2,620 matches
-
ale urbei, sau primea trecerea timpului prin limbajul clopotului din ceasul turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spațiul Pieței Sfatului și al odăilor înaltului judecător se umplea(ca, de altfel, întreaga așezare) de dangătul sărbătoresc și de smerenie al clopotelor Bisericii Negre. Acum, în aceeași străveche încăpere, cu geamurile nedeschise, nu se-aud aceste plutiri sonore, cu-adânc ecou și sens, dar atunci muzica lor înălța firea și dădea preț existenței. De fapt, Piața Sfatului e - după cum se
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
în veacul veacului ca să piară Numai Tu Doamne preaînalt ești în veac Când lucrează fărădelegea dă leac Ca să dispară în a nopții gheară Și bătrânețea mea unsă cu belșug Nu mai poate trage ca boii la jug PSALMUL 92 Vezi smerenia mea cu ochi milostiv Din puțin viața mea se cheltuiește În podoaba Sa îmbrăcat vestește Lumea nu se va clinti fără motiv Gata este scaunul Tău de atunci Glasurile lor râuri au ridicat Prin înălțare sufletu-mi implicat În glasuri
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
cânt și în rugă de psaltire Strigați numele său la mănăstire Să se clătească marea nebăută Și râurile vor bate din palme De fața Lui munții se vor bucura Vine să judece în zile calme Întru dreptate și nepărtinire Cu smerenie tainic va strecura Clipa sfântă ce naște fericire PSALMUL 98 Domnul împărățește peste popor Șade pe heruvimi să cutremure Pământul cum vântul valea de mure În puterea Sa sfântă tainic cobor Domnul în Sion este cel mai mare Și înalt
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
jurat Seminția lui în veac va rămâne Timpul semănat cu dor se vrea curat Stricat-ai legământul robului Tău Milele Tale vor să se amâne Jurate lui David s-au topit în hău PSALMUL 89 Nu întoarce pe om din smerenie O mie de ani la Tine nu-s poveri Pentru Tine înseamnă ziua de ieri Ruga este inima la denie Dimineața va-nflori și va trece Seara va cădea și chiar se va usca Vom sfârși când urgia va mușca
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
care face minuni când cuvântă În zidirea Lui respir și mă adun Cu mâna tare și cu braț înalt Ce a făcut cerul cu pricepere Pe neamul lui Israel să-l apere Spre belșug prin rugă am făcut salt Prin smerenie și-a adus aminte De noi Domnul că-n veac este mila Lui Și-n viața noastră cel mai sfânt părinte Și iar ne-a izbăvit pe noi de vrăjmași Cel ce dă hrană curată trupului Și naște viață dreaptă
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
întreaga viață, pentru că întreaga viață, omul în întregime, trup și suflet, au fost sfințite de Iisus Hristos și făcute sfinte, și fiind sfinte "nu ne aparțin". Singura întrebare adresată omului este dacă dorește și dacă este pregătit să primească, în smerenie și ascultare, această sfințenie oferită lui, din dragoste și din nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. Mai întâi Crucea pe care el trebuie să răstignească pe omul cel vechi cu patima și stricăciunea sa, și apoi harul și puterea de a
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
prin care, pentru un an întreg, ei se consideră din nou "în bună rânduială". Dar de unde, într-o astfel de atitudine care, din pacate, a devenit o regulă în Biserică, se poate găsi - fie doar și într-o mică măsură - smerenia și pocăința, evlavia și frica lui Dumnezeu? De fapt, atunci când această atitudine și-a făcut apariția prima dată în Biserica - aceasta s-a întâmplat imediat după convertirea la creștinism a Imperiului Roman și a rezultat din creștinarea ulterioară a populației
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
a întâmplat imediat după convertirea la creștinism a Imperiului Roman și a rezultat din creștinarea ulterioară a populației sale și din scăderea corespunzătoare a vieții religioase și morale printre creștini - Sfinții Părinți au văzut în aceasta nu un rezultat al smereniei și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau"ca pacătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire"și "nevrednicie"apărea ca o lipsă de grijă față de Sfintele Taine. Este pur și simplu cu
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
cele specific teologiei creștine, credința, nadejdea și dragostea, urmate de nu mai puțin de alte 27 de vir �tuți. Mai reduse ca număr, virtuțile sufletești sunt specificate de Sfântul Maxim Mărturisitorul destul variate (15 la număr), începând cu iubirea și smerenia și încheind cu lipsa de mândrie și străpungerea inimii. De remarcat faptul, că în ambele texte nu este pomenită recunoștința ca virtute, dar ea este implicată, cum vom vedea mai tarziu, în cele deja exprimate. În schimb, o găsim adeseori
