650 matches
-
nenăscutului în cavitatea umedă, urmele lipicioase din care cresc degete, muchia unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și cade, eliberând mecanica unui corp de oase rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos, sleit pe marginea farfuriei... Buzele strâmbate, știa, nu-și putea reține ticul. Trecu palma peste frunte și peste păr. Becul se stinsese, uitase de liftul care o aștepta. Ce caută aici, zi de zi, printre acești soldați de plumb, cu riglă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fost dat să văd securiști de 120 de kg stilizați până la a aduce cu o gravidă în luna a patra, sau cu un canceros numai piele și oase. Securistele, cel mai adesea, se metamorfozau până la a întruchipa imaginea unei neveste sleită de spălat-gătit, cu un ochi învinețit și fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor pediatru cu un bișnițar din Piața Sudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a micului podeț de la ieșire, câte opt gealați cu ciomege puternice, hoardă ticăloasă, setoși de sânge, duhuri fără Dumnezeu, și ne loveau întrecându-se în vrednicie ca la un asalt pe câmpul de luptă. Erau și bătrâni printre noi, unii sleiți de puteri, care se mișcau greu, eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și cât de slabi sunt bărbații. Îmi amintesc ce ne povestea iubitul tău bunic, tatăl meu, despre Războiul Civil, așa că m-am rugat pentru tine. Toată ziua mă rog pentru tine, Harold. Krebs se uita la șunca grasă care se sleia În farfurie. — Și tatăl tău Își face griji. Crede că ți-ai pierdut orice urmă de ambiție, că nu mai ai un scop În viață. Charlie Simmons, care-i de-o vârstă cu tine, are o slujbă bună și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridica și alergam Înapoi spre grajduri, cât Încă avea mușchii Încălziți. Așa-și menținea el greutatea. Era mereu Îngrijorat din cauza asta. Cei mai mulți jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dar, deși le-ai cântat nopțile, adăugă cu un zâmbet întristat, deși le-ai cântat noapte după noapte, n-au înțeles. Nu m-au înțeles. - Acum te înțeleg. Și dacă într-o zi ai să le spui cine ești... Parcă sleit deodată de puteri, Adrian se așeză pe scaun. - Le-ai spus tu, șopti. Și le-ai spus de atâtea ori. Le-ai repetat atâția ani... - Eu le-am spus doar ce m-ai învățat: că sânt îndrăgostită de tine, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîi. Și-i spuneam că veniți curând, curând, și veniți cu galoane de sublocotenent. - Să nu-i spuneți asta, îl întrerupse Darie, să nu-i spuneți de galoane. Să-i spuneți ce v-am rugat eu, adăugă. Se simți deodată sleit de puteri și-și privi brațul rănit. I se părea mereu că sângerează, și uneori i se părea că hemoragia începuse demult, că era, sub tunică, leoarcă de sânge, și tot aștepta să vadă șiroaie de sânge scurgîndu-se, calde, pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ani, armata se află sub număr. Cucerirea planetei Venus părea să elimine pe toți dușmanii potențiali ai orașului Linn, iar lordul consilier Tews a considerat asta un moment prielnic pentru a face economii. - Înțeleg - spuse Clane. Se simți palid și sleit de puteri, ca un om care descoperă brusc că nu poate merge pe propriile picioare. Lydia se ridică greoi din lectica ei, conștientă cât de bătrână și neatrăgătoare trebuia să pară bărbaților care rânjeau în curte. Nu se lăsă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
gîndul să mă spînzur. Am ieșit în zori, în grădina bisericii ortodoxe din Toronto. O pictasem și nu-mi plăcea cum ieșise. Nu știusem să intru-n cer. Aveam o mulțime de chei, dar niciuna nu se potrivise. Recunosc, eram sleit. Biserica sta să se prăvale peste mine. Și-atunci s-a întîmplat să mi se dea răspunsul. Iarba aburea, cum aburește iarba pe coasta iazului. Abur moviu. Nimic nu-i mai aproape de Dumnezeu ca aburul moviu de pe iaz. De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30. Negreșit, dacă poporul ar fi mîncat azi din prada pe care a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ce aveam mai scump, de ce m-au distrus? Și Radu e trist, dar el Își va găsi poate o altă fată, mai frumoasă ca mine, cu care Își va trece Întâlnirea. Dar eu? Ce-mi rămâne să fac? Să mă sleiesc În antrenamente care mă vor distruge total prin monotonia lor. 6 decembrie 1959 (duminică) Mare luptă sufletească. Puternice lovituri, care erau pe punctul de a mă distruge. Pustietate sufletească, eșec. 7 decembrie 1959 (luni) Nu am fost la școală. Fredy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
