving, tot mai pornit, de stupizenia lui comercială, am realizat, a doua zi, că ascunzișul delicat al tramei era unul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ocean, dar amici, trec unul pe lîngă altul, în zbor de avion, fiecare propunîndu-și să ia locul celuilalt, beneficiind de generozitatea soțiilor care abia așteaptă tentanta schimbare. Parșivul romancier își pune în lucrare întreg arsenalul scriptural, pentru a nuanța, infinitezimal, situarea cazurilor în noile date conjugale. Totul, evident, într-un climat de uluitoare facilități moderne. (Inaccesibile, vai, nouă, aici, mai ales într-o materie atît de gingașă.) Dacă tot se vorbește de irelevanța unei antinomii stînga/dreapta, atunci Vadim a dat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Hull conferă motivului sensul de stimulator al impulsului (drive stimulationă iar Tolman pe cel de orientare a comportamentului. McClelland și Winter evidențiază plasticitatea stării motivaționale în funcție de situația subiectului, în timp ce Herzberg relevă importanța condițiilor de mediu în care se mișcă acesta. Situarea pedagogului pe una dintre pozițiile mai sus amintite este deosebit de relevantă pentru procesul instructiv-educativ. Dacă profesorul se conduce într-un moment al acțiunii educative după principiile condiționării operante (Skinneră el va trebui să folosească metode și recompense extrinseci actului propriu-zis
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
1971, 1973 [1978]; 1988; Riffaterre 1972, 1972-73. Vezi și PAUZĂ DESCRIPTIVĂ, DESCRIERE CANONIZATĂ, MEDIU ÎNCONJURĂTOR. descriere obiectivă [set description]. O DESCRIERE care nu se modifică în raport cu PUNCTUL DE VEDERE al unui personaj sau cu acțiunile. ¶Chatman 1978. desfășurarea acțiunii [ravelling]. SITUAREA ÎN INTRIGĂ; PUNERE SUB TENSIUNE; MIJLOC (în opoziție cu ÎNCEPUTUL, sau SFÎRȘITUL). ¶Brooks, Warren 1959. Vezi și IEȘIRE DIN TENSIUNE. destinatar [receiver]. 1. Un ACTANT sau ROL fundamental la nivelul structurii narative profunde, în modelul greimasian. Destinatarul (analog PĂMÎNTULUI la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
drumul de la o enigmă la soluția sa. Barthes a izolat următoarele hermeneuteme: tematizarea (care subliniază ceea ce va fi obiectul enigmei); propunerea (care semnalează existența unei enigme); formularea (enigmei); promisiunea sau cererea de răspuns; capcana (firul fals, escamotarea deliberată a adevărului); situarea în echivoc (amestecul de adevăr și înșelăciune); bruiajul (care admite nerezolvabilitatea enigmei); răspunsul suspendat; dezvăluirea sau descifrarea. ¶Barthes 1974 [1987]. Vezi și SUSPANS. I idee [point]. Rațiunea de a fi a unei NARAȚIUNI, motivul pentru care se povestește și materia
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ulterioare, reieșind din ELIPSELE narațiunii. Prolepsele de repetare sau NOTIFICĂRILE PREALABILE povestesc dinainte elemente care vor fi repovestite. ¶Genette 1980; Rimmon 1976. Vezi și ANALEPSĂ, ORDINE. prolog [prologue]. O secțiune inițială în unele narațiuni, care precede și nu include EXPOZIȚIUNEA, SITUAREA ÎN INTRIGĂ sau o parte a acesteia din urmă. Vezi și EPILOG. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. propoziție disjunctivă. Vezi PROZIȚIE INCIDENTĂ. propoziție incidentă[tag clause / tag]. O propoziție ("el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui personaj
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o miniatură a acelui scut. ¶Dällenbach 1977. punere în intrigă [complicating action]. În terminologia lui Labov, partea dintr-o NARAȚIUNE care o definește ca atare. Acțiunea care complică urmează ORIENTĂRII și duce la REZULTAT sau REZOLVARE. Este MIJLOCUL unei ACȚIUNI, SITUAREA ÎN INTRIGĂ, puntea între situația inițială și modificarea sa finală. Considerînd că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, acțiunea complicantă este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat apoi?". Pratt 1977
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la încercări și lupte), contractual (ținînd de stabilirea și întreruperea contractelor) și disjuncțional (presupunînd diverse feluri de mișcări și permutări, de plecări și reveniri. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Greimas 1970 [1975]; Greimas, Courtés 1982; Saussure 1966 [1998]. Vezi și PARADIGMĂ. situarea în intrigă [complication]. 1. Partea dintr-o narațiune care urmează după EXPOZIȚIUNE și duce la DEZNODĂMÎNT; MIJLOCUL unei ACȚIUNI; PUNERE ÎN INTRIGĂ; DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. 2. Într-o structură tradițională a INTRIGII, ACȚIUNEA ASCENDENTĂ (de la EXPOZIȚIUNE la PUNCTUL CULMINANT). 