634 matches
-
reprezentant al ei, era „părintele democrației române”, C.A. Rosetti. Eminescu îl acuza că este „incapabil de a spune un singur adevăr, precum e incapabil a-l pricepe” pentru că suferea de „daltonismul minții”. Eminescu îl mai acuza că este un „sofist politic” cu care trebuia să ducă o polemică continuă fără substanță. În mod surprinzător, în 1880 majoritatea liberală din camera deputaților a votat un capital de 150000 franci pentru C.A. Rosetti, plus o recompensă de 1000 de lei pe
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
se regăsește adevărul existenței. Heraclit vedea lumea în continuă schimbare; Empedocle susținea că erau patru elemente de baza puse în mișcare de forțele iubirii și urii, aflate în opozitție. Atomiștii Leucip și Democrit au încercat să armonizeze aceste teorii contradictorii. Sofiștii ca Protagoras, și-au orientat gândirea către viața de zi cu zi, văzută din perspectiva individului și nu din cea generală, îndoindu-se că omul va cunoaște adevărul suprem. Socrate, spre deosebire de sofiști, nu a studiat natura, ci viața umană și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Democrit au încercat să armonizeze aceste teorii contradictorii. Sofiștii ca Protagoras, și-au orientat gândirea către viața de zi cu zi, văzută din perspectiva individului și nu din cea generală, îndoindu-se că omul va cunoaște adevărul suprem. Socrate, spre deosebire de sofiști, nu a studiat natura, ci viața umană și a argumentat că omul nu poate poseda înțelepciunea absolută, ci numai să tindă spre ea. Credea că scopul suprem al acțiunilor umane reprezentau binele și dreptatea și că omul le va putea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Gânditorii au început să-și pună întrebări: De unde derivă totul? Când și cum a fost începutul ("arché") omenirii? Care este cauza primară a existenței? Ce este adevărul ("aletheia")? Ce este binele sau fericirea? Atena a devenit centrul de întâlnire al sofiștilor și a fost orașul lui Socrate, a cărui filosofie a dăinuit, prin intermediul operelor lui Platon, dealungul istoriei până în zilele noastre. La rândul său, Platon a creat o școală filosofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și statuia lui Zeus din Olympia (una din cele șapte minuni ale lumii antice"). În teatru, Eschil, Sofocle și Euripide au creat tragedii nemuritoare. În această perioadă de mari transformări politice și sociale, apare necesitatea unei orientări spirituale, pentru care sofiștii caută să găsească soluții din cele mai diferite. Apariția sofiștilor în secolul al V-lea î. Chr. a constituit o revoluție în gândirea elenică, ei introducând spiritul critic, ideea de eficiență a acțiunii, antidogmatismul. Expunându-și învățăturile în prelegeri publice
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
minuni ale lumii antice"). În teatru, Eschil, Sofocle și Euripide au creat tragedii nemuritoare. În această perioadă de mari transformări politice și sociale, apare necesitatea unei orientări spirituale, pentru care sofiștii caută să găsească soluții din cele mai diferite. Apariția sofiștilor în secolul al V-lea î. Chr. a constituit o revoluție în gândirea elenică, ei introducând spiritul critic, ideea de eficiență a acțiunii, antidogmatismul. Expunându-și învățăturile în prelegeri publice, sofiștii puneau omul în centrul reflecției filosofice (Protagoras: ""Omul este
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
caută să găsească soluții din cele mai diferite. Apariția sofiștilor în secolul al V-lea î. Chr. a constituit o revoluție în gândirea elenică, ei introducând spiritul critic, ideea de eficiență a acțiunii, antidogmatismul. Expunându-și învățăturile în prelegeri publice, sofiștii puneau omul în centrul reflecției filosofice (Protagoras: ""Omul este măsura tuturor lucrurilor""), în locul zeilor și al "principiilor primordiale". Sunt de menționat: Filosofia devine astfel o preocupare publică, problemele fiind dezbătute în piața orașului ("agora") sau în cercuri cu audiență largă
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
riguroase, adăpostite în Templul lui Dionysos. Originari din Abdera au fost renumiți filosofi și oameni de litere ai Greciei antice. Aici a fost „leagănul” filosofiei atomiste reprezentate de Leucip și Democrit (sec. V-IV î.Hr.). Din Abdera se trage marele sofist Protagoras (sec. V î.Hr.), precum și filosoful sceptic Anaxarchos (sec. IV î.Hr.), matematicianul și astronomul Bion (sec. IV-III î.Hr.), istoricul alexandrin Hekataios (sec. IV-III î.Hr.) și poetul epic Nikainetos (sec. III î.Hr.). Identificarea orașului antic cu ruinele, încă vizibile în acea
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
