1,056 matches
-
de autor și de regizor în descrierea și reprezentarea unor situații incomode că seismologii stabilesc gradul unui cutremur pe scara Mercalli fără să deplângă victimele, dar și fără, ca prin asta, să aprobe seismul. Din cauza happeningului pus la cale de slujbașii complexului alimentar din Mangalia (vezi presa centrală), n-am putut vedea Ursul de A.P. Cehov, spectacol premiat. N-am nici un motiv să pun la îndoială buna credință și competența juriului, deși, pe ce am văzut, aș fi optat pentru Născut
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
De dosare - nici atât! De contemplat turlele aurite ale bisericii - nu credea. Fusese de-ajuns ca o singură dată, într-o viață de funcționar, Marfa Stanilova să deschidă gura și liniștea lui se dusese pe apa Volgăi. A fost întotdeauna un slujbaș conștiincios. De când înălțimea sa îl condusese în acest birou nu lipsise nici măcar o singură zi, dar ce spune el de lipsuri - nu întârziase nici măcar un minuțel. Sigur, nu se pun întârzierile din pricini de forță majoră cum ar fi înghețarea
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
apologia lui Nichita Stănescu”. La începutul anului 1964, în „Gazeta literară” își face apariția o nouă rubrică, machetată după conturul hărții României. De aici înainte, o altă marotă de sorginte politică începe să facă jocurile și să polarizeze scriitorii, patriotismul. Slujbașii literari ai Partidului Apariția revistei „Gazeta literară”, ca și proclamarea ei ca fiind cea mai importantă, este un exemplu de decizie centrală, fără nici o legătură cu lumea literară liberă în care o revistă apare și se impune. Dar, o dată înființată
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
și scria bine. Nici până azi nu am putut să ghicesc ce se căznea să articuleze. Când s-a prăpădit, sau de câte ori trec pe lângă mormântul său de la Bellu, mă gândesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sunt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria nu mă va condamna pentru împiedicarea unui băiat foarte înzestrat să meargă la studii în străinătate, și din care ar fi ieșit cine știe ce om de seamă. Știu că
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
studii în străinătate, și din care ar fi ieșit cine știe ce om de seamă. Știu că eu am fost o piedică în calea lui și ca am fost rău și meschin ajutând mașinăria statului să-l zdrobeasca. Istoricește, însă, eu (pretinde slujbașul) sunt motivat, justificat, în acțiunea mea urâtă. Nu scuzat, dar de-ter-mi-na-t. Mai târziu este foarte ușor să spui Ťdobitocul ălať nu l-a lăsat să plece în străinătate; dar lucrurile erau în așa fel aranjate, încât și Ťdobitoculť, care eram
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
Și culmea fusese că datorită acestui fapt, că rămăsese pe străzi, avea să se însoare Ťla întâmplareť cu o doamnă admiratoare, care avea să-i facă un copil și cu care începuse o căsnicie fericită. Poftim! (făcea activistul respectiv sau slujbașul). De câte ori istoria culturii universale nu a înregistrat cazuri asemănătoare de nedreptăți în urma cărora genii poate că în fașă doar și privilegiate până atunci, din cu totul alte motive, nu s-au afirmat tocmai printr-un act de injustiție socială. Privilegiile
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
român adunate și așezate în ordine mitologică (1903) nu-l consemnează. Abia în 1914, în studiul etnografic Crăciunul, de Tudor Pamfile, se face o scurtă mențiune ("Pomul de Crăciun e o datină venită din Apus, încetățenită pe la orașe, prin casele slujbașilor și moșierilor. Țăranii n-o cunosc") și se dă un citat de câteva rânduri din articolul lui P. Ispirescu. obiceiul va continua să fie contestat până prin 1940. În 1938, în Revista Asociației învățătorilor mehedințeni, se afirma că obiceiul trebuie să
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
sătesc care nu denunța plecarea vreunui locuitor, povestește istoricul dr. Ioan Hațegan, era aspru pedepsit. Un an mai târziu, cei 707 meșteșugari angajați la refacerea fortificațiilor Timișoarei aveau un salariu lunar de 5 639 de florini. Dar ce fel de slujbași avea pe-atunci Imperiul Austro-Ungar? Pare-se că și în vremea aceea exista corupție, de vreme ce, în martie 1719, comisia aulică de organizare va spune că: „La angajarea funcționarilor în țară vor trebui avute în vedere persoane capabile... iar în locul celor
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