3. În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fost fondată de către capitaliști francezi. Cu excepția acestei fabrici, celelalte instalații mecanice n-au putut face față greutăților ivite, în special concurenței interne și externe. Ele au decăzut. Excepția pe care o face fabrica lui Foulcquier se explică mai puțin prin situarea ei în portul Galați și mai mult prin întemeierea ei pe baze mai largi, prin fondarea ei ca o întreprindere mare cu peste 100 de lucrători, care s-a dovedit capabilă să reziste și să învingă atât concurența internă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fără limită, istoria putea să-i apară lui Goethe ca o sursă de entuziasm. La distanță de un veac, întâiul război mondial, cu hecatombele lui de jertfe, a dus dimpotrivă la sumbra profeție spengleriană și la destule altele indicând o situare antinomică în raport cu celălalt început de secol. Paul Valery era chiar de părere că trebuie să vedem în istorie produsul cel mai primejdios pe care l-a dat alchimia secolului nostru. Primejdios nu fiindcă prezintă atâtea incertitudini, ci mai cu seamă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
semnificativi de rețele de telefonie fixă și mobilă care aveau o putere semnificativă pe piețele respective. Adoptarea Legii privind serviciul universal trebuia să fie urmată de adoptarea legislației de implementare adecvate. Noua lege trebuia să reglementeze problemele de licențiere în vederea situării pe piața rețelelor de telefonie fixă. România a atins un grad considerabil de aliniere cu legislația UE. Totuși, trebuia ținut seama de faptul că acquis-ul din 2002 era specific unor piețe în care tranziția de la monopol la piețe concurențiale a
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
care cunoaște valorile ocrotite de normele juridice, aderă la ele, le interiorizează și le transpune în practică, dar și acela care, cunoscând aceste valori, nu aderă la ele și optează pentru încălcarea acestor norme. Răspunderea juridică apare ca urmare a situării individului în cadrul societății reglementate normativ. El trebuie să dea socoteală în fața societății pentru conduita pe care o adoptă în relațiile cu ceilalți, care poate fi compatibilă sau incompatibilă cu cerințele ordinii normate social. Sfera noțiunii de răspundere este foarte întinsă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
izolați chiar la grădiniță", de la 4 ani apar primele grupuri de doi, iar de la 5 ani se face simțită nevoia de tovarăși de joacă 49; jocul, ca activitate fundamentală, se diversifică și se îmbogățește în funcții 50; vezi, de asemenea, situarea/gradarea jocurilor: ,,jocurile pur funcționale, apoi jocurile de ficțiune, de achiziție și de confecționare"51; învățarea, atât cea socială (relațională, interacțională), cât și cea didactică, se constituie în factor al dezvoltării copilului, al achiziționării de cunoștințe, al formării deprinderilor de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
2. Modele antropologice personaliste / 198 III.2.a. Sensurile filosofiei personaliste la C. Rădulescu-Motru / 198 III.2.b. Filosofia personalistă a lui Charles Renouvier / 201 III.2.c. Modelul personalist al lui Emmanuel Mounier / 207 III.3. Formula sintetică a situării personalismului energetic în filosofia contemporană / 213 Încheiere: Personalismul energetic între cunoașterea și recunoașterea de sine a omului / 215 Bibliografie / 227 Rezumat / 243 Abstract / 247 Argument la ediția a doua Lucrarea de față, publicată în primă ediție în 20001, este, la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
despre o prezență "noumenală", cu un termen kantian; din această poziție, el condiționează "fenomenul om", adică prezența umană în lumea fenomenală. De aceea, în absența dublei determinări a unității de existență a omului ca personalitate și ca persoană și a situării personalității în poziția elementului "existențial" uman condiționant pentru "persoană", omul însuși nu mai poate fi gândit potrivit contextului aporetic kantian. Întregul demers kantian, în însăși esența sa "critică", nu constituie altceva decât desfășurarea acestei idei despre unitatea de existență a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o condiție a scopului ultim și desăvârșit, Binele Suveran. Ne-am putea gândi, date fiine aceste reveniri ale lui Kant asupra unor concepte "problematice", asupra rostului cărora el se pronunțase în prima Critică, la o anume intenție a filosofului, privind situarea conceptului legii morale în zona condițiilor originare ale conceperii omului ca subiect al cunoașterii și al acțiunii. Oricum, este de regândit problema acestei situări a conceptului legii morale și consecințele ce decurg în privința intervenției "moralității" în sfera de legiferare a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
asupra rostului cărora el se pronunțase în prima Critică, la o anume intenție a filosofului, privind situarea conceptului legii morale în zona condițiilor originare ale conceperii omului ca subiect al cunoașterii și al acțiunii. Oricum, este de regândit problema acestei situări a conceptului legii morale și consecințele ce decurg în privința intervenției "moralității" în sfera de legiferare a rațiunii teoretice. O anume dislocare a acestei situări pare a se produce prin postulatul existenței lui Dumnezeu. Poate nu direct, ci prin faptul că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale conceperii omului ca subiect al cunoașterii și al acțiunii. Oricum, este de regândit problema acestei situări a conceptului legii morale și consecințele ce decurg în privința intervenției "moralității" în sfera de legiferare a rațiunii teoretice. O anume dislocare a acestei situări pare a se produce prin postulatul existenței lui Dumnezeu. Poate nu direct, ci prin faptul că acest postulat reface unitatea de existență a omului. Oricum, legea morală mai este vizată doar indirect. Pe de o parte, fără ea nu putem
