1,275 matches
-
De asemenea - trenuțul cu aburi care te duce până în Brașovul atât de plin de virtualități și câte și mai câte... Vă sărut cu drag, Pierre (al vostru!) Dragii mei, nu încă atât de entuziasmat ca Pierre, apreciez însă această admirabilă solitudine de care aveam atâta nevoie! O vreme frumoasă ne dă forțe noi de muncă. Ar fi plăcut să vie și Ion. Vă sărută Vally Pierre, din Satulung, Augustei la București 8 august 1954 Draga mea Mămică! Ieri toată ziua am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru prima oară în viața ta de adult de calmul interior care s-a instaurat în tine! - Dar... - Taci! Acum, taci! Închide ochii și încearcă să nu te mai gândești la nimic! Fii puțin egoist și trăiește-ți bucuria în solitudinea propriei ființe, căci această stare este irepetabilă și îți aparține în exclusivitate! Este de fiecare dată altfel, dar întotdeauna la fel! Aceasta este starea de yoga. Starea în care energia ta Kundalini, odată trezită, s-a înălțat prin corpul tău
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Dă-i încolo, eu cum înțeleg ce vor ei? Lasă-i să se frământe! Scrisoarea 90 În Perugia se vorbește italiana corect. Eu eram însă obișnuită altfel, și eram speriată. Într-o sin gură zi ajunsesem la padre, plecând de la solitudinea și sălbăticia din munți (nu încălțasem nici pantofi timp de trei luni și acum aveam o stare de „domnie”), trecând prin Babilonul Romei și ajungând la liniștita și civilizata Perugie. Aveam nevoie de ajutor. Eram obosită și doar părintele mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru ani. Părinții nu se văd pe mal; e posibil ca priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor, un sentiment de solitudine care, dezvoltându-se monstruos, până la a deveni totală, a șters orice altă prezență umană din preajmă, lăsându-mă singur-singurel pe acel mal pustiu, față în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contemplarea misterului Sângelui lui Isus; și că în Sf. Împărtășanie toți merg să bea din acea licoare divină izvorâtă din rănile iubitoare ale Pelicanului divin? Nu este lăsat singur preotul celebrant? Există dintre aceia care nu se preocupă excesiv de această solitudine în timpul sacrificiului divin și se mulțumesc să audă poporul rugându-se. Nu spun că această rugăciune n-ar fi ceva bun, dar ce abis există între această formă și participarea vie la rugăciunea socială, liturgică a Trupului mistic! Sf. Părinte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
asupra autorului acestor versuri, Publius Ovidius Naso, cade dintr-odată condamnarea la exil. Și liniștitul poet trebui să plece la Tomis, pe țărmul Mării Negre, unde se stinse după 10 ani, fără să divulge motivul condamnării. Acelor ani de tristețe și solitudine, scriitorul român Marin Mincu le-a dedicat o carte, La morte a Tomis - Il diario di Ovidio care a fost publicată la Bompiani și va fi prezentată la Florența miercuri, 28 mai 1997, la Gabinetto Vieusseux. Un început ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
într-o modalitate existențială proprie, o problematică reală a omului și a creației umane din epoca noastră, contribuind la o mai bună înțelegere a condiției umane înstrăinate”. Una din interogațiile filosofului francez vizează modul în care am putea trăi sentimentul solitudinii, al instabilității și indigenței ființei noastre? Răspunsul pe care autorul Jurnalului metafizic ni-l oferă este experiența plenitudinii. Suferința cauzată de neliniște este datorată raportării la plenitudine, în afara căreia experiența a ceea ce ne lipsește ar fi de neconceput. Experiența interioară
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
atracție deosebită manifestă pentru dinamica ideilor, cu privire specială asupra receptării lui Kant în Elveția și Franța, dar și a momentului pe care l-a reprezentat pe plan european modelul Jean-Jacques Rousseau, cu atât de difuze și fertile influențe - La Solitudine de J.-J. Rousseau (1950), Solitude et contradictions de Jean-Jacques Rousseau (apărută postum, în 1975). Aceste cercetări sunt învederate și de volumul Permanențe franceze, editat în țară, și care voia să atragă atenția asupra unora dintre cele mai fertile momente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
