912 matches
-
știm că a păstrat văduvia, așa cum o fac cocoanele din neam mare. Aș dori să știi și să spui asta și doamnei măriei tale, că eu, socru, o dezleg pe Ilinca de legătura ei cu neamul meu și o las slobodă să-i găsiți bărbat potrivit, astfel ca niciodată, aducându-și aminte de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În odaia mare se auzea respirația sacadată a domnitorului, iar Șefan simți că s-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soi de ceainic și un pahar de porțelan albastru, atât de subțire încât lumina îl traversa. A vrut să-mi facă figura cu budistul care împărțea tuturor ceai în loc să răspundă la întrebarea „ce e nirvana?”, deși el unul avea gura slobodă. Nu s-a supărat că nu i-a ieșit pilda; o mulțime de novici cunosc o mulțime de pilde. În clipa când a ajuns cu discuția la Respirația Cerească, un iepure a țupăit de după piatră și s-a oprit înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hârjoneau cu fetele, Costache și Ion practicau pasiunea clandestină a tutunului ș-a pescuitului în Șomuz. Adunau atâtea vicii, încât, în ochii mei, autoritatea lor era surpată. Dimpotrivă, pe zoiosul, zăbălosul și flendurosul Neculai islazul îl înzestrase cu un spirit slobod și o cunoaștere atotcuprinzătoare care, mie, îmi smulgea o admirație totală. Eram supusul și devotatul său, făcându-i parte din toate ale mele. Darurile, Neculai le primea ca pe ceva cuvenit. întocmai unui suveran, mă trata cu dispreț însă mă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de nimic, ba uneori se ocupă, chipurile, cu filozofia. Adesea însă, el se îndeletnicește cu politica și, luîndu-și avânt, spune și face ce se nimerește... Viața sa nu știe de ordine și de necesitate, ci, numind un atare trai plăcut, slobod și fericit, așa viețuiește, de la început și până la capăt." Acest trai hedonic, edenic, îl înspăimîntă pe Socrate în măsura în care ar duce la dispariția legii morale. Marele pericol nu este însă acesta, ci consecința politică a hedonismului democratic. Ideea egalității părintelui cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
13. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Eu am făcut un legămînt cu părinții voștri, în ziua cînd i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei și le-am zis: 14. "După șapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească, și apoi să-l lași slobod de la tine. Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine. 15. Voi v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
scos din țara Egiptului, din casa robiei și le-am zis: 14. "După șapte ani, fiecare din voi să lase slobod pe fratele său evreu care i se vinde lui; șase ani să-ți slujească, și apoi să-l lași slobod de la tine. Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine. 15. Voi v-ați întors astăzi în voi înșivă, ați făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, și ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
rostit Domnul prin proorocul Ieremia. 3. Împăratul Zedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Șelemia, și pe Țefania, fiul lui Maaseia, preotul, la proorocul Ieremia, să-i spună: "Mijlocește pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru." 4. Pe atunci, Ieremia umbla slobod prin popor: nu-l aruncaseră încă în temniță. 5. Oastea lui Faraon ieșise din Egipt; și Haldeii, care împresurau Ierusalimul, cînd auziseră vestea aceasta, plecaseră din Ierusalim. 6. Atunci cuvîntul Domnului a vorbit proorocului Ieremia astfel: 7. "Așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
înaintea voastră." 22. Felix, care știa destul de bine despre " Calea" aceasta, i-a amînat zicînd: "Am să cercetez pricina voastră cînd va veni căpitanul Lisias." 23. și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod, și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el. 24. După cîteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa Drusila, care era Iudeică, a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe fereastră, și cu alte rândunele... ”tivit-tivit” se făcură nevăzute printre blocuri. ”- Tot așa, trebuie să fie și sufletul omului!... reflectă el cu răsuflarea grea. Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, până ce scapă, -ca și rândunica-, pe urmă, ca să rătăcească slobod în adâncul văzduhului nemărginit...!”