Nici pînă azi nu am putut sa ghicesc ce se căznea să articuleze. Cînd s-a prăpădit, sau de cîte ori trec pe lînga mormîntul său de la Belu, mă gîndesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sînt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria mă va condamnă pentru împiedicarea unui băiat foarte înzestrat să meargă la studii în străinătate și din care ar fi ieșit cine știe ce om de seamă. Știu că eu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
studii în străinătate și din care ar fi ieșit cine știe ce om de seamă. Știu că eu am fost o piedică în calea lui și că am fost rău și meschin ajutînd mașinăria statului să-l zdrobească. Istoricește, însă eu (pretinde slujbașul) sînt motivat, justificat, în acțiunea mea urîtă. Nu scuzat, dar de-ter-mi-nat. Mai tîrziu e foarte ușor să spui "dobitocul ăla" nu l-a lăsat să plece în străinătate; dar lucrurile erau în așa fel aranjate, încît și "dobitocul", care eram
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
culmea, fusese, că datorită acestui fapt, ca rămăsese pe străzi, avea să se și însoare "la întîmplare" cu o doamnă admiratoare, care avea să-i facă un copil și cu care începuse o căsnicie fericită. Poftim! (făcea activistul respectiv sau slujbașul). De cîte ori istoria culturii universale nu a înregistrat cazuri asemănătoare de nedreptăți în urmă căror genii poate că în fașa doar și privilegiate pînă atunci, din cu totul alte motive, nu s-au afirmat tocmai printr-un act de
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
fizică și psihică (vezi familia titularei barului) compatibile cu disputele damelor de pripas, zise și de companie, când limbajul coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același limbaj urcă la cotele frazeologiei delirante: londronienii (un fel de slujbași ai Castelului, fără studiile superioare ale naratorului) încing un adevărat simpozion al enciclopediștilor tip Umberto Eco. După ce este evocat Guicciardini, să zicem, farsa etilică se transformă într-o involuntară încăierare menită să-l salveze pe moș Hoeurt (consortul lui Miss
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
naiba, dom'ne. Poate că vreți să ziceți zece la sută (...) - Vreți să dați aconto zece la sută? - Da. Dacă dai zece la sută, poți să-ți cumperi și-un avion (...) - Asta-nseamnă doi dolari două-ș cinci, zise al doilea slujbaș. Când Jiggs vârî mâna în buzunar, amândoi vânzătorii putură urmări traseul mâinii, unghiile, îndoiturile degetelor, cum se vede în desenele animate ceasul deșteptător înghițit de struț (...)" *** Mișto! mă întrerupse Rânzei, încântat. Să mor dac-am mai auzit... Mai ales chestia
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
patrioți și să slujesc cu credință spre binele obștesc ca un adevărat fiu al Patriei". Născut în satul Cristinești, județul Hotin, din Basarabia, la 16/28 februarie 1838, B. P. Hasdeu participă dinamic, din postura lui de condeer și de slujbaș al statului, la constituirea și construirea statului național România. Cu un crez pe care nu l-a părăsit niciodată: "iubesc până la nebunie neamul românesc și viitorul românilor". Tânăr judecător la Cahul, în sudul Basarabiei, el se alătură partidei unioniste, ceea ce
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
serviabil" Emil Condurachi, la omul "cu frică de superiori" și "supunere față de grade" Florin Constantiniu, la "piculina care încearcă să acopere un răget de trombon", Constantin Giurescu, la autorul de teorii "găunoase și puerile", Răzvan Theodorescu, o întreagă galerie de slujbași ai ideologiei comuniste s-au culcușit în locurile de onoare ale istoriei românești.) Gândurile de mai sus mi-au fost suscitate - prin opoziție - de lectura a două cărți de istorie apărute recent. Prima, Jurnalul regelui Carol I al României (editura
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
dialogul face parte din convenția artei spectacolului, dar, mai mult, și pentru că investirea în acest rol este făcută de Uniter, uniunea de creație a breslei. Atunci, nu mai acționezi doar în nume propriu. Nu mai contează profesiunea ta. Devii un slujbaș. Adică, te pui, altfel, în slujba valorii, a artiștilor. Este, de fapt, o enormă responsabilitate. Chiar dincolo de propriul nume, de afinități, de inerentele subiectivisme, de propriile orgolii pe care înveți să le temperezi, de ceea ce înseamnă, pe urmă, strict cuvîntul
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
