630 matches
-
personale Jocul de rol se referă la o situație de dificultate inferioară valorii de 30: JȘrșmie joacă un rol în care refuză, ceea ce-i permite terapeutului să observe comportamentul acestuia. Impreună, ei identifică gândurile care îl împiedică să refuze. Convorbirea socratică permite actualizarea gândurilor care i-ar permite să refuze. Cel de al doilea joc de rol este inversat: JȘrșmie este cel care cere, terapeutul îi arată modelul pentru a refuza. JȘrșmie comentează jocul de rol (feedback) iar terapeutul continuă, eventual
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care i-ar permite să refuze. Cel de al doilea joc de rol este inversat: JȘrșmie este cel care cere, terapeutul îi arată modelul pentru a refuza. JȘrșmie comentează jocul de rol (feedback) iar terapeutul continuă, eventual, cu o convorbire socratică. Un dialog permite identificarea avantajelor și a inconvenientelor care există în cazul în care refuză și a celor care apar în situația în care nu refuză. In cadrul celui de al treilea joc de rol, JȘrșmie joacă rolul celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tehnici de reluare a problemei ca cele folosite în cazul altor patologii, cu particularitatea, în cazul tulburării obsesionale și compulsive, că se lucrează pentru modificarea gândurilor automate, respectiv a gândurile neutralizante, lăsând deoparte gândurile intrusive. Tehnicile utilizate sunt deci: - interogatoriul socratic, - identificarea greșelilor de logică, - tehnica lui „pentru” și a lui „contra”, - lista diferitelor interpretări și evaluarea frecvenței lor, - tehnica standardului dublu („Dacă acest lucru i se întâmpla altcuiva, ce-ați fi gândit?”), - calculul probabilităților ca evenimentul temut să se producă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Amploarea discursului interior în comparație cu ritualurile de spălare poate fi un argument în favoarea tehnicii cognitive, dar această idee ar impune un studiu de validare. Studiile de cercetare vor trebui să precizeze indicațiile pentru una sau alta dintre aceste tehnici. Aplicarea raționamentului socratic cu subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă impune ca terapeutul să fie antrenat, dacă acesta nu dorește să se piardă în înlănțuirea de gânduri automate. In general, terapeuții combină cele două tehnici, cea cognitivă și cea comportamentalistă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
săi nu organizau adunări publice și nici nu țineau predici cu conținut dinainte stabilit; cuvântul lui Buddha era răspândit numai pe calea conversației. El își propovăduiește învățătura sub formă de prelegeri, povestiri, pilde și aforisme. Discursurile Maestrului luau forma chestionării socratice, a parabolelor morale, a controversei curtenitoare sau a formulelor succinte, prin care căuta să-și comprime învățătura, conferindu-i brevitate și o ordonare convenabilă. Felul lui de a gândi e plastic, dar el utilizează și conceptele specifice filosofiei indiene. Comunitatea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cruciadele. Învățătura lui Buddha are anumite puncte comune cu filosofia greacă și implicit cu gândirea occidentală, întrucât Grecia a fost leagănul filosofiei occidentale. Bineînțeles, trebuie să avem în vedere și schimburile culturale care au exstat între cele două lumi. Principiul socratic „cunoaște-te pe tine însuți” este întâlnit și în cazul lui Buddha, pasajele scrierilor buddhiste care îndeamnă la autoreflecție fiind nenumărate. Între buddhism și creștinism există, de asemenea, numeroase asemănări. Conceptul de păcat, original în creștinism, și idealul evadării din
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un mediu social ale cărui vibrații le-a augmentat ca printr-o cutie de rezonanță, într-un cadru ce nu-i stârnea nici emoția, nici indignarea. Prezența sa în cetate, controlată, histrionică, scrutătoare, interpretativă, degajată și angajată totodată, este una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică și de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care-i girează actul acuzator, negarea prin ridiculizare, prin demascarea făcută cu o mânie abia reținută: "Râsul său nimicitor face să explodeze ca niște baloane de săpun toate închipuirile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel încât opera sa ar echivala cu un îndreptar gnoseologic, un ghid de inițiere în cunoașterea de tip intuitiv, cea care presupune accesul la adevărul absolut prin înțelegerea adevărului concret și palpabil. Am precizat deja în partea introductivă a lucrării caracteristica "socratică" a atitudinii civice caragialiene. Reperând și definind original meteahna noastră națională moftul nenea Iancu a intuit eficacitatea homeopatică a vindecării prin doze ale aceluiași virus. Și atunci parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le. Însă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paginile maturității artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înțeleasă nu doar ca procedeu retoric, ci și ca mod de contemplare a existenței, ca viziune estetică și chiar ca filosofie. Atitudinea detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine seama, a fost numai o glumă fantastică; sunteți acasă, la d-voastră, între ai d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință și filosofie, gândire liberă și gândire riguroasă, derutantă pentru mințile înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-o ingenioasă invenție terminologică Vasile Gogea, pentru că "ne prezintă o lentilă măritoare cu ajutorul căreia să putem urmări ceea ce a văzut el cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se și strecoară ușor cînd nu devin obiectul unei tratări obiective pe căi ocolite și pe ușile din dos, exercitînd o influență ce poate fi cu atît mai mare cu cît e împlinită mai inconștient. Filosofia are constant ca motto socraticul "cunoaște-te pe tine însuți!" Iar a te cunoaște pe tine însuți înseamnă să fii conștient de premisele și de poziția ta, în cea mai mare măsură posibilă. Tema cercetării de față e să cerceteze posibilitatea psihologică a unei concepții
