3,003 matches
-
Iubirile înșelate și prăbușite explicau tristețea aceasta care-i înflorea ochii și făcea să inrupă înlăuntrul ei poezia, ca un extract de apă vorbitoare, de o inefabilă armonie interioară.Acum , când fanteziile și iluziile plecaseră, învăluind ochii în celești și solitare frumuseți, nici acum destinul nu-i îngăduia să ajungă necondiționat până la esențe. În mijlocul lumii acesteia acrită și larvară, nestatornică în credință, era silită să se unicizeze, să-și particularizeze stările, singură cu ea însăși, în nopțile ce vorbeau între ele
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre realismul liric* Solitar, dar prezent pretutindeni, la întâlniri literare, reuniuni culturale, diverse alte evenimente, de negăsit, însă, dacă îl cauți cu tot dinadinsul, neguros, ermetic, brevilocvent, cu scurte și sonore intervenții, părând a cunoaște bine, și nemijlocit, neîmplinirile existenței (existența ca eșec și
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
rază în locul nopții și al lunii... XVII. O CLIPĂ DE REBUT, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013. Din stări criptate mult prea des, mi se dilată universul Și țipatul cândva empatic se zvârcolește solitar Din embrionul de ființă mi se arătă doar reversul Iar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipatul cel
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
amestecă apoi în mulțime. Dar seara, când vitrinele luminează și magazinele sunt goale, când animația e doar pe mijloc, la fețele albe de masă, alături de flăcări mai mult ornamentale, seara, până târziu, o mână resemnată și uscată, continuă să creadă, solitară, că poate va mai încasa vreun ban... Speranța și nevoia mor ultimele. Iar micile fire de flori culese din păduri, se tremură într-o lumină rece de vitrină. Lumea se plimbă, oamenii sunt degajați, bătrâna-i tot acolo. Fiecare cu
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
AI ȘTI... De-ai ști, că iubirea e suflet Și trup,-nmormântând mari ghețari... Și-acoperă cu-al ei precuget- Tot răul strivește, plenar. De-ai ști că iubirea e clară, În ochi, adăpost îți oferă, Privești, de te-neci, solitară În plânsul tău de Venere... De-ai ști că iubirea e fulger- Prin ploaie o regăsești, Când tună cu fraze de înger, Atâta de mult ți-o dorești. De-ai ști că această iubire, Nu are vreo altă credință, Vezi
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
a I a Copilăria “Dacă inima ta este un vulcan, cum te aștepți să înflorească dragostea în ea?” Kahlil Gibra 1. Țipătul din munte Se auzea foșnetul pădurii, iar vântul se strecura leneș printre copaci, răcorind fața nădușită a călătorului solitar ce-și propusese să ajungă până la stânele din zona satului Secăria, dincolo de Teșila. Avea el o treabă cu baciul stânei. Doctorul ortoped Istrate plecase din Câmpina lui Nicolae Grigorescu și a lui Bogdan Petriceicu Hajdeu încă din zorii zilei de
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din granitul dur al muntelui stăteau de veghe, numărând fiecare păstrăv ce sărea din apă la bulboane, grăbit să prindă câte o gâză rătăcită spre flora montană. Călătorul nostru solitar își târa din ce în ce mai greu picioarele obosite de drum și de vreme. Mai avea puțin și ajungea la marginea localității Teșila, un sat ca toate satele de munte, cu oameni duri, învățați cu asprimea vremii și capriciile muntelui, pe care dacă
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Frumusete > IUBIRE VECHE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În dimineața toamnei mele Mi-am adunat din gene ude O lacrimă plângând la stele În visele din zori, zălude Rănite umbre solitare Mi-s vorbele de drag și dor Săruturile-ți sunt amare Și ce de ură e-n izvor În inima de ieri curată Din care m-am hrănit cu tine Ai adunat plecarea toată De lângă flori, de lângă mine Și te-
IUBIRE VECHE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367281_a_368610]
-
parfumul Iubirea ta o simt cum mă-mpresoară Și mă cuprinde-n brațe ca o ghiară, Ce nu aș vrea să-mi mai dea drumul. Atâta arșiță strecori în mine, Din trupul ce-ascunde numai vară În viața mea pustie, solitară, Mă faci ca să mă simt atât de bine, Când gura ta începe ca să-mi scrie Pe trup, poem, de dragoste târzie... Referință Bibliografică: Poem de dragoste târzie / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28
POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364661_a_365990]
-
libertate și culoare în viață noduri sunt iar deblocate am vrut să văd cum e să fii splendoare din revelații strâns-am bucurie machiată la un ochi când altul doare de-atâta vară iarăși o stihie se plimbă-ntre iluzii solitare desculță printre picurii de rouă privirea lunecând pe spic de grâne s-a ridicat spre cer când norul plouă și-a coborât în palmă colț de pâine desprinderea de lumea pământeană mi-a-ncins trăirea într-un fir de sensuri
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
vândut. Îl paste falimentul și face compromisuri murdare șantajând oameni politici în stânga și în dreapta. - “Ofițerii erau obișnuiți încă din școala să lucreze cu nume conspirate. Nu-și făceau fotografii și nu ieșeau în oraș împreună. În mare parte, spionii erau solitari, în esență și solidari în munca. La Brănești, cursanții nu se cunoșteau decât după porecle sau nume conspirative.” Ce ne poți spune în plus față de extrasul anterior menționat din capitolul “Un sistem numit Securitate”, despre procedurile aplicate pentru a acționa
PUTEREA DIN UMBRA O CARTE DOCUMENT DESPRE CUM SE SCRIE ISTORIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349610_a_350939]
-
durerea ploua durerea se-ngrămădea O baltă de nemișcare - Treptele scării atinseră lucioase furtuna de mușchi tornada de oase picura calm Își terminase misiunea în negura nopții în cătunul cu tei vii și ceapă pe sfoară acolo să dizolve inimi solitare în cimitirul cel vesel pe al cărui zid bărbații tineri se înșirau să bârfească sau să strige pe tinerele fete din drum îmbrăcate în mode de la magazine comuniste Sacii cu zahar erau agățați albi din podul cel vechi În curte
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă de a mea privire, Sunt sufletul de mult însingurat, Ce-a așteptat râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
întuneca, dar și conduce pe calea înțelepciunii. Ne pot clădi noi lumi, măi adevărate. Această fată, în simplitatea, sărăcia și singurătatea ei, ne-a deschis o poartă. Câți vor dori să intre prin ea? E o fată rromă, aproape desculța, solitara... Dar nu „că oricare alta”. Înțelegeți asta, că nu e „că oricare alta”? Ea n-are nevoie de bogățiile voastre - le are deja. În suflet. M-am hotărât să-i vorbesc. Să mă apropiu cumva de magia simplității, de sferele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
dezlănțuirea stihiilor naturii pe orice anotimp. Este regatul lor și sunt neclintite de milenii. Stau la taifas ca niște „bunicuțe”, vara depănând amintiri sub soarele strălucitor iar iarna înfruntând viscolele năprasnice. Puțin mai sus domină „Sfinx-ul” ca un colindător solitar al înălțimilor sterpe, veșnic visător, poet anonim, ca un luceafăr al Bucegilor. De partea cealaltă se află Hotelul Peștera unde se poate coborî pe traseul turistic marcat sau mai simplu cu telecabina. De aici se poate face o incursiune până la
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
foști colegi de liceu („Dimitrie Cantemir”) care iau parte la o reuniune organizată de unul dintre ei, numit Americanul. Ceilalți opt sunt prezentați pe întreg cuprinsul cărții cu „poreclele” (pseudonimele): Flower-Power și Miramoț - doamnele și domnii - Patriarhul, Doc, Babacul, Diplomatul, Solitarul și Papa. Autoarea ne introduce treptat în atmosfera romanului ca pe simpli asistenți la acest spectacol derulat în jurul unei mese rotunde. Cu un „ochi fin”, Angela Dina descrie mediul în care are loc această reuniune colegială a senectuților. „În jurul mesei
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
este presărată pe alocuri cu scene de o încărcătură emoțională care declanșează în cei de față o anumită stare: „Privirile le erau însă întoarse spre propriile suflete, spre propriile gânduri și amintiri, spre propriile întrebări fără răspuns...” În următorul capitol, Solitarul povestește despre fratele său și talentul acestuia, care l-a determinat să urmeze facultatea de „Arte Plastice” și să-și găsească împlinirea într-un mod cel puțin ciudat. Autoarea, prin cuvintele personajului său numit Solitarul, dă de înțeles că destinul