uciși și tînărul Petru, înalt, cu brațe lungi fu reînălțat țar. Dar, la Moscova, pentru a se reinstala la Kremlin, pe care îl detesta, nu veni decît peste două luni, primit în urale de zeci de mii de streliți, înalți slujbași, clerul și paraliticul său frate vitreg, Ivan. Petru se afla chiar căsătorit cu o tînără pe care nu o putea suferi. Primii ani ai domniei sale o tot duse, după tradiție, în chefuri prelungite. Se smulse răului și începu să mediteze
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
ca ecran de proiecție a propriilor defecte, stereotipii și neliniști - rămâne, în afara păcatelor reale pe care ciobănașul nostru mioritic le are, o întrebare ce-și așteaptă încă răspunsul. Constat numai că din vremea lui Carol I am mai promovat ca slujbași ai acestui talent atât de special, astăzi lumea nici măcar nu mai știe de noi. Cel puțin aceasta e impresia băștinașului care deschide cartea despre Marea Neagră a lui Neal Ascherson. Autor care stabilește, precum în cele mai negre temeri ale noastre
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
circulația, ca pe Bulevardul Magheru, pe drumul spre Peleș, neoprită de nimeni, nici măcar de semnul interzis, încurajată chiar de cel pus să o oprească, în schimbul unei mite, măruntă și nesemnificativă, azvîrlită pe geamul mașinilor de mitocani și recuperată, tîrîș, de slujbașul indisciplinat, de traficanții de droguri ce schimbă saluturi în argou cu polițiștii... Un oraș atît de aglomerat și, totuși, atît de părăsit. Deși legată la ochi de amintiri, am reușit să văd, prin țesătura lor, urîtul prezentului într-o superbă
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
se înscrie pe făgașul unor mutații economice care se vor regăsi și în „modernizarea“ comportamentului de zi cu zi al oamenilor. În bună companie cu uzul cafelei, atât de îndrăgită de boieri, se trăgea aproape ciubuc de la ciubuc, iar un slujbaș anume angajat se afla necontenit în preajma boierului pentru a-i aduce un alt ciubuc aprins de îndată ce-l auzea pe stăpânul său bătând din palme. Alții preferau narghileaua, cu tigaia plină de tubektin aromatic... Referitor la Banat, J.J. Ehrler constata (1774
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
El nu are o grupă de vârstă predilectă sau o profesie anume, e de ambe sexe și nutrește convingeri diverse. Poate fi bărbat sau femeie, democrat sau liberal, adolescent sau bătrâior, arhitect sau tinichigiu, bețiv sau abstinent, entuziast sau blazat, slujbaș sau șomer, ortodox sau catolic, pompos sau simplu, avizat sau neștiutor, morocănos sau vesel. E la fel de greu să îl combați, pe cât de anevoios este să-i faci portretul robot" (p. 152). Ușor de recunoscut, dar greu de definit (date fiind
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
de cuirasieri „Trautmannsdorf”, un oarecare Scotti, a comunicat, într-un ordin din anul 1775, opiniile despre îmbolnăvirile și demersurile terapeutice și de prevenire. Scotti deținea atunci funcția numită „Kurschmied”, care însă nu echivala cu cea a unui medic veterinar. Același slujbaș a organizat în anul 1766 prima „Școală de artă veterinară”, în care erau pregătiți medici veterinari denumiți „Militärschmied“, urmând ca în 1767 școala să devină Institut de învățământ veterinar, cu titulatura de „Pferde-Operationsschule”, care a fost urmată și de numeroși
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]
-
hrănit intrigile de la curtea țarului Nicolae II al Rusiei și a fost preocupat îndeaproape de... „bunăstarea” intimă a țarinei. Istoriografii curții imperiale scriau, în 1916, că Rasputin, cu forța voinței sale, le croia sieși și altora destinele, supunându-și necondiționat slujbașii curții. Însăși moartea sa, moment studiat și de parapsihologii timișoreni, a rămas încă învăluită în negura tainelor. Martorii scenei, dominată atunci de prințul Iusupov, asasinul lui Rasputin, decedat în deceniul al 6-lea al secolului trecut, la o vârstă venerabilă
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]
-
în care se poate pune temei, ar fi urmat și Școala Filarmonica înființată de Heliade Rădulescu și Aristia, așa explicîndu-se pregătirea destul de îngrijita în ale umanioarelor. În 1857 devine funcționar la Arhivele Statului (avea 38 de ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Filarmonica înființată de Heliade Rădulescu și Aristia, așa explicîndu-se pregătirea destul de îngrijita în ale umanioarelor. În 1857 devine funcționar la Arhivele Statului (avea 38 de ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții, încheiată timpuriu, la 46 de ani, în 1865, răpus de ftizie
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]