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
relația sa cu mediul cosmic. Vocația este forma de personalizare care adâncește și sporește această relație, este ea însăși energie sporitoare. Munca și vocația au, amândouă, o determinare cosmică și una culturală, făcând ca omul însuși să capete această dublă situare. Ontologia umanului nu poate fi înțeleasă, în context personalist-energetic, fără a lua în seamă conceptul vocației. În ordinea evoluției culturale a unei comunități, vocația este purtătoarea posibilității de înnoire și agentul înfăptuirii ca atare a noului. Această ordine posedă în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
interpretări, pentru că Rădulescu-Motru nu "lucrează" nici în sensul edificării conceptului său prin raportare la acela nietzschean, nici în sensul unei legitimări a conceptului său prin conceptul lui Nietzsche. Numim "formă de excelență a umanului", în contextul de față, o anumită situare a omului față de ceea ce Nietzsche numește actul de reevaluare a tuturor valorilor, situare prin care se capătă distanță față de condiția obișnuită a omului. Trei ipostaze umane corespund acestei situări: omul nobil (aristocratul din lucrările de maturitate: Dincolo de bine și de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la acela nietzschean, nici în sensul unei legitimări a conceptului său prin conceptul lui Nietzsche. Numim "formă de excelență a umanului", în contextul de față, o anumită situare a omului față de ceea ce Nietzsche numește actul de reevaluare a tuturor valorilor, situare prin care se capătă distanță față de condiția obișnuită a omului. Trei ipostaze umane corespund acestei situări: omul nobil (aristocratul din lucrările de maturitate: Dincolo de bine și de rău, Genealogia moralei); omul superior (cu tipurile pe care le îngăduie, potrivit poemului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formă de excelență a umanului", în contextul de față, o anumită situare a omului față de ceea ce Nietzsche numește actul de reevaluare a tuturor valorilor, situare prin care se capătă distanță față de condiția obișnuită a omului. Trei ipostaze umane corespund acestei situări: omul nobil (aristocratul din lucrările de maturitate: Dincolo de bine și de rău, Genealogia moralei); omul superior (cu tipurile pe care le îngăduie, potrivit poemului filosofic Așa grăit-a Zathustra); supraomul (cu "semnele" și însușirile sale din Voința de putere). Vocația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mărginesc orice topos uman: condiționatul natural și Necondiționatul (Absolutul). Re-construcția lumii și omului pare a fi, la Renouvier, insuficientă sieși. Trebuie însă reținută ideea personalizării ca un fel de cale proprie recâștigării de către om a condiției "persoanei primitive", perfectă în situarea sa "cosmică". Așezarea alături a personalismului în varianta lui Charles Renouvier și a personalismului energetic este utilă reconfirmării angajamentelor ontologice ale acestuia din urmă și dezvăluirii diferențelor dintre modelele lor antropologice. Deși personalismul era, după socotința filosofului francez, "adevăratul nume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
originară (dar nu ca energie, ci ca transpersonal, sau ca personalitate divină), evoluția, finalitatea și personalitatea. Faptul acesta reprezintă un veritabil temei pentru ideea participării personalismului energetic la modelul personalist, la "logica formală" a personalismului. III.3. Formula sintetică a situării personalismului energetic în filosofia contemporană Comparația cu personalismul a avut rostul de a arăta și deosebirea relativă de program, de "imagine" teoretică a omului și mai ales de conștiință filosofică a personalismului energetic față de personalism, dincolo de apropierile, asemănările de model
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
C. Rădulescu-Motru, a lui Ch. Renouvier și a lui Emm. Mounier sunt personaliste: conceptul lor central este "persoana omenească", iar specificul reconstrucției filosofice este, pentru toate, ceea ce am putea numi "antropologia personalistă". Rezultatul final al comparației însăși formula sintetică a situării personalismului în filosofia contemporană nu poate fi decât acesta: personalismul energetic este, ca model explicativ și viziune filosofică asupra omului, o variantă personalistă și orice istorie a filosofiei contemporane care ia în seamă personalismul nu trebuie să nesocotească varianta românească
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]