la teatru". Eu am altă opinie. După ce, în plină tinerețe, îngenunchiat în fața marii tale iubiri ce se află pe patul de moarte, juri (la rugămințile ei insistente) să-ți refaci viața și "o refaci", dar nimic nu te salvează din solitudine și ți se întâmplă cum zicea Eminescu: "De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua", cine să mai vadă-n sufletul tău abisal? Întreaga viață a creatorului e teribilă, dar în primul rând el trebuie să apere fragilitatea ființei sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
2. Ce făceați în 1989? Ați urmărit căderea regimurilor comuniste în timp ce erați in Europa de Est sau din țara dvs.? Cum ați perceput acele evenimente? În luna decembrie 1989 tocmai terminasem ceea ce credeam eu că va fi versiunea finală a cărții mele Solitudinea colectivismului. Nu mai fusesem în România din august 1984, când am fost constant urmărit în satul în care lucram. Prietenii mei au fost amenințați, iar viața în general era mizerabilă. După călătoria aceea am decis în cele din urmă să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
mai probabilă pentru elitele care erau gata pentru privatizare și capitalism. 4. În anul 1989, ce fel de evoluție anticipați pentru Europa de Est pentru următoarele două decenii? Au fost speranțele dvs. în general confirmate sau înșelate? Pe atunci îmi imaginam două solitudini. Pe de o parte, partidul-stat, care controla sfera unde delegația suveranității de către sovietici proteja de implozie, și pe de altă parte, societatea care trăia în lumea reală a ingeniozității generale. Acest lucru părea să-i aranjeze pe toți, iar eu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
canadiană. Nu realizam, la momentul acela, că mă aflam nu în Canada ci în Quebec, un loc bântuit de obsesia identitară și națională. Mai mult, pentru un Department de Antropologie aflat în căutarea lui, exoticul era situat mai departe decât solitudinea vecină a conaționalilor anglofoni. Noroc, așadar, că directorul de studii superioare m-a ascultat cu atenție, a tăcut și m-a privit cu înțelegere, lăsându-mă să coc sucul cugetărilor interioare pentru a-mi permite să răbufnesc, într-un târziu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
scrutătoare, asemănătoare cu unele poze ale lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în strai tradițional. Femeile sunt foarte cochete, îmbrăcând tradiționalele kimonouri în culori ce rivalizează cu florile. Deși festivalurile se petrec în comunități unde participă toată lumea, de la mic la mare, „hanami” are ceva special. De ea te poți bucura și în solitudine... Cei mai sensibili dintre japonezi preferă să admire florile în liniște, prin contopirea cu întregul. O astfel de persoană, un pianist Papito (numele de scenă)povestea că se contopește cu efemera și gingașa floare de cireș până acolo încât devine
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
picnic pentru a degusta sake. Tinerii apreciază gustul proaspăt de sake, uneori, întrecând măsura devenind veseli și zgomotoși. Hanami(admirarea florilor de cireș) presupune liniște, sake cere meditație...Este un moment magic și solemn. Maturii admiră florile de cireș în solitudine... cu o cupă de sake în mână. Aroma florilor de cireș se împletește cu aroma de sake, dând o stare de liniște desăvârșită, de contopire cu cireșul și florile lui... Cele mai căutate scoici în această perioadă, sunt: „Hamaguri” , „Asara
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în opera lui. El apar ca o realitate a vieții diurne, niciodată „normale“, personajul are confuzia dintre trezire și vis, el este derutat de fidelitatea viselor. Pentru Eliade „fără îndoială, visul are structuri mitologice, dar experiența lui o faci în solitudine, iar omul nu este în întregime prezent în ea. Experiența religioasă nu este diurnă și raportul cu sacrul angajează ființa în totalitatea sa. Pentru mine, sacrul este întotdeauna revelația realului, întâlnirea cu ceea ce ne mântuiește, dând sens existenței noastre “. Dar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Evul Mediu, cum observă Huizinga, nu în mânăstiri este deplânsă perfidia oamenilor, ci în preajma principilor, mai ales de poeții osândiți să trăiască la o curte sau alta. Mai târziu, saloanele aveau să instituie tirania omniprezenței umane, existența odioasă din care solitudinea este izgonită. Cine trăiește pentru societate trăiește împotriva ei. În bună măsură, portretul ca gen provine din răzbunarea și din coșmarul omului sociabil care și-a frecventat prea mult semenii pentru a nu-i detesta. Cât de isto vitoare ar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de familie ca drept la privatitatetc 1.1. Dreptul la viața de familie ca drept la privatitate" Cei mai mulți oameni înțeleg privatitatea ca o valoare, o stare de fapt care trebuie recunoscută ca un drept al persoanei de a dispune de solitudine și reflexivitate, de un cadru oferit de independența și autonomia de care dispune, un loc de retragere față de confruntările din sfera publică. Privatitatea apare ca valoare politică 3. Anticii experimentau libertatea mai cu seamă în spațiul public, în agora, față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
