717 matches
-
O, Doamne. Și ce-am mai făcut? După asta m-am dus la culcare. N-am adormit pur și simplu la masă. Nu. M-am sculat în picioare, am căscat și m-am întins, după care m-am trântit pe sofaua din apropiere. Apoi am sforăit și am gemut și am scrânșnit din dinți aproape trei ore, după care m-am trezit revigorat și gata de plecare puțin după unu. Toată lumea plecase. Am plecat și eu. Apoi m-am întors. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Masa veche la care mâncam pâinea prăjită fusese transformată într-o vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oricum se va întâmpla, nu va mai reuși să-l salveze nici din dragoste și nici pentru bani Dintele va trebui să aștepte California, ca toate celelalte lucruri. Am mai țipat nițel la Selina, după care m-am întors la sofa și la băutura pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cel mai bun răspuns al lui Fielding. Ne-am dus spre mica scenă unde Fileding instalase un raft cu echipament video (cu două camere mobile), un stereo, o măsuță de serviciu pe care era un joc electronic, un acvariu, două sofale puse în fața a două mese joase din oțel și un frigider mic și lătăreț Îmi place mobila nouă. Îmi place mobila cea mai nouă. Am avut destule piese nenorocite de mobilă veche pe vremea copilăriei mele în Pimlico, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Greșesc? — Selina? am spus eu împins de instinctivul meu devotament, idiot sentimental ce sunt - e o stricată. — Dăi drumul, fiule, mormăi el întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înjurând. Povestea asta cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii cu toate astea?... Câtă vreme eu m-am uitat afară, Selina și-a făcut patul pe sofa. S-a cocoțat în el ca într-un vehicul fantomatic, închizând ușa albă în spatele ei. — Dorm eu aici, am spus eu. Du-te în pat. M-a ignorat. Am țipat la ea. Pentru prima oară în seara aia am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca să dea gust pâinii prăjite și cafelei. Mi-am tăiat unghiile cu dinții. Am făcut o vizită cât se poate de complicată, de elaborată, aproape experimentală, la baie. La ora cinci mi-am pregătit un cocteil și am moțăit pe sofa ore întregi. M-am trezit iar, mi-am spălat părul cu șampon, am golit o stacană sau două, m-am uitat prin Morning Line și m-am întors la cârciumă. În drum spre casă, am intrat într-o pizzerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
electric era pus chiar la intrare și un însoțitor în halat alb sau un medic m-a privit drept în față. M-am împiedicat și m-am întors - și am văzut-o pe Martina ceva mai departe, stând pe o sofa fără spetează, plângând de-a binelea în timp ce căuta ceva în geantă. Tare aș vrea ca oamenii să nu mai încerce să facă ceva în timp ce plâng. Și așa e destul de dureros. M-am grăbit să ajung la ea. Totul e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pun în ordine costumul închiriat. Costumul meu închiriat arăta de un clovnerism și mai festiv în lumina crudă a zilei. Sunt sigur că nu putea să arate chiar așa de rău în lumina închiriată a serii... M-am așezat pe sofa și mi-am masat fața. Mă simțeam ciudat - decuplat, nefiresc. Minute în șir m-am gândit că trebuie să fiu bolnav de-a binelea, mai bolnav ca niciodată, terminat. Printre simptome se numără claritatea spectrală a văzului, amorțeala capului, elasticitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și striga Ora închiderii. Nici urmă de Fat Vince - și m-aș fi descurcat despre i-aș fi simțit mâna pe umărul meu. Am trecut prin coridorul oglinzilor și am intrat în camera din fund. Vron era acolo. Stătea pe sofa și bea șampanie roz. O revistă pornografică banală i se odihnea în poala halatului pornografic... Din câte am văzut, camera fusese zugrăvită în culori dulci de cofetărie, zmeură, și ciocolată, și lămâie. Doar când mă uitam la pereți mă apucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