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Eth. Nic., IV, 9). El posedă într-adevăr înlăuntrul său ceva ce nu poate, firește, să împărtășească dintr-o dată. Grecii de mai tîrziu s-au înstrăinat din nou de contradicția dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dintre interior și exterior ce ieșea la lumină în ironia socratică. Epicureicii concepeau ironia ca pe o expresie a trufiei și a lăudăroșeniei 28. Învățătorul lui Cicero, epicureul Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
epocii sale, dezvoltată sub influența lui Hegel, cea care a fost reprezentată la noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească caracterul pozitiv al ironiei socratice. Chiar și mai tîrziu, (1846), el îl declară pe ironist un om glumeț (Papirer, VII, 1, p. 27). Asta ne amintește de acel scurra Atticus al epicureicilor. Dealtminteri, el și-a ameliorat concepția în scrierile de mai tîrziu, cum vom
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în mod special iar jocul arbitrar, schimbarea capricioasă a exercitat, în și pentru sine, o mare atractivitate. În ce-l privește, Friedrich Schlegel nu era în stare să dezvolte ceea ce ieșea la lumină. Îi lipsea energia lui Socrate și a socraticilor de a lucra în cîmpul liber al personalității, cel pe care cresc toate plantele bune. Simțul său pentru măreț și infinit se împerechea cu o lipsă a capacității de a lucra fidel și constant și de a stăpîni astfel conținutul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că ironia și humorul se exclud. Ironia poate fi foarte bine, cum am văzut (* 18) o formă a humorului. Și o cercetare istorică conduce tocmai la rezultatul că acesta este și cea mai potrivită caracterizare a poziției lui Socrate. Ironia socratică era, în esență, o metodă, bine-cunoscuta metodă analitică. Aceasta constă în a te arăta de acord cu o ipoteză și, pornind de la ea, a reveni la niște premise ce se află apoi fie în concordanță, fie în contradicție cu alte
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trebuia să afle în propria gîndire limpede acel bun care le condiționa pe toate celelalte și fără de care acestea nu sînt, de fapt, buniri neîndoielnice și sigure 97. Relația lui Socrate cu religia se înțelege cel mai bine prin intermediul legăturii socratice dintre ironie și humor. El a acceptat repre zentările credinței populare, găsind în ele o expresie a încrederii că munca vieții sale nu era zadarnică fără să pună de altfel preț pe o dezvoltare sau o înțelegere mai de aproape
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prin înalta sa idee despre existență ca o mare ordine a lucrurilor, în comparație cu care evenimentele vieții omenești apăreau mici pînă la dispariție. Era oferit astfel un fundal intelectual ce făcea cu putință un humor de un alt timbru decît cel socratic. Platon era însă atît de preocupat de elaborarea acestui fundal și atît de animat de el, încît nu-i mai rămînea timp și putere pentru a pune integral în drepturi legătura psihică dintre acest fundal și trăirile din lumea empirică
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după eleborarea vestitei sale capodopere, își poate privi lucrarea cu humor. În una dintre însemnări, glumește referitor la caracterul pedant pe care îl prezintă incontestabil, în mod parțial, Critica rațiunii; se consolează cu gîndul că pedanteria va izgoni pedanteria. Caracterulsău socratic, care îl facea să prefere o știință (Wissen) independentă și fundamentală atît speculației cît și simplei acumulări de cunoștințe și care punea mai presus filosofarea decît faptul de a avea o filosofie, i-a dat un fundal solid pentru examinarea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
98 Cf. Heinrich Maier, Sokrates, pp. 435 și urm. În contrast cu această poziție, Burnet (Greek Philosophy from Thales to Platon, London, 1914, p. 182) crede că Apologia ar trebui interpretată în concordanță cu Fedon a cărui succesiune de idei o consideră socratică (pp. 193 și urm.). Nu pot descrie nici o concordanță între Apologie și Fedon. 99 Despre importanța lui Platon în istoria gîndirii, cf. Der menchliche Gedanke, § 44-45; § 53. 100 Hans Raeder (Platos philosophische Entwicklung, Leipzig, 1905, p. 208) nu găsește în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dar și orice boală netratată. Sintagma aceasta poate avea și o accepție umană în această „lacrimarum vale“, lume a contrastelor, a existenței scindate, lume a unei axiologii inversate în care materia își arogă primatul față de spirit și transcendent. Or, filosofia socratică, și cum vom vedea și cea creștină și în general cele spiritualiste, ne învață că starea de conștiință determină starea de existență și Jurământul hippocratic în acest sens, depune mărturie, legiferează și ne învață să-l respectăm. FILOSOFII SUNT ZEI
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]