1,853 matches
-
-lea: în loc să arunce vorbe mari despre compromis, despre rațiunea de stat, despre ipocrizie - chiar și după apostolatul lui Ioan al XXIII-lea -, cuvintele „sincere” ale Papei au urmat logica realității. Mărturisirile istorice care au urmat pot fi numite astfel cu solemnitatea pe care o aminteam mai sus: aceste mărturisiri stabilesc sfârșitul Bisericii sau cel puțin sfârșitul rolului tradițional al acesteia, care a durat două mii de ani fără întrerupere. Desigur - poate grație unor iluzii pe care Anul Sfânt nu va putea să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îmbrăcăminte, despre neplăcerile traiului în comun, despre nefericirea sa de persoană delicată care îndură o sarcină dură și umilitoare (oarecum asemănătoare celei din cazărmi), despre slăbiciunile tovarășilor și superiorilor săi, despre propria sa plăcere naivă de a participa la marile solemnități liturgice (nu știu ce fel de slujbe cântate, chestii ecleziastice și clericale care îi repugnă unui laic); dar mai ales face glume pe seama propriei sale vocații și a hotărârii sale de nestrămutat de a deveni preot. Niciodată nu spune un cuvânt hotărât
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de Evanghelie. Hristos este literă moartă în această carte. Este numit Dumnezeu, e adevărat: dar numai printr-o formulă („avându-l în fața ochilor doar pe Dumnezeu, după ce au invocat numele lui Hristos”), sau ceva mai mult, dar tot cu o solemnitate liturgică inertă, ce nu deosebește defel aceste „sentințe” de un text sacerdotal faraonic sau din Coran. Trimiterea este doar autoritară și nominală. Dumnezeu nu are niciodată de-a face cu raționamentele care îi fac pe „Judecători” să anuleze sau să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în cele din urmă, ca și bărbatul ei, înfrântă, neîmplinită; copiii lor, covârșiți de reacții sufletești intense, ce îi surprind pe părinți. Luciditatea observației urmărește personajele în relațiile lor de fiecare zi, descrise într-o frazare cadențată, de o oarecare solemnitate. SCRIERI: Lasă asta!, București, 1982; Eu și tata facem sport, București, 1986; Schițe de roman, București, 1989; Regina încurcăturilor, București, 1993; Optimiștii înfrânți, București, 1994; Scrisoare din eternitate, București, 1998; Fetele lui Solomon, București, 1999; Cu familia la circ, București
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut strada, Radu G. Țeposu vedea Orașul „fără solemnitatea prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
imprimase un model de gândire nerealist, centrat pe o lume a ideilor abstracte care îi îndepărtase și separase pe țărani și muncitori 66. Cursurile aveau menirea de a pune la îndemâna preoților (așa cum susținea prot. Gh. Maior, delegatul patriarhului Justinian la solemnitatea de deschidere a • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 5-6, mai-iunie, p. 59. • Ibidem, p. 61. • Ibidem, p. 67. cursurilor de îndrumare misionară de la Sibiu) mijloace de pastorație care să neutralizeze propaganda „sectelor“, considerate un pericol pentru Biserica ortodoxă și statul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea; și de a-l fi avut în formă constructivă, ardentă, fără sarcasm steril. Peste
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
iremediabil de furtuna viitorului, tot așa cum Îl Înfățișează Walter Benjamin pe Îngerul istoriei. Încă o dată, totul până aici e foarte solemn, Înălțător. Dar pe de altă parte, nu mă pot opri să nu remarc efortul tău de a submina această solemnitate, procesiunea cvasireligioasă a descoperirii locului memoriei, locul de unde În sfârșit țâșnește adevărul. Ce mai rămâne din acest loc - fie și din aceste locuri - când scrii istoria lui Bulă, când faci o istorie românească numai În cheie anecdotică, sarcastică, dacă vrei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorius. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale) care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. Într-adevăr, Paștele nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștele prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care cititorul este invitat la banchetul pascal, în prima carte sunt povestite, ca un fel de introducere, unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Referentul dominant rămâne natura tratată de regulă în manieră convențional bucolică și, totuși, apar câteodată imagini de-a dreptul gongorice, de rafinate prețiozități: „Zăpada e roșie de sângele / Amurgului / Ca o brazdă, cosită, de maci.” Treptat, discursul accede la o solemnitate studiată a rostirii, lirismul prinde consistență în reveriile peisagistice și erotice, în evocările melancolice ale obârșiilor, în sentimentul de panică al timpului trecător. Predomină confesiunea, în varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Radu Boureanu, care apar în postura de comentatori literari, un număr întreg (18/1938) fiind dedicat, din perspectivă culturală, morții lui Octavian Goga. Radu Boureanu ia un interviu lui Ion Minulescu, iar în numărul 125/1938 se consemnează pe larg solemnitatea dezvelirii unui bust al lui Mihai Eminescu la Sibiu. Poezia este slab reprezentată, de obicei prin ode dedicate suveranului. Sunt prezenți Profira Sadoveanu, cu rubrica „Fapte și idei”, Al. Rosetti, Dan Petrașincu, alături de Petru Manoliu, Nicolae Roșu, Ion Cazan, Virgil
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
oamenii de animalele pe care le omorau și apoi consumau, cât și pentru a crea bariere Între comeseni Înșiși. Obiceiul de a aduce un animal Întreg la masă - un miel sau un porc - pentru a fi apoi tăiat cu multă solemnitate de către gazdă a făcut loc practicii mai civilizate În care servitorii tranșau carnea În bucătărie, departe de privirile mesenilor 13. Autorii tratatului The Habits of Good Society, publicat În 1857, condamnau barbaria de a tăia o halcă Întreagă În fața oaspeților
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de virtuozitate: reflectând cultura întemeiată pe Biblie, Viețile Sfinților ș.a., limbajul dobândește - transpus însă cu vervă în cheie comică, dar fără a avea nimic blasfematoriu, pastișând cu finețe și efecte pitorești - o haină perifrastică proprie, cu patină de arhaicitate și solemnitate, cu dese inserții de referințe religioase și citate bisericești. Pe lângă această calitate și pe lângă abilitatea dialogului, reține atenția capacitatea de a reconstitui, ca într-o frescă, amuzant, colorat, o lume specifică, făcând observații substanțiale asupra ei. Sunt, de asemenea, surprinse
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
apa fiind elementul germinativ (marea, lichidul amniotic), liant al omului cu neantul. Expresia parabolică sau alegorică (fabula uneori) are o transparență de obiect frumos de sticlă, cu cadențe și armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
maniheilor și legea privind numirea episcopilor care a pus capăt controversei cu Ilarie de Arles, în timp ce a doua culegere conține omiliile referitoare la acceptarea simbolului stabilit la Calcedon. Omiliile papei Leon sînt foarte solemne, concise și se caracterizează printr-o solemnitate deosebită, la care se adaugă concizia și pregnanța expresiei. Și aici frazele sînt bine articulate și sobre, înregistrîndu-se o abundență de mijloace retorice și ritmice care astăzi pot părea prea căutate. Omiliile se numără cu siguranță printre cele mai importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorie. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștile prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care cititorul este invitat la banchetul pascal, în prima carte sînt povestite, ca un fel de introducere, unele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între austeritatea cvasi-medievală în care ne situează primele pagini și un soi de libertate haotică, nepăsătoare și strălucitoare, ca un autentic "live life to the full" cu adevărat tonic datorită candorii și bucuriei evidente în text. Atmosferei aspre și grave, solemnității obligatorii a micilor momente, corectitudinii fără căldură îi urmează o răsturnare a lumii în care totul devine hilariant, excesiv, limitat la prezent, fantastic, prin apariția unui personaj, Inge (Torna à Sorrento), în care copiii visează "mașini de fugit în lume
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