arunc. Am țopăit prin cameră ca o maimuță mare într-o cușcă strâmtă. Dar n-am reușit să-l ating. O, Doamne, pur și simplu nu e aici, nu e aici. Ultima lovitură m-a făcut să mă împiedic de sofaua din piele de rinocer și m-am răsturnat, izbindu-mă cu toată fața de piciorul ei de oțel. Furunculul pe care îl aveam în cap s-a spart sau a explodat. Camera s-a înclinat, s-a afundat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atenția vreuneia dintre colege. Nu puteam să-nțeleg. Amicii mei cei mai gro tești, cei mai bătuți în cap se lăudau cu erotismul lor debordant, pe la „ceaiuri“ își povesteau cu detalii câte se întâmplaseră pe „futelnița“ lor, cum își numeau sofaua din cămă ruțele de man sardă sau de subsoluri pe unde erau aciuați. Iar eu aveam 23 de ani și pe futelnița mea nu venise încă nici o femeie... Așa că în primăvara lui ’79, când am plecat la Cluj, la Colocviul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Helen Remington și pe Vaughan cum îl conduc pe Seagrave în camera de zi. Pilotul își lăsă ochii să se plimbe nesiguri peste fotoliul din piele falsă, ieftină, incapabil pentru un moment să-și recunoască propria casă. Se întinse pe sofa în vreme ce soția lui o boscorodea pe Helen, ca și când ea, doctorița, ar fi fost răspunzătoare pentru simptomele pacientului. Din cine știe ce motiv, Vera Seagrave îl absolvea pe Vaughan de orice răspundere, deși - cum mi-am dat seama mai târziu și ea trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o chestiona pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lega de Vera Seagrave o lungă prietenie. Pe picioarele ei erau niște cicatrice ca de bacil de gaz, mici depresiuni circulare pe rotule. Mă observă că mă uitam țintă la ele, dar nu făcu nici un efort să strângă picioarele. Pe sofa, lângă ea, se afla un baston metalic cromat. Când se mișcă, am văzut că gâtul fiecărui picior era ținut în clema de oțel a unui suport chirurgical. După poziția mult prea rigidă a corpului am dedus că purta și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mari tăiate pe bord. Vaughan se întoarse brusc cu spatele, aproape ca și când s-ar fi temut că Seagrave i-o lua înainte. Cicatricele de la gură și frunte ofereau chipului său o sensibilitate ieșită din comun. Se uita acum spre cealaltă sofa, unde producătorul său de televiziune și tânăra femeie infirmă, Gabrielle, își treceau o țigară de la unul la altul. M-am întors să plec, hotărât s-o aștept pe Helen în mașină. Vaughan mă urmă. În ușă îmi prinse mâna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și mi-l întinse. Sprijinindu-se cu spatele de ușă, mă privi cum potrivesc lampa de birou. Primele treizeci de pagini înregistrau fotografic accidentul, spitalizarea și romantica perioadă post-recuperatorie a tinerei asistente sociale, Gabrielle, care ședea în clipa aceea pe sofa în camera de zi a lui Seagrave și rulând țigările pe care le fumau. Din întâmplare, micuța ei mașină sport intrase în coliziune cu un autobuz al liniilor aeriene lângă intrarea în pasajul subteran al aeroportului nu departe de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaslui): „seara slei drumurile cu metal/și podurile răsunară ca lemnul viorilor/bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ce romantic am trecut pe cal/printre mestecenii cu brațe de fum/către casa de grinzi cu perdelele albe.// Era cald și sofale adînci și pe masă cafea/ Tristan Tzara, cînd ai ascultat întîmplarea,/pădurarul își fluiera cîinele/și cerbii cu botu-n lac beau stelele./ Iar eu am scris rîndurile acestea/în amintirea orelor de șah/în codru-n care l-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale în stil federal, dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât în grădină. Mi-am mâncat jeleurile în tihnă, apoi m-am ridicat de pe sofaua moale și am început să fac un tur al salonașului în care mă aflam. Atenția mi-a fost furată de oglinda din colțul încăperii, ce lucea minunat în bătaia luminii. M-am îndreptat către ea, nevăzând pisica ce-și spăla
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea, am reușit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar un joc banal. Când trag un fum în piept, mă doare Și rătăcesc pustiu printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui să ne ajute. După o oră, Luke își ștergea fruntea și se pregătea să ridice și să ducă din sufragerie o măsuță de cafea foarte grea. El și Harry mai mutaseră deja o canapea, două fotolii mari și o sofa -i-aș fi ajutat și eu, dar mama mă pusese să testez sistemul de sunet. Sistemul de sunet! Nu-mi venea să cred la ce proporții ajunsese petrecerea tatei, față de conceptul inițial - sau cât de multe eforturi făcuse mama anul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
minute îmi sunt de ajuns și am mijit ochii, în căutarea unei surse de lumină. Am zărit o lampă de podea. M-am îndreptat către ea, am aprins-o și am luminat o cameră de zi ordonată. Am văzut o sofa curățică, cu fotolii asortate, cumpărate de la solduri, o imitație de șemineu, iar pe pereți, lipite cu scotch, afișe cu actrițe îmbrăcate sumar - Rita Hayworth, Betty Grable și Ann Sheridan. Măsuța de cafea era acoperită cu ceea ce părea a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]