1,621 matches
-
marmeladă... Curios este că-mi aduc aminte ca de ceva trist... Și, totuși, până astăzi Îmi place să mănânc slănină. De obicei, de lucrurile triste cauți să nu-ți amintești - și, totuși, mi-au rămas În memorie și marmelada, și slănina, deși Îmi aduc aminte de lucruri triste... În Iași am coborât controlați de militari, pe baza listelor pe care le aveau bărbații evrei care ne Însoțeau. Am primit instrucțiuni ca cei mai mari să meargă aplecați, Întrucât se aprobase să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am rămas În viață, pentru că am mâncat, nu știu, cinci-șase gamele... N-am să uit În veci - când văd ciorbă din asta, de mazăre, imediat mă gândesc la vremurile alea, că era o ciorbă de mazăre groasă, cu bucăți de slănină În care lingura pur și simplu stătea În picioare dacă o Înfigeai. Am mâncat o pâine Întreagă, o conservă Întreagă de untură de porc cu bucăți de jumări, o conservă dulce, În sfârșit. Rezultatul: luni de zile am avut diaree
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Stăteau ghemuiți pe bagaje. Fiecare mânca din pachețelul lui. Nu pot să spun că am făcut foame În tren. Aveam un rucsac... Ne pregătisem cât de cât pentru asta... Totul a mers foarte rapid: câteva zile aici, câteva zile dincolo ... Slănină, una-alta, o conservă... Nu eram epuizați. - Setea era o problemă? - Era o problemă, dar totuși căldura nu era Încă toridă. S-a mai deschis vagonul, ne-am mai aprovizionat... - Necesități... - Cred că necesitățile le rezolvam pe loc, acolo. - Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe munte, la niște odăi. Au trecut pe acolo doi fugari și i-au luat din mîncare. În urma lor, au venit securiștii. "Mă, au trecut pe aici doi?" "Au trecut. Erau înarmați și mi-au luat din brînză și din slănină". Pentru asta i-au dat 8 ani de închisoare!" Emanuoil Babii (n. 1925), din Corni, student la Facultatea de Drept în ultimul an cînd a fost arestat. Membru și el al Grupării Albastre din 1948, după plecarea regelui. Va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dușmănoasă. Poate că acum e la patruzeci și opt de ani momentul în care trec de la copilărie la maturitate, de la visare la cunoaștere, la awareness. Mă "lămuresc". Asta-i și ca dînsa sîntem noi. Și cu varza unsă și cu slănina-n pod. Și de avere și de unt, dulceața de pe pămînt. Baba dacă ar avea roți ar fi tramvai, dacă ar avea coif ar fi ministru de război. Acum, pentru prima oară sînt și eu cu adevărat fanatic. Toate vechile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
naște un fenomen pe care este până la urmă previzibil: dependența. Neputința a rămas adânc inoculată. E o dependență psihică și materială. Ei au nevoie să primească cei șaizeci de centimetri de pat, kilogramul de pâine pe zi sau pătratul de slănină (ce lux în comparație cu felia zilnică de la Buna!). Nevoile au rămas aceleași, numai distribuitorii s-au schimbat. Atâta vreme excluși, ei nu se pot adapta brusc unui mod de viață diferit. Noile locuințe (până la urmă tot un soi de lagăre sunt
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
199298 4222 MISICIU DIMITRIE (n. 1938) Timișoara, Str. Cozia nr. 47 țel. 486919 4258 POPESCU VASILE (n. 1923) Timișoara, Str. Islaz nr. 70 țel. 215985 4271 RUSNEAC IOAN (n. 1941) Timișoara, Str. Chiriac nr. 4 ap. 5 țel. 157018 4280 SLĂNINA VASILE (n. 1920) Timișoara, Str. Circumvalațiunii nr. 69 țel. 144015 Partea a IV-a A 1167 SC HANS ASSOCIES SRL Timișoara, str. Înfrățirii nr. 1 țel. 294048 Partea a IV-a B 0388 SC ANALITIC EXPERT SRL Timișoara, str. Deportații
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
ar sporovăi goi la baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care Reforma a trecut cu bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în care fiecare familie își ținea în bună rânduială atârnată de grinzi, slănina. Zidurile cetății, curtea năpădită de buruieni, răsunând de larma ciorilor și hereților, cu un clopot dogit, îngropat în pământ... (s-a spart de la primul dangăt, - se spune -, și era cumpărat de sași din Bavaria), - vai, domnilor, îngropați-l, întreprinderea noastră