a scufundat. Nu vreau să trec sub tăcere faptul că tocmai lui, care a strâns și a cercetat aproape tot ce s-a mai putut descoperi după catastrofă, i s-a arătat prea puțină recunoștință în Damp. Când, la începutul solemnităților, și-a ținut discursul pe tema Scufundarea lui Wilhelm Gustloff pe 30 ianuarie 1945 din punctul de vedere al rușilor și, în cursul discuțiilor, a devenit clar cât de des vizitase în timpul cercetărilor sale Uniunea Sovietică, întâlnindu-se chiar cu
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a întâmplat și le-a marcat grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și absoarbe, iar realitatea ajunge să trăiască doar pe oglinda aburită a amintirilor. Câteva notații privind cadrul natural și
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de împărăteasă răsăriteană, coboară, lăsat pe spate, mândrul mesal vărgat, pe care, în vremea lui Lăpușneanu, la 1565, îl avu până și boieroaicele muntene...”318. Hainele, a căror croială nu se modifica, fac ca personajele încoronate din tablourile votive, în solemnitatea lor de mare ceremonie, să semene - uneori până la amănunt - unele cu altele. Purtătorii și purtătoarele acestor straie prețioase (aflate în mai multe rânduri în sipetele domnești) interveneau, se pare, doar prin adăugarea unor podoabe aflate din belșug în tezaurele lor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mănăstire Sneagoval, și acolo l-au omorât, în ziua de Sfetii Ignatie bogodovul, meșița de chemorie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ș-au sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin bun... „, zi a sfârșitului, zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire ot Snagov. Era sâmbătă spre duminică, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogonoseț, leatul 7172. Și acolo au stătut la dumnezeiască liturghie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de bucuria revederii, primind În schimb sărutările și urările lor de bun venit. Fiind Înștiințați de ziua sosirii mele, aceștia amânaseră botezul fiicei fratelui meu, stabilind ca acesta să aibă loc după Întoarcerea mea, pentru a spori și mai mult solemnitatea acestei ceremonii și pentru a mă avea pe mine drept naș. Cu acest scop am mers chiar În acea după-amiază În principala biserică a Brașovului, loc În care eu Însumi fusesem botezat, și unde erau deja adunați o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ocazia să văd mai mulți hermafrodiți, care se bucurau de privilegiul de a fi admiși la toate sărbătorile prilejuite de nașteri și nunți, pentru a felicita părțile și a aduce daruri, acest fapt fiind, oricum, singurul lor mijloc de subzistență. Solemnitățile nașterii, totuși, au loc numai când copilul este băiat și nicidecum, În nici o Împrejurare, la nașterea unei fete. Localnicii din Panjab se bucură la moartea nou-născuților de sex feminintc "Localnicii din Panjab se bucură la moartea nou‑născuților de sex
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cosașu, Ion Băieșu. Glosarea ironică pe marginea miturilor iudaice nu semnifică, plasate în cotidianul israelian, o abjurare. Dimpotrivă, este o formă de adeziune, cenzurată însă de o retorică antiromantică, prin paradox, calambur, joc de cuvinte și frecvent autoironie. Autorul refuză solemnitatea banală, clișeul lozincard, stilul truismelor oficiale. Tristețea unor lumi dispărute sub asaltul necruțătoarei sete de bani a secolului, materialismul plat, impostura îi smulg un oftat deloc jucăuș, iar în text domină demitizarea. Patriarhul Moise își trimite solii în Canaan, ei
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
așezat pe prag, „parcă deasupra tuturor”. Un prim indiciu de autoritate într-o lume în care tiparele arhaice au supraviețuit. Această cină țărănească, prezentată pe mai multe pagini, nu are nimic din culoarea și opulența marilor ospețe din pictura olandeză. Solemnitatea și modestia culinară îi dau, dimpotrivă, un caracter aproape sacru. Ca în picturile vechi, lumina narațiunii cade pe chipul părintelui care veghează asupra copiilor înghesuiți în jurul unei mese joase: „Când ieșeau din iarnă și până aproape de Sfântul Niculae, Moromeții mâncau
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]