. Vântoasa trecu... Soarele a început din nou să lucească pe cer. Se simți singur și cu sufletul pustiit... niciodată, parcă, nu s-a simțit atât de singur. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se păru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ajuns-o!... - Așa i-a fost scrisă ursita!... murmură Iorgu oftând. Nu putem fi stăpânii soartei noastre, și, nici a fericirii noastre. La fereastră, Iorgu continuă să mediteze uitânduse pe cerul plin de stele. Bătea cu ochii și cu gândul sloboda Cale a robilor, care... ca o imensă făclie albă spintecă beznele Cerului. - Din ce adâncuri, oare, scântează în noaptea asta cerul cu toate stelele lui și cu pulberea nebuloaselor lui?!... murmură el. -... Fiecare om își are steaua lui!... mai adăugă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Prințului Nicolai Conachi-Vogoridi Caimacam Principatului Moldovei Nr. 1649 Pașaport Secretariat de Stat Însămnare Vârsta - 17 ani Statul - crăscătoriu Părul - castaniu Ochii - căprii Nasul - potrivit Fața - smolită Osebite semne - Iscălitura purtătorului: Sunt poftiți toți dregătorii țivili și militari de a lăsa slobodă petrecerea dumilor-sale Șerban, Nicolai, Gheorghi, Ilie și Mihail Eminovici, fiii dumisale caminariul Gheorghi Eminovici, locuitoriu în Botoșani, iar acum aflători vremelnicește la Cernăuți, pentru urmarea studiilor, și a le da agiutor și protecție în caz de trebuință. Acest pașaport este
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Sociu ori Lucian Dan Teodorovici, există destui oameni, meritând toată stima, care se împart între diferite instituții, reviste, edituri, televiziuni, ziare, pentru a lăsa ceva în urma lor. Nu mă conving defel loser-ii de la crâșmele uniunilor de creație sau de pe blogurile slobode, care par să nu aibă alt scop în viață în afara celui al atacurilor la persoană, resentimentare. Și mă gândesc, cu un fior de groază, la câte a putut să facă un G. Călinescu până la vârsta de 43 (patruzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
altoiește un fost profesor din sat. Ileana, sora scriitorului, s-a căsătorit și ea cu unul Grigoriu. Zahei Grigoriu a fost fiul Ilenei. Ultimul nepot al lui Creangă a fost dus în Siberia, de unde s-a întors prin 1962. Era slobod la gură și le dădea de furcă milițienilor cu urechi lungi: omul relata liber despre fericirea sovietică. Lui i s-a făcut alături altă casă, dar proprietarul actual nu este înrudit cu Ion Creangă. După moartea Smarandei, în 1863, în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Liliana curioasă. Mihai tresare. Hîrtia de ambalaj, ruptă, cade. În mîinile lui se vede coperta discului. Liliana dă o clipă impresia că nu înțelege, dar imediat privirea îi tremură scurt, iar buzele i se dezlipesc, pregătite parcă să lase țipătul slobod. Un fir subțire de cafea curge pe covor de pe tava cu care a intrat în încăpere. Te rog! face Mihai un gest și ia tava cu o singură mînă să o pună pe măsuță. Rămîn în picioare amîndoi, privindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Doru! Te rog! strigă Liliana. Dezorientat, Mihai întoarce capul. Pentru o clipă are senzația că-i tăiat în două de privirea femeii așezate pe bancheta din spate ochii ei par singura lumină din interiorul întunecat al mașinii. Gata să lase slobod țipătul ce i s-a oprit în gît, se întoarce mai mult, să privească bine, dar Liliana face un gest brusc, aproape violent, luîndu-i capul între palme. Îl ține așa, cu toată puterea, pînă ce mașina pleacă. N-are ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
salopetă, inginerul Arbore a pus capul pe brațele așezate pe biroul vecin, răpus de oboseală. Mihai a profitat și l-a lăsat să doarmă, iar el, cufundat în scaunul de la biroul său, a privit lung brîndușele de sub sticlă, lăsîndu-și gîndurile slobode. Să mergem. Ies pe poartă la ora 20, o dată cu femeile care au program de 6 ore, pentru alăptat copil mic. Și, ca de obicei, prima mașină e neîncăpătoare. Știi, Mihai, nu vreau să dau casa, pentru că-n gîndurile mele adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spre vîrful degetelor, să și le încălzească. Doris îi prinde degetele înfrigurate. Le ține o clipă și, desfăcînd puțin paltonul de blană, îi bagă mîna la