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
urmare a discernământului, ori a cunoașterii limitelor între bine și rău sau ca mărturisire a acestei cunoașteri ori chiar a răului săvârsit. Este o corelație perma �nentă în scrierile Sfinților Părinți, între cunoașterea de sine, pe de o parte - de unde: smerenia, bunătatea, evlavia - și cunoașterea lui Dum �nezeu și a creației Lui, trepte care duc la recunoașterea posturii umane, de creatură ce a primit totul de la Dumnezeu, dar care, prin înseși da �rurile primite, are capacitatea de a discerne între cele
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
este îndoit: Există o mărturisire de muțtumire pentru bunurile primite în dar și există una pricinuită de mustrarea și certarea pentru relele săvârșite. Fiindcă mărturisire se numește și înșirarea cu mulțumire a binefacerilor dumnezeiești, de către cei vinovați. Și amândoua produc smerenia, căci atât cel ce multumește pentru cele bune, cât și cel ce se cercetează pentru fărădelegi, se umilește: cel dintâi, socotindu-se nevrednic pentru bunurile ce i s-au dat, cel de al doilea, rugându-se să primească îndreptarea greșelilor
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
introspecția și recomandă această operație pentru cei ce vor să cunoască adevărul, despre ei în �șiși, despre Dumnezeu, cum și exercițiul prin care se poate ajunge la o treaptă superioară. Și iată, el găsește ca rezultat al acestei operații dobândirea smereniei. Deci mărturisirea greșelilor proprii, chiar față de tine însuți - recunoașterea stării de păcătoșenie - ne plasează în adevărata lumină a existenței noastre. Pentru că smerenia - sau modes �tia în termeni actuali - nu înseamnă o acuzare formală și exterioară, superficială, de dragul unei atitudini smerite
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
care se poate ajunge la o treaptă superioară. Și iată, el găsește ca rezultat al acestei operații dobândirea smereniei. Deci mărturisirea greșelilor proprii, chiar față de tine însuți - recunoașterea stării de păcătoșenie - ne plasează în adevărata lumină a existenței noastre. Pentru că smerenia - sau modes �tia în termeni actuali - nu înseamnă o acuzare formală și exterioară, superficială, de dragul unei atitudini smerite; ci este recunoașterea lăun �trică - numită de atâți alți Sfinți Părinți - "zdrobire a inimii"- a situației noastre de totală incapacitate de a
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
de har. Și pentru acest har (= darul lui Dumnezeu) trebuie să fim recunoscători, nu doar pentru că ne știm în viață, ci și pentru că ne conduce la realizarea propriei noastre personalități prin continua exercitare a binelui. Iată alternanța permanentă între recunoștință - smerenie și ne �recunoștință - trufie. Insistența Părinților noștri, în a ne menține treji (cuvântul "trezvie"fiind starea de cunoaștere luminată, a realității Pro �videnței divine și acțiunii binefăcătoare a harului în viețuirea creștinu �lui ca fiu al Tatălui) și maturi, ca
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
și adevărul le săvârșește în noi, ca în niște organe, Dumnezeu, noi neaducând nimic decât dispoziția care voiește cele bune". În ce raport putem plasa această dispoziție de a face și a voi bi �nele, față de recunoștință? Ca și virtutea smereniei, cu care se află pe aceeași treaptă, recunoștința presupune o justă cunoaștere a adevărului despre noi înșine, deci conlucrând cu cunoașterea, dar nu numai cu aceasta. Iată spre pildă învățătura pe care ne-o oferă Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
Dumnezeu - și ne asigură și justa funcționare a judecății cugetului nostru, ceea ce pe plan cognitiv este redat de Sfinții Părinți prin "dreapta socoteală"ori "discernământ"sau "darul deosebirii", iar pe plan moral are re �zonanța marii virtuți a modestiei, a smereniei, a discreției. "Fără smerita cugetare, adevărul este orb"- spune Ilie Ecdicul. Căci tuturor virtuților trupești și sufletești, le premerge mila și adevărul, a căror roabă este smerenia și darul deosebirii (dreapta socoteală), care - potrivit Sfinților Părinți - "vine din aceea, și
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
deosebirii", iar pe plan moral are re �zonanța marii virtuți a modestiei, a smereniei, a discreției. "Fără smerita cugetare, adevărul este orb"- spune Ilie Ecdicul. Căci tuturor virtuților trupești și sufletești, le premerge mila și adevărul, a căror roabă este smerenia și darul deosebirii (dreapta socoteală), care - potrivit Sfinților Părinți - "vine din aceea, și fără de care nici aceea nu-și va putea vedea marginea ei", explică același Părinte al Bisericii. Este o nouă atestare a conlucrării asidue dintre minte și inimă