cotitură în gândirea occidentală. Presocraticii proveneau din coloniile estice și vestice grecești, și s-au păstrat doar fragmente din operele lor originale, în unele cazuri doar câte o singură propoziție. Odată cu Socrate a început o nouă perioadă filosofică. Ca și sofiștii, el respingea întru totul speculațiile fizice pe care le lansau predecesorii săi, și a pornit de la gândurile și părerile oamenilor. Aspecte din filosofia lui Socrate au fost unificate de Platon, care le-a combinat cu numeroase principii stabilite de filosofi
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
lumii făptuite de învățații elini. Astfel Democrit aproximativ între anii 460-370 î.e.n. pornind de la cercetările naturii a fost determinat să studieze inducția, analogia, ipoteza și a formulat legea rațiunii suficiente. În continuare la constituirea logicii și-au adus contribuția filosofii sofiști prin practica demonstrației. Gânditorul Socrate aproximativ între 469-399 î.e.n. prin centrarea reflecției pe suflet a adâncit preocuparea pentru modurile de gândire. Discipolul lui Socrate, Platon aproximativ între anii 427-347 î.e.n. ocupându-se de studiul genurilor supreme ale ideilor a încercat
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
permanentă a filozofiei pentru deplinătatea cunoașterii creștine, explică cu o predilecție aparte relația dintre cunoaștere și credință și îi critică aspru pe cei care nu doresc să se foloseasc în nici un fel de filozofie. El se pronunță cu hotărâre împotriva sofiștilor și împotriva hedoniștilor din școala lui Epicur. Deși el se exprimă, în general, nefavorabil cu privire la filozofia stoică, el respectă cu adevărat acel amestec de stoicism și platonism care caracterizează gândirea religioasă și etică a clasei educate din vremea lui. Acest
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
filozofice punându-și problema cosmogoniei. Astfel apare astrologia, dar sunt puse și bazele filozofiei științei. Filozofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, în special asupra filozofiei elenistice. Textul babilonian "Dialogul pesimismului" conține similarități cu gândirea agonistică a sofiștilor, cu doctrina contrastelor a lui Heraclit, cu "Dialogurile" lui Platon și poate fi considerat precursor al metodei maieutice a lui Socrate. Aceasta perioadă este delimitată între anii 400 d.Hr. și 1.300 (dupa alți autori, până în secolul al XVI
Istoria filozofiei () [Corola-website/Science/315063_a_316392]
-
Spre deosebire de ei, Heraclit vedea lumea că pe o realitate în permanentă schimbare. Empedocle susținea că patru elemente erau puse în mișcare de forțele iubirii și urii, aflate în opoziție. Atomiștii Democrit și Leucip, au încercat să arminizeze aceste teorii contradictorii. Sofiștii precum Protagoras, Gorgias și Cratylos au evitat aceste discuții în contradictoriu. Erau angajați să predea artă oratorică studenților ce optau pentru o carieră în avocatură sau politică. Sofiștii și-au orientat gândirea și acțiunile către viață de zi de zi
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
opoziție. Atomiștii Democrit și Leucip, au încercat să arminizeze aceste teorii contradictorii. Sofiștii precum Protagoras, Gorgias și Cratylos au evitat aceste discuții în contradictoriu. Erau angajați să predea artă oratorică studenților ce optau pentru o carieră în avocatură sau politică. Sofiștii și-au orientat gândirea și acțiunile către viață de zi de zi, văzută din perspectiva individului, și nu din cea generală. Convențiile sociale urmau să fie respectate numai dacă satisfăceau interesul personal. Sofiștii se îndoiau că omul ar fi capabil
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
pentru o carieră în avocatură sau politică. Sofiștii și-au orientat gândirea și acțiunile către viață de zi de zi, văzută din perspectiva individului, și nu din cea generală. Convențiile sociale urmau să fie respectate numai dacă satisfăceau interesul personal. Sofiștii se îndoiau că omul ar fi capabil să descopere adevărul suprem. Secolul V a reprezentat o perioada de punere sub semnul întrebării, într-un fel, distrugerea valorilor tradiționale, distrugere care a netezit calea reconstructiilor platiniciene și aristotelice. Distrugerea era în
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
omul ar fi capabil să descopere adevărul suprem. Secolul V a reprezentat o perioada de punere sub semnul întrebării, într-un fel, distrugerea valorilor tradiționale, distrugere care a netezit calea reconstructiilor platiniciene și aristotelice. Distrugerea era în primul rând opera sofiștilor. Erau profesori itineranți plătiți să răspândească învățătură superioară. Nu toți erau atenieni, dar veneau cu plăcere la Atena, unde aveau mai mult succes datorită condiților favorabile democratice care le oferea libertatea de a-și expune ideile. De la mijlocul secolului V
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