contribuie la îngrijirea copilului (cadre didactice, cadre medicale etc.). Capitalul social de care pot beneficia copilul și părintele singur arată posibilitățile pe care aceștia le au pentru a se integra în societate, în pofida dificultăților pe care le întâmpină. Dreptul la solitudine, dreptul la intimitate, ca aspecte care circumscriu dreptul individual la privatitate (Anne Philips, 1992), pot fi afectate într-o comunitate ce a dezvoltat practici persuasive, de o anumită indiscreție privitoare la viața privată a membrilor săi, ori, dimpotrivă, în alte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aparte. Prin sprijinul oferit la nivel comunitar (de exemplu, facilitarea unor servicii în sprijinul familiei, legate mai ales de grija pentru copii), se poate crea acel cadru de viață cotidiană care să-i asigure părintelui singur dreptul la intimitate, la solitudine. Lipsa de implicare a persoanelor de ajutor înseamnă adesea pentru părintele singur lipsa timpului liber, a timpului pentru sine. Toate aceste aspecte au un caracter informal, nu se înscriu în aria de cuprindere a contractelor. Teoriile de factură comunitară, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
umoarea rea. Apatia, ieșirile lui de revoltă trădează obida unui complex social, precum și cantonarea în resentiment. Replierea în reverii și cultivarea unor efuziuni naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul vagabondajului la voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
în fapt, despre aceeași nevoie de a depăși carențele tipăriturilor: "Prelegerile populare în fiecare an țineau loc de un fel de literatură vorbită"18. Înainte de a redacta celebrele sale articole despre Direcția veche versus Direcția noua, Maiorescu are intuiția propriei solitudini într-o geografie literară din care lipseau întâmplările literare cu adevărat impor-tante. Desigur, sintagma "literatură vorbită" are un înțeles mai larg, referindu-se și la aspectele istorice, sociale etc., fiind traductibilă în mai potrivita formulă "tipăritură vorbită". Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
agreement"; cine nu se încadra în acest timp, notează Panu, "era descalificat"; înainte de a intra în sala principală, oratorul aștepta într-o cămăruță în care, în afară de unul sau doi prieteni, nu mai avea nimeni voie să intre. Se cultiva astfel solitudinea ca teren prielnic actului creației. Așteptarea în singurătate avea conotațiile nerostite ale unei purificări esențiale pentru îndeplinirea onestă a misiunii. "Clauza" intrării a maximum doi oameni avea ca scop observarea "stării sufletești a oratorului", și, dacă era cazul, încurajarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să realizeze o radiografie a societății românești din comunism și postcomunism, urmărind cu precădere relația dintre indivizi și instituții, dintre privat și public. O excepție parțială fac poemele din Muchii, unde, contaminate de un incurabil morb elegiac, versurile oscilează între solitudinea angoasantă și nostalgia unei comuniuni universale. Acesta este sensul simbolului din titlu, care celebrează întâlnirea dintre două ființe („suprafețe”): „Vino tu, furnică roșcată, gândac/ sau coropișniță să stăm sub camion/ sub motorul ca un soare negru/ și să cugetăm la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
Este căsătorită cu Ion Dodu Bălan. În 1972, B.-O. publică volumul Sentimentul dorului în poezia română, spaniolă și portugheză (varianta în limba franceză, în 1977), o încercare de studiu comparativ al acestui motiv liric, definind dorul ca sentiment de solitudine nostalgică. Fără preocupări de analiză critică, lucrarea se mărginește să semnaleze în sfera lirică neolatină incidențe ale reprezentării lirice de atitudini existențiale, propunându-și o metodă comparatistă (menționează teoria circulației internaționale a temelor literare, cu exemplificări de coincidențe intenționate sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]