hai să plecăm că pe aici am isprăvit! făcu Petre. ― Hai, hai! bâigui Luca Talabă, înfundîndu-și căciula pe cap. Merseră de-a dreptul la gară. Sperau să nimerească un tren ori, de nu, să petreacă noaptea pe acolo, că-și sleiseră banii și nu mai aveau decât pentru bilete. Avură noroc. Când porni trenul, își făcură cruce toți deodată. În vagon era cald. Călători multișori și mai ales țărani, care de prin Ialomița, care de prin Muscel, care din Teleorman ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiar dacă, fără să fi stat cu mine în închisoare, luase asupra ei dovezile trecerii mele pe acolo. Și, mai ales, m-am împrietenit cu umbra mea, singura care, dincolo de toate chinurile la care am fost supus și care mi-au sleit corpul și mi-au brăzdat obrajii, a rămas neschimbată. Așa încât, reîntâlnindu-mă cu umbra mea, chiar dacă la ieșirea din închisoare oamenii lăsaseră un gol în jurul meu, nu m-am simțit așa de singur. Dacă nu mai ai altceva decât lumina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea. Spune, banditule, criminalule, noi știm tot, dar vrem să auzim din gura ta spurcată, nu poți să ne minți, spune ce n-ai spus la anchetă, da, sunt vinovat de crime împotriva clasei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îți vatămă starea de veghe, care îți afundă gura în hârdăul cu nevoile altora, care îți împing cu bocancul zeama pe care s-o lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După atâta vreme, putea să simtă liniștea cu toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întorcea capul nu ca să privească mai bine, ci ca să audă mai bine, ca lupii. Coltuc, neputându-și răsuci decât gâtul, vedea doar spre dreapta și stânga, și nu înapoi, iar Ologu nu privea îndărăt, ca nu cumva frica să-l sleiască deodată. — Bordură, peste trei pași ! strigă, din spate, Coltuc și Fane Chioru ridică bastonul în semn că auzise. Cinci pași dreapta, strigă iarăși, după câteva clipe, și orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i ducă lingura la gură și să-l șteargă, parcă uita de durerea surdă din pântece. — O să fie bine, spuse el, fără să fie limpede cam ce înțelegea prin asta. Ea ridică privirea din farfuria unde mân carea se sleise. Cum o simți că iar începe să plângă, adăugă : — O să plouă iar, o să mergem să adunăm crengi. Și o să ne plimbăm... Ea îi luă șervetul de la gât, trase scaunul până la laviță și îl întinse pe pătură. Îl dezbrăcă cu totul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prăbuși. Trase, fără nădejde, de toate cele trei brațe care erau și ale ei, în timp ce al patrulea braț, care era al luminii, se întindea până spre vârf. Ar fi vrut să plângă, dar încă nu putea, căci lacrimile ar fi sleit-o de ultimele puteri. Bărbații nu îndrăzniră să se apropie. Lucică ezită, după ce fusese respins de două ori. Luna se rotunjise și caninii lui păreau mai lungi ca oricând, Magdalena era atât de vlăguită, încât înfățișarea ei nu-l ispiti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o oră pe zi, când soarele era la amiază. Atunci lumina, venind din toate părțile deodată, nu dădea obiectelor nicio posibilitate să lase umbră. Altminteri nu pot lucra, spusese Tili de la început. Umbrele ascund rădăcinile lucrurilor. Iar lumina electrică le sleiește. Amiaza este ora numelor. Dacă vreți doar porecle, n-aveți decât. — Care e diferența ? întrebase Maestrul păpușilor, mirat de aceste condiții pe cât de categorice, pe atât de ciudate. Eu credeam că e mai hazliu să dai păpușilor porecle. — Voi vreți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bătrânul privi în jur, căutând muniție, dar pe pervaz nu era niciun ghiveci. Atunci se hotărî să negocieze. — Da’ ce crezi tu, bă, cap de ștofloci, că, dacă mă cobor la mintea ta, dau de petrol... Părea că bătrânul își sleise rezerva. Maca își bătu carnețelul de coapsă, dar poate că nu era totul pierdut. Arătă într-o parte, spre bordură. — Auzi, boșorilă, spuse. Zici să nu călcăm pe iarba asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sălta pântecul rotofei. Tili fusese, la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la asta înainte de mine. Așa s-a descoperit blestemul. Și înjurătura, care e tot un blestem, dar spus la repezeală. În viziunea asta despre lume, înjurătura e piatra filosofală. Cine te înjură nu-ți ia gâtul. Înjurătura înfierbântă, dar și sleiește. Cu cât mai tare blestemi, cu atât mai serios îți muți gândul de la ciomăgeală. Eventual, lași destinul să ciomăgească în locul tău. — Voi înțelegeți ceva ? întrebă Tili. Adică dacă cineva nu mă înjură înseamnă că mi-e dușman ? Nu așa. Există
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației cu maică-sa îl sleiau de puteri. După aceea, lucrurile deveneau mai simple. Rămase pironit cu privirile în oglindă, încercând să se familiarizeze cu propriul chip. Își întoarse fața pe o parte și pe alta, își atinse obrajii cu degetele, dar asta nu-l ajută
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]