834 matches
-
că mișcările astea fac parte din jocul ei de ațâțare, până în clipa în care i-a spus: „Da’ nu-mi zici nimic, dragă, de perucă? Nu-mi stă bine?“. Nu observase asta. De sub peruca cu păr negru ondulat au ieșit smocurile scurte și castanii pe care și le-a scuturat de câteva ori. „Cum îmi stă? Nu-i așa că mă vezi prima oară fără perucă?“ „La fel de bine.“ Arăta la fel de urâtă. Când s-a ghemuit pe covor, lângă el, l-a învăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nou. Încă fierbând, Isobel termină procedura de Început, alese o pereche de foarfece scânteietoare de inox de pe tava cu instrumente și Începu să taie banda adezivă, dând detalii despre starea corpului pe măsură ce Îl dezvelea. Sub bandă, fata era dezbrăcată. Un smoc voluminos de păr amenința să se desprindă În timp ce Isobel Încerca să desfacă banda de pe capul copilului. Îl Înmuie În acetonă, iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse În nici un canal timp de trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
printre punțile aruncate peste maluri nevăzute, arcade de piatră, erau acolo, doar să Întindă mîinile care zăceau inerte de-a lungul trupului său vlăguit, Într-o stare aproape letargică. Printre arcade, În locurile unde crăpase piatra, se mai iveau cîte-un smoc de iarbă verde, cîte-o rădăcină alburie și răzlețită ori cîte-o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dormit puternic după o beție. Singurii cetățeni vizibili erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union Rescue Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi în aripi bușite - în fața hotelurilor cu pături calde de pe South Main. Smocuri de confeti atârnau de ferestre și acopereau trotuarele, iar soarele care se ridica dinspre răsărit îți dădea sentimentul de căldură, abureală și mahmureală. Mal conduse mașina spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gândit cuiva care ar fi citit coloana minusculă din ziar referitoare la decesul accidental al polițistului - o cădere de pe scaun, un plonjon cu nasul în etajera cu setul de cuțite de bucătărie. Țap ispășitor. Buzz se aplecă și smulse un smoc de iarbă. Mânerul pistolului cu care îl ucisese pe Gene Niles îl înțepă în burtă. Se îndreptă de șale și lovi inscripția cu piciorul. Se gândi că la fel de bine ar fi sunat și „Pleașcă”, „De-a moaca” și „Norocul prostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de iarbă uscată ca niște mingi de-a lungul străzilor cenușii și a zidurilor întărite cu mortar ale caselor și vopsind în pământiu apele învolburate ale oceanului în larg. Era anotimpul vânturilor în Veracruz. Frânți de oboseală, japonezii intrară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
te pregătești temeinic pentru confruntarea cu el.” Chiar și după lăsarea serii, vântul tăios bătea încă înverșunat în fereastra chiliei mele. M-am ridicat și, cu fruntea lipită de fereastră, am privit piața de lângă mănăstire. Nu era nici țipenie. Doar smocuri de iarbă uscată se rostogoleau ici-colo în bătaia vântului. Petiția iezuiților pe care mi-o trimisese unchiul suna cam așa: „V-am trimis deja o dare de seamă despre vizita solilor japonezi în Nueva España. Dacă e să conchidem încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai departe cu bicicleta, apucând pe o scurtătură ce traversa curtea spitalului, uitând, ca de obicei, să se aplece suficient cât să poată trece pe sub propria bucată de gard din sârmă ghimpată ridicată când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din părul său se prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