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
să cer chelnerului să-i aducă doi cartofi, doar fierți în apă. Chelnerul, care-mi confimase că a înțeles comanda, a sosit însă, după o lungă așteptare, cu doi cartofi decojiți și "plonjați" în untură de porc și felii de slănină friptă. Era clar că Chaim nu putea să accepte farfuria și i-am explicat chelnerului că eu am comandat numai doi cartofi simplu fierți în apă și nimic altceva. Chelnerul a primit observația mea în aparență cu înțelegere și, după
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
numai doi cartofi simplu fierți în apă și nimic altceva. Chelnerul a primit observația mea în aparență cu înțelegere și, după alte zece minute de așteptare, s-a întors cu aceiași doi cartofi fierți, de astă dată fără adaos de slănină, dar bine saturați într-o băiță de untură de porc. Bineînțeles, farfuria a fost refuzată din nou, dar când i-am explicat omului meu că vroiam doar doi cartofi fără niciun fel de adaos, chelnerul m-a fixat cu o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
da’, uite, că n-o fost să fie, să fie membru de partid. S. P.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? A.M.: - Multe: salopete gratuite, echipament, într-un cuvânt, ni se dădea lapte, antidot. Chiar, într-un timp o bucățică de slănină sau de salam ni se dădea și o jumate de pâine. Dădeau spor toxic, spor de noapte. Oricum și la cantină puteai să mănânci o masă, mai ieftin, foarte ieftin, la cantina elevilor aveai trecere și te duceai, era jumate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o facem noi, în România, la vârsta lor. Beau haotic, fără metodă și plăcere, având parcă înșurubat în minte un singur lucru, cum să se îmbete cât mai repede și mai eficient. Îmi amintesc de bucuria cu care tăiam noi slănina pe o bucată de lemn, cu gândul la țuica și vinul din damigene, dar și la discuțiile și muzica noastră. Lucrez ca serveur (chelner, dar traducerea nu este tocmai exactă) la o nuntă, un job temporar găsit prin intermediul biroului de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de perechea sa de viața, Țarina Marița. Vinuri roșii, grele de culori, puternice ca poporul sârb. Vinul "Țarina Marița" este în schimb mai dulce ca gust decât consortul său. Mulți clienți români, ce cumpără mai ales produse cu potențial nostalgic: slănină, varză acră, Cotnari galben la 5 euro sticla. România "căpșunarilor", România pe care o purtăm departe cu noi. Magazinele de fructe și legume. Vânzătorii ce se rotesc tot timpul în jurul etalajelor, strigând gutural allez, allez! Marfa este expusă la vedere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un hârdău care ne servea drept w.c., În altă parte un hârdău În care era apa. Am primit hrană rece, o bucată de pâine..., care ni s-a spus că trebuie să ne ajungă trei zile, și o bucată de slănină sărată, albă. Niciodată nu mi s-a părut că slănina poate să fie atât de bună... Eu nu mâncasem grăsimi Înainte de arestare, dar n-am crezut că ceva poate fi mai bun. Nu mai aveam pe nimeni din lot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un hârdău În care era apa. Am primit hrană rece, o bucată de pâine..., care ni s-a spus că trebuie să ne ajungă trei zile, și o bucată de slănină sărată, albă. Niciodată nu mi s-a părut că slănina poate să fie atât de bună... Eu nu mâncasem grăsimi Înainte de arestare, dar n-am crezut că ceva poate fi mai bun. Nu mai aveam pe nimeni din lot cu nimeni, nu mai aveam prieteni... Eram stingher la Început... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la mine un cetățean, Înfofolit, cu ochelari: „Domnule, sunt fugar, m-a trimis cutare cunoscut... să te rog să mă ajuți”. Eu am rămas crucit când am auzit... Asta Însemna pușcărie! Ce să fac? Hai În casă. Mai aveam niște slănină, niște pită mai uscată pe acolo. „Poftim, mănâncă!” Și-am plecat și n-am mai dat pe acasă... M-am dus pe la mătușă-mea sau unde m-am dus și o zi sau două n-am mai trecut pe acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde erau. Dar nici unul dintre maramureșeni nu și-o consumat mâncarea aia ce-o primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți Împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă și, când se servea masa, se suplimenta la fiecare. De-aia am zis că acest comportament al maramureșenilor nu l-am observat la nici un alt lot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era chemat pentru ceva ce se-ntâmpla Între noi. Și zice: „Să știți că o să vă dau În judecată c-ați refuzat mâncarea”. Dar noi toate, bucuroase: „Vai, ce bine ar fi, c-o să mâncăm și noi un pic de slănină!”. Că atunci când te ducea la judecată Îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da În judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Să știți că o să vă dau În judecată c-ați refuzat mâncarea”. Dar noi toate, bucuroase: „Vai, ce bine ar fi, c-o să mâncăm și noi un pic de slănină!”. Că atunci când te ducea la judecată Îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da În judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta.” I-am iertat atunci lu’ Costache tot și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit șase kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am Înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine când mergeam, pe unde mergeam, și Îi spuneam: „Mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, eu tot te omor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În penitenciarul din Pitești? Am stat aproape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, Într-o noapte, ne-a Îmbarcat În tren, dube, În vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă și puțină marmeladă, pe care am mâncat-o imediat de foame... Și po urmă am răbdat până a doua zi seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că În gara Basarab, ne-a oprit și a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fi atât de dornici. Întâmplarea, desigur. Însă Întâmplarea, messer Alighieri, le surâde adesea celor Îndrăzneți, așa cum arată păgânii aceia pe care ți-ai Întemeiat convingerile. Dante se făcu stacojiu. O furie surdă punea stăpânire pe el. Bășica aceea de slănină era o hazna În care se adunau toate bârfele din orașul acela blestemat. Acquasparta tăcu din nou, iar apoi se Întoarse spre jilțul său, ca și cum acea scurtă drumeție până la fereastră l-ar fi stors de puteri. Își dădu drumul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Anul Nou făcea risipă: cînd veneau flăcăi cu capra ori cu cerbul din alte sate îi punea și la masă bucăți mari de cîrnat și de carne macră, să se ducă vestea -, iar eu și sor-mea mîncam jumări din slănina de la gîtul porcului. Stăteam flămînzi, dar făceam garduri; n-aveam haine, dar cumpăram pămînt. Cînd îi venea vreun cunoscut se întîmpla să-l viziteze cîte unul cu care a făcut armata -, ne trimitea să dormim afară, dacă era cald, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a se trezi cu o erecție Într-un moment complet neadecvat. CÎteva cuvinte În limbajul de partid Înseamnă o oră. Apoi tace. Nu știu dacă aud cu urechile cuvintele sau dacă aud pe cineva gîndind, dar, undeva, cineva țipă: Ce slănină de om! SÎntem Îndrumați spre cele două dormitoare mari. În capătul fiecăruia se află cîte un televizor, așezat undeva sub tavan, pe un fișet metalic. PÎnă acum nu pot spune că l-am observat. Mai degrabă o piesă de mobilier
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu azotate ! De-i mai dau și lu’ frate-miu și la cumnați. Are și ei niște loturi de porumb de ierbicidat. Mi-aducea unu’ Mihăilă, magazioner la ceapeu’, și io-i dădeam mai cîte-o damigeană de vin, mai niște slănină afumată și cîte-o gîscă vie Îi mai dădeam. Așa trăiam și io, și el. Ce bă, știe lumea cum e viața la țară? Auzi, că cică fură. Hă-hă-hă! Să ne dea ei ’napoi pămîntu’ care ni l-a furat ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]