piept, să o încălzească. Apoi, ca și cum i-ar fi rușine de gest, lasă mîna slobodă. De cînd ești în București? întreabă, privindu-l în ochi. De-o săptămînă. Tăcerea se instalează între ei pentru două-trei minute, care par chinuitoare. Hm! Mai am încă multe de învățat, surîde plină de tristețe tînăra femeie, neslăbindu-l din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai pustiu ca acesta. Doar el și mulțimea de corbi degenerați. Ajuns pe mal, îi este imposibil să rămînă în picioare greutatea cerului l-ar zdrobi. Se așază jos, direct pe pămînt, cu picioarele spînzurate spre valuri și cu privirea slobodă către zarea confuză, din care izvorăște continuu vîntul rece și umed. E un sfîrșit mohorît de iarnă. Altădată, la vremea asta, aștepta zilele însorite, să meargă în poienile de lîngă oraș, să culeagă brîndușe. Acum nu mai așteaptă nimic. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
unei mreje de vânat. Când năvăliră românii și cumanii din locurile ce-i acopereau, atunci intră spaima-n oasele romeilor surprinși, cari, puțin ce se-mprotiviră, și căzură mulțime de săbiile românilor, până ce-n urmă, tot în galop și dând frâiele slobode, o croiră la fugă de 87 {EminescuOpXIV 88} mâncau pământul, risipiți pe deplin, goniți de vrăjmașul învingător, și abia cu mare ce ajunseră în oraș la Serras, unde năzuiră ca la un liman de mântuire. Arhistrategul Issac însuși căzu prins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de cai care erau ale oștirii împresurătoare și pășteau pe lângă tabăra latină, pe grasele pajiști. Latinii, cum zăriră pe cumani, săriră în picioare cu sălbatică impetuozitate, apucară lăncile, se aruncară pe cai și apucară la goană după cumani cu dârlogii slobozi. Cumanii însă fugiră cu toată graba îndărăt și pe când fugeau își zvârleau săgețile fără a se opri, înapoia lor, asupra dușmanului ce-i urmărea, fără a se lăsa ajunși, având fugari cu glezne repezi și pe dânșii armătură ușoară. Proba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și-l iau cu ei și el le pregătește aceste piscosauers, fără să-și piardă niciodată umbletul ăsta săltăreț, legănările astea creole și ritmice; rotofeiul parcă ar fi deprins acest ritm atît de potrivit cu corpolența lui virilă de om cam slobod la gură, parcă l-ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce mîna ei care preluase acțiunea Îmi dădea o lecție magistrală de masturbare - eram departe de-a avea de-a face cu o studentă! -, mîna mea lăsată slobodă dezmierda lacomă fesele Virginiei, care nu-și scosese chiloții: „Nu facem dragoste aici, te fac să simți plăcere cu mîna, ai să vezi, o să fii mulțumit“. CÎnd i-am spus că am crezut-o studentă, a izbucnit În rîs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai e Senatul, că mai e apostila prezidentului. Vom vedea. Dar... avem lege ! O lege pe care o hulesc mulți, fără baremi s-o știe, s-o citească, nu spui s-o studieze. Avem lege pe care o ponegresc cei slobozi la gură, fără să aibă măcar un minim habar de litera și spiritul ei. În fine, avem o lege coerent articulată prin transpunerea căreia învățământul românesc nu va avea decât de câștigat. Prin modernizare punctuală, prin reformare îndrăzneață și renaștere
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Afirmația lui că ea are nevoie de liniște ascunde intenția de a o închide într-un azil : Vreți să mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit de ea, făptură slobodă printre porcii din jur, este hăituit de vânători, semn că pădurea de la poalele muntelui e pândită de o nenorocire (III, p. 648). Romanița cheamă salvarea, îi dă apă mamei cu forța și o culcă pe pat, iar Ionel decretează : s
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
senzații, îndepărtându-se tot mai mult de omul nou crescut în actul eroic al spiritului (p. 24). Paradoxal, spiritul tragic se refugiază, parcă, în comedia lui Aristofan, căci libertatea duhului născută în lupta tragică se manifestă mai degrabă în râsul slobod al marelui comic decât în patetismul acut al lui Euripide (p. 25). Cel din urmă dramaturg imprimă tragicului pecetea unui pesimism filosofic, în timp ce la Eschil tragicul este mai ales suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și luptă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]