1,274 matches
-
acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne pune la încercare. De exemplu, experiența solitudinii, felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă acestea nu se pot determina precis și nu se pot descrie asemenea unor fapte oarecare. Când sunt exprimate, propo zițiile care le redau pot să ne apară ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Și-ar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
singurele creaturi ce pun în joc o direcție sigură în această lume, un sens ultim. La limită, ne vedem destinați sensului ca atare, dacă nu cumva condamnați dintotdeauna la sens. Faptul din urmă spune suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
libertate, aproape gratuită. Cât privește viziunea religioasă, aceasta caută să distingă între cele ce stau în puterea omului și cele ce nu stau. Ne lasă a înțelege că omul nu este singur și nu se poate edifica pe sine în solitudinea reflecției sale. Cu acest simț al finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum să spun în marginea acestor fragmente? 114 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Unele experiențe proprii, deși nu suportă o descriere precisă, ne aduc în față propria viață și felul în care aceasta ne pune la încercare. De exemplu, experiența solitudinii, felul de a percepe timpul și iminența morții, bucuria unor clipe. Însă acestea nu se pot determina precis și nu se pot descrie asemenea unor fapte oarecare. Când sunt exprimate, propo zițiile care le redau pot să ne apară ca
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
zicem voința de parodiere a noilor științe și filozofii. Sigur, ne putem gândi și la așa ceva, însă nu este decisiv în aceste pagini. Pur și simplu, cuvântul se vede liber și se bucură APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 133 129. în solitudine de această libertate. Însă ce ar spune simțul nostru logic în fața acestei libertăți? Dintru început ar fi cu totul surprins, șocat probabil. Șiar căuta apoi unele refugii, conside rând, de pildă, că nu e vorba decât de un simplu joc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
își dorea acele pământuri cu o voință oarbă și își dorea copila nobilă cu păr lung care îl cucerise. Frediana, da. De multe ori, acel nume îi venise pe buze când se găsea în intimitatea cortului său ori galopa în solitudine peste câmpuri unduitoare sub mângâierea vântului. în Turingia se îmbătase în fiecare zi și se culcase cu multe femei: tinere hune cu spinarea robustă și puternică, sclave germanice încă adolescente, ce tremurau la vederea sa precum căprioara înaintea lupului, slave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Viețile și doctrinele filozofilor, celebra carte a lui Diogenes Laertios, exact numită de naratorul personaj un "repertoriu de cancanuri și idei antice". Ca orice intelectual, are poezia trecerii timpului, e asaltat de amintiri, în care adie și fiorul morții. Sentimentul solitudinii și al efemerului cheamă cealălat mare sentiment, ivit odată cu apariția Adelei în Bălțătești. Sosirea Adelei nu o putem numi întîmplare, căci * Sintagma și în Amintiri... de Ion Creangă. știm din Privind viața opinia lui Ibrăileanu. Totul este predestinat. Așa că întîmplarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în precocitatea fetiței. Este o modalitate subtilă de a-i egaliza psihic. Handicaparea, chiar neputința, deși neexhibată, se trădează indirect în unele scene în care este vizat rafinamentul senzualității, proiectarea instinctului din planul lui firesc în cel al autismului, al solitudinii simbolice. Imaginea femeii devine mai ispititoare în absență ori prin intermediul succedaneelor. Personajul posedă doar simbolic femeia, ceea ce este o anormalitate. Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu o singură excepție, indiciu - aici - al unei iubiri cerebralizate, ea poate fi înțeleasă și ca o recuperare, interioară, a unui handicap sentimental, ca la doctorul Ilea din Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc, dar și la o depășire a crizei solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al iubirii, văzut ca remediu împotriva morții, imprimă o tonalitate profundă textului, dar nu conține accente dramatice. Că ele se pot subînțelege, e altceva. Sunt câteva scene în care Adela, simțind înfiorare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă a notațiilor obiective, laconice, la nostalgia poetică a frazării calde; de la stilul comunicării (cu multe neologisme și formulări eseistice) la stilul emoționării, al evocării