libertatea de a-și expune ideile. De la mijlocul secolului V i.en., s-a remarcat Protagoras, apoi Hippias în secolul IV i.en. Protagoras ar fi părintele lui Socrate, al lui Hippias și Prodicos. Gorgias ar fi fost contemporanul tuturor sofiștilor care a trăit până la 109 ani. Inspirația sofiștilor a variat în funcție de epoca și fiecare dintre ei au originalitate proprie. Apar nu că revoluționari periculoși, ci că oameni respectabili, însărcinați cu redactarea legilor, precum Protagoras la Thuroi, sau trimiși că ambasadori
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
secolului V i.en., s-a remarcat Protagoras, apoi Hippias în secolul IV i.en. Protagoras ar fi părintele lui Socrate, al lui Hippias și Prodicos. Gorgias ar fi fost contemporanul tuturor sofiștilor care a trăit până la 109 ani. Inspirația sofiștilor a variat în funcție de epoca și fiecare dintre ei au originalitate proprie. Apar nu că revoluționari periculoși, ci că oameni respectabili, însărcinați cu redactarea legilor, precum Protagoras la Thuroi, sau trimiși că ambasadori, precum Gorgias sau Hippias. În tratatul sau "Despre
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
până la noi, Platon, cel mai important discipol al acestuia, a păstrat o parte din tezele didactice acestuia. Spre deosebire de filosofii naturaliști de dinaintea să, Socrate nu a studiat natură, ci viață umană și condițiile în care se desfășurau. A argumentat împotriva poziției sofiștilor, că omul în calitate de iubitor de înțelepciune nu posedă înțelepciunea absolută-sophia, ci poate să tindă spre ea. De aceea, la baza raționamentului critic al lui Platon, stă dictonul-Știu că nu știu nimic. Socrate credea că scopul suprem al tuturor acțiunilor umane
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Platon, fiind exilat, se întoarce la Atena, unde fondează în 390 prima școală de filosofie în grădinile eroului Akademos-Academia. Platon a compus Dialogurile, imaginând discuții dintre Socrate și apropiații săi și redând o relație precisă cu teoriile socratice; dialogurile consacrate sofiștilor Protagoras și Hippias, Banchetul-atmosfera discuțiilor din cercurile aristocratice ateniene; Republica și Legile, în care Platon își expune ideile despre formă ideală de guvernare. Dintre elevii lui Platon, se distinge Aristotel, care n-a reușit să-l succeadă, fondând astfel propria
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
s-a prăbușit. Trupele palmireze rămase care au refuzat să se predea au fost capturate de către Aurelian și au fost executate la ordinele sale. Printre cei care au fost uciși s-a numărat și consilierul șef al Zenobiei și filozof sofist grec, Cassius Longinus. Zenobia și Vaballathus au fost luați ostatici la Roma de către Aurelian. Vaballathus se presupune că a decedat în drum spre Roma. În 274, Zenobia a apărut în lanțuri de aur în parada triumfală a lui Aurelian la
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
Totuși, acesta descriere se referă probabil la secolul al IV-lea î.Hr., când efebia nu mai este un serviciu militar în masă, ci un colegiu pentru tineri bogați. De asemenea, antrenorii de scrimă (ὁπλομάχοι / "hoplomachoi") sunt clasați de Platon ca sofiști, adică profesori privați. Xenofon consideră ca folosirea spadei nu necesită nici o competență specifică: este suficient să lovească cu forță. Pe de altă parte, Platon propune să înlocuiască luptele și altele probe de forță cu probe de hoplomachia unu la unu
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
(în ; cca. 445 î.Hr. - cca. 365 î.Hr.) a fost un filosof cinic din Grecia antică. Fiu al unui cetățean atenian și al unei sclave trace, este elev al sofiștilor Gorgias, Hippias, Prodicos, apoi se atașează cercului lui Socrate. Este considerat, alături de Platon și Aristip din Cirene, unul dintre cei mai dotați discipoli ai celebrului filosof. După moartea lui Socrate (399 î.Hr.) deschide în Gymnasionul Kynosarges o școală proprie în
Antistene () [Corola-website/Science/333208_a_334537]
-
Platon îi considera pe sofiști dușmani, la fel ca pe atomiști de altfel, și luptă cu ei în dialogurile sale, scrie Historia. Sofiștii însă sunt cei care pun în prim-plan idei precum individualismul, realismul, relativismul, democratizarea culturii și scepticismul politic. Susțineau cu desăvârșire contactul
Antiphon din Atena, inventatorul psihanalizei și inamicul legilor - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102084_a_103376]
-
Platon îi considera pe sofiști dușmani, la fel ca pe atomiști de altfel, și luptă cu ei în dialogurile sale, scrie Historia. Sofiștii însă sunt cei care pun în prim-plan idei precum individualismul, realismul, relativismul, democratizarea culturii și scepticismul politic. Susțineau cu desăvârșire contactul filosofilor cu publicul, ceea ce contravenea spiritului aristocratic al lui Platon, disprețuitor față de cei care își vindeau cunoștințele dar
Antiphon din Atena, inventatorul psihanalizei și inamicul legilor - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102084_a_103376]