el, mai profunde. „O tipă îmi trimitea mereu chestii prin poștă. De Father’s Day am primit de la ea niște viermi și un cartonaș pe care scria «Felicitări, ești tată!». Altădată mi-a trimis o bucată de piele cu un smoc de păr, pe care desenase inimioare. Dar cel mai mișto a fost când am primit o inimă de oaie. Tocmai stăteam la masă când a ajuns pachetul de la ea. Mirosul m-a izbit imediat și am vomitat tot, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își dădu seama că era mâna lui. Se trezi și citi de trei ori la rând ideile pe care le notase sâmbătă pentru articolul pe care promisese să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se opri și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese obrajii și fruntea pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acestuia din urmă. Jina a coborât treptele verandei și-a aruncat o privire agitată către invitat. El e Charlie, a anunțat ea. Tocmai s-a mutat înapoi în oraș. M-am gândit că lui Danny i-ar plăcea ... Danny smulgea smocuri de iarbă și dădea impresia că nimic nu-i prea era pe plac. Aveam toate locurile alea libere în barcă, a continuat Jina. Cei de la firmă au zis că ei n-au mai ocupat decât două. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach, iar cerul s-a întunecat. Ploaia s-a întețit și-a devenit mai rece. Picăturile i se înfingeau în ochi. O dată, i s-a părut că undeva, în depărtare, îl vede pe Zach: o cămașă verde răsucită într-un smoc de vegetație, un ciuf de păr roșu îmbâcsit cu nisip. S-a arunca înainte prin apă, dar a dat de o stâncă uriașă care i-a blocat calea. Și-a urlat frustrarea și, cu toată puterea care-i mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
revenea în memorie decât atunci când voia ea. Zach a luat-o de mână și-a tras-o în jos, ca să se așeze pe iarbă. Jina a crezut că soțul ei o s-o sărute, dar Zach și-a trecut palma peste smocurile de mentă sălbatică și mușchi de pământ. Apoi și-a înfipt degetele într-o găurică umedă din coasta dealului. Uite, a spus el. O picătură de umezeală care se ridică din pământ. O lacrimă, nu-i așa ? Cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
va putea să-și suporte propria greutate. Partenogeneza. Reproducere fără mijlocirea sexului. O mlădiță crescută din trunchiul matern ajunge să se despartă de acesta, devenind de sine stătătoare. Imaginea proiectată pe ecran părea să aibă și niște rămășițe de aripi. Smocuri de pene se vedeau la "încheieturi". Trupul, uimitor de drept, era acoperit cu o tunică de un albastru scânteietor. Veșmântul acesta ascundea toate celelalte vestigii ale unui posibil trecut păsăresc. Un lucru era clar: pasărea asta nu putea să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un fel de ou cenușiu din metal cu un inel la capăt. Cutia a aruncat-o, iar ovalul l-a strecurat În buzunarul hainei. Oile Între timp se Îndepărtaseră. A mers după ele și le-a mai preumblat de la un smoc de iarbă la altul pînă cînd a chibzuit că e vremea să le Întoarcă spre casă. Pe cale, a dat peste Încă un ou metalic, Întrebîndu-se ce e cu atîtea năzdrăvănii din astea prin iarbă. Dar vrînd să-i scoată pere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ea. El chiar trecuse prin toate, Își pierduse soția, pierduse un ochi. Și totuși, pe partea teoretică, puteau aduce În discuție chestiunea. Pur și simplu ca o chestiune. Unchiul Artur, șezând, cu genunchii ridicați, În șezlongul de pânză, cu smocurile palide la ochii umbriți de ochelari Întunecați, cu venele Înfurcate coborând de pe culmile frunții și gura mare, hotărâtă să stea În tăcere. — Ideea fiind, zise Margotte, că nu există vreun mare spirit al răului. Oamenii aceia erau prea neînsemnați, unchiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gunoaie În apartament, prăsea gunoaie. Iată, de exemplu, plantele astea pe care Încerca să le crească. Planta sâmburi de avocado, semințe de lamâie, mazăre, cartofi. Mai era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor mare, posibil romantic britanică. Sammler Înțelegea de pe fața „nepotului“ cu zâmbetul cel mare și urechile ieșite În evidență că semnificația lui istorică pentru Gruner era considerabilă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și dacă nu reușea să prindă autobuzul Între 86th Street și Second Avenue, avea să fie nevoit să ia un taxi. West End-ul era foarte posomorât. Prefera chiar și Broadway-ul cel fumegând, oftând, Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul filosofic pe Broadway, inspectând fenomenul. Fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]