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
fără răspuns...” În următorul capitol, Solitarul povestește despre fratele său și talentul acestuia, care l-a determinat să urmeze facultatea de „Arte Plastice” și să-și găsească împlinirea într-un mod cel puțin ciudat. Autoarea, prin cuvintele personajului său numit Solitarul, dă de înțeles că destinul îți oferă oportunități la care nici nu visezi prin intermediul unor semeni pe care ai ocazia să-i cunoști la un moment crucial, într-o conjunctură nebănuită, marcând pozitiv drumul vieții tale. În acest capitol avem
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă de a mea privire, Sunt sufletul de mult însingurat, Ce-a așteptat râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
de chateaubriand /spumoasă ocazională/ dă dependență de gradul zero dacă seisemele fac victime colaterale iubirea cu certitudine îți injectează în ochi morfina revederii îți pierzi hainele / made in turkey/ pierzi ceașca de cafea/ made in china/ pierzi și sufletul / tarabost solitar/ cu mintea plecată la cules de portocale dansând sirtaki după 101 lădițe ce pot cumpăra sentimente în regim de duty free diminețile unui om îndrăgostit au ferestre ovale țipă în ele geometria euclidian nu-ți atârna sufletul la uscat în
DEPENDENŢĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349967_a_351296]
-
viață sentimentală, sau erotică, pentru Istrate aceasta se reducea la niște amintiri confuze și penibile din vremea când era militar cu termen redus și la unele informații din revistele de specialitate de pe noptieră, cu vagi intenții de punere în practică solitară, prilej cu care fuma chiar o țigară întreagă. Să recunoaștem însă cinstit, oameni de acest gen justifică conceptul de funcționar bugetar și, în mod firesc, sunt exceptați de la prime și avansări, primesc sarcini pe care și câinii le-ar refuza
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
Când se afla la o plimbare pe faleza aflată sub iluminatul becurilor cu mercur de pe stâlpii amplasați de-a lungul stațiunii, parcă a distins la o întoarcere bruscă a capului pe cineva, care se ascundea în spatele turiștilor ieșiți la plimbare solitari, în familie sau în grupuri mai mari de prieteni. I se părea a fi un bărbat nu prea înalt, îmbrăcat complet în negru. Când simți că se apropie de ea și intenționa să o prindă, îi apăru în față un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
deja nu mai ating pământul... • Fiecare Plop țâșnit ca o strigare spre cer, cu frunzele-n tremur ca inimile celor îndrăgostiți transmite fiorul în mâinile și-n privirile celor ce se sorb însetați și se-ating cu flăcări. • Fiecare Stâncă solitară își înclină fruntea căruntă și semeață spre a-i primi ca într-un sanctuar pe sacerdoții mărturisirii ce-și oficiază taina dragostei lor sub cununa Neamului. • Fiecare Viță de vie vibrează în marama princiară de borangic undele șoaptelor de îngeri
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
tainicelor mele gânduri. Doamne, cât iubesc florile, în special trandafirii! Sunt captivată de aceste minunății ce-mi sărută inima cu petale de dragoste și nostalgie. Parcă, trandafirii îmi simt bătăile inimii, dorul de tine, lacrimile ce-mi scaldă așternutul clipelor solitare în fiecare noapte. Această mărturisire am mai făcut-o și în alte scrieri de ale mele... Nu mă satur să vorbesc despre ei. Încerc să inventez cuvinte care să exprime dragostea și bucuria ce o simt când sunt în preajma florilor
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
Ceva indefinit, o așteptare - Dar zilele urmează fără teamă, În ritmul nou ne-nvăluie, ne cheamă - Firească transformarea ni se pare. La colț de stradă Safta Florăreasa, Râzând și zornăindu-și icosarii, Oferă flori să-ți lumineze casa. Din ascunzișuri multe solitarii, Rupând tăcerea moale ca mătasa, Încep să cânte greierii - scripcarii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Ritm nou / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate
RITM NOU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361802_a_363131]