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
noi ne pla �sează la dreapta situației de creatură dependentă de ajutorul Creato �rului, posedând capacitatea de a folosi acest har pentru a accede la slava Lui. O justă și îndreptățită cunoaștere a realității noastre ne ajută să ajungem la smerenie, la această treaptă pe care literatura patristică o consideră virtutea prin excelență, ca antipod al mândriei luciferice. Nu ajunge numai cunoașterea intelectuală, acea pătrundere a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
vicleană", care nu cunoaște iubirea și se teme de atotputernicia Judecătorului. Frica, teama cea bună este cea de care ne vorbește marele și adevăratul gnos �tic creștin - Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Cel ce se teme de Domnul are pururea ca tovarăș smerenia, și prin gândurile acesteia vine la dragostea și la mulțumirea către Dumnezeu. Căci își amintește de purtarea lumească de mai înainte și de feluritele greșeli, ca și de is �pitele ce i s-au întâmplat din tinerețe și cum l-
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
au întâmplat din tinerețe și cum l-a izbăvit de toate acestea pe el Dumnezeu și l-a strămutat de la viața pătimașă la viața cea după Dum �nezeu. În felul acesta dobândește, pe lângă temere, și dragostea, mul �țumind pururea cu smerenie multă, Făcătorului de bine și Cârmuitorului vieții noastre". Chiar aghiografii Vechiului Testament ne fac cunoscut că teama de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Teama, frica cea sfântă, de care vorbește și Sfântul Maxim, "este înfră �țită cu smerenia, și ambele duc
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
țumind pururea cu smerenie multă, Făcătorului de bine și Cârmuitorului vieții noastre". Chiar aghiografii Vechiului Testament ne fac cunoscut că teama de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Teama, frica cea sfântă, de care vorbește și Sfântul Maxim, "este înfră �țită cu smerenia, și ambele duc la dragostea de Dumnezeu și la recu �noștința, care se manifestă prin acea pururea rugăciune de smerită mulțumire, adusă Binefăcătorului. A "mulțumi pururea cu smerenie"multă - iată caracterizarea actului de recunoștință, adresat lui Dum �nezeu. Teologia morală
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
cea sfântă, de care vorbește și Sfântul Maxim, "este înfră �țită cu smerenia, și ambele duc la dragostea de Dumnezeu și la recu �noștința, care se manifestă prin acea pururea rugăciune de smerită mulțumire, adusă Binefăcătorului. A "mulțumi pururea cu smerenie"multă - iată caracterizarea actului de recunoștință, adresat lui Dum �nezeu. Teologia morală creștină consemnează în capitolele sale despre virtute, acele categorii de virtuți care - pe lângă cele teologice (cre �dința, nădejdea și dragostea) - se constituie adesea ca apus al pă �catelor
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
recunoaștere a stării sale minore, de dependență, dar și de subiect în atenția Tatălui. Recunoștința, ca re �cunoaștere a ceea ce suntem, ca luminare a raporturilor noastre cu El și cu semenii ori frații noștri și ca mulțumire adusă pururea cu smerenie, este scara și urcușul sau treapta înălțării noastre în "devenirea"creștină. Ea corespunde și se realizează prin întreitul efort de credință (ca încredere) de cunoaștere (ca restabilire a treptei noastre existențiale) și de exprimare (prin viu grai, rugăciune sau fapte
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
recunoaște pe Dumnezeu ca Stăpan, ci și cel ce-și conduce întreaga existență ca mulțumire în act. Cu alte cuvinte, prin cunoaștere crești �nul dobândește puterea discernământului, prin care se recunoaște da �tor binefăcătorului său, mărturisește aceasta și mulțumește cu smerenie. Recunoștința este răspunsul de iubire al creștinului către Dumne �zeu, proporțional cu măsura propriei sale dumnezeiri - o desăvârșire în continuă, permanentă și neîncetată desăvârșire. Recunoștința este o virtute, pentru că este puterea de a recunoaște nimicnicia noastră și este cunoaștere și
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
Petru Lascău („Stihuri religioase la intersecția dintre meditație și contemplare. «Semnătură iubirii» de Petru Lascău”), ori la exegeza celui mai nou volum de poezii al Victoriței Duțu („«Vreau o altă lume» de Victorița Duțu - Poezie creștină despre veșnicie, dragoste și smerenie”); după titlu, vine, de multe ori, un moto simpatetic, ales, de obicei, din cartea explorata („Amintirile, așa cum mi-au fost relatate, năvălesc asupră-mi că un torent. Au prea multa realitate în ele, o junglă a realității, frumoasa și dureroasă
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]