tandre, simbolic-realiste. Personajul și textul cresc organic, se intercondiționează. Orice dimensiune a epicului reflectă un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de onoare, care-și introdusese un deget într-una dintre găurile cadranului, ca să formeze numărul dorit, și nu aștepta decât ca eu să mă evapor, apoi am închis ușa în urma mea. Am rămas un moment în fața ușii dormitorului, în plăcuta solitudine a holului, întrebându-mă ce să fac cu jurnalul lui Seymour, care, mă grăbesc să spun, era obiectul pe care-l luasem de deasupra genții de voiaj. Primul meu gând constructiv a fost să îl ascund, până ce aveau să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un cartier rău-famat. Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația sau solitudinea. Sammler alese solitudinea și Închise geamul despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl făcea să pară demn de Ivy League. Un adevărat gentleman. Emil dădu cu spatele mașina lentă, argintie, Înaltă, aparținând sărmanului Elya, și ieși de pe alee. Îi dădu corect lui Sammler posibilitatea de a alege conversația sau solitudinea. Sammler alese solitudinea și Închise geamul despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă asemenea picioare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Smith și bărbații din zilele noastre, care nu sunt în stare să se țină de-o slujbă și nici să tundă iarba din jurul casei, ca să le facă pe plac vecinilor, dar care sunt perfect capabili să-și ducă viața în solitudine și fără curent electric ani de-a rândul. Toți bărbați blânzi și-n egală măsură sălbatici, îndrăgostiți de râuri. Amorezați de cerul spuzit cu stele, de peștii roșii și de un singur lucru ieșit din mâna omului - puterea și frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el în sine, o recompensă. Acum Alice nu-și dorea altceva decât ca Roger să fie fericit, pentru ca, în secunda următoare, singura ei dorință să fie revocarea din funcție a guvernatorului anti-ecologiști. Alice își dorea hoarde de prieteni, apoi completă solitudine, o casă mai mare, apoi nici un fel de casă. În fiecare zi, Alice voia altceva; uneori nici nu știa ce voia, dar era sigură că nu avea acel ceva. Alice trăia într-o stare constantă de tânjire, sângele ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri rugi ** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii. Venise să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală. Am lucrat de la 6 la 12, dar mai mult nu pot. Măgarii din colț nu mi-au împrumutat video cu A Beautiful Mind că nu aveam telefon fix acasă și, uite, așa s-a mai clonat o duminică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și mâine, cu toții la Mioara, mama Cristinei, sau o să îl evităm, ca să nu ne apuce dorul de casă. 7 ianuarie Ce drum lung între povestirile astea! Mâine, Adi se întoarce în România și eu voi rămâne iar în starea de solitudine de dinainte. A fost foarte plăcut cu el aici și real, cu excepția pierderii lui Nick, produsă după sărbători, a fost o etapă foarte frumoasă, în anumite sensuri chiar spectaculoasă. Ajunul Crăciunului l-am făcut în păduricea Mariei, cu ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și cum, îmi răspunse. Devenise ușor întristat. Mă uitai la el, apoi ridicai privirea în sus: Pe peretele din spatele lui atârna portretul Regelui. Al ultimului Rege. „În curând, vrui să spun, s-ar putea să nu mai fie nici El, solitudinea dumneavoastră romană va rămâne în senatul de la Roma al ultimului imperiu... În curând...” În timp ce încă își mai sorbea cafeaua, ultimele picături, mă uitai pe fereastră: zăpada se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia rămas e puțină puritate goală... ....capătă brusc curaj, străbate strada cu toată viteza labelor ei și se oprește o clipă în fața statuii, mișcându-și frenetic mandibulele rujate. Turnată
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
conviețuim sub același acoperiș în blocul pe care cu mândrie îl putem numi Blocul Armonia. A fi singur Fie că soarta ți-a fost potrivnică și ai rămas fără tovarășul de viață, fie că încă din tinerețe ai optat pentru solitudine, opinia cvasi-generală este că viața de unul singur reprezintă o abatere de la normalitate și-i dezavuată social și moral. Nevoia de comunicare, ca trebuință vitală pentru ființa umană, nu poate fi suplinită nici de vizionarea emisiunilor tv, nici de lectura
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și izolare de societate. Cei atinși de aripa morbidă a singurătății au nevoie de ajutor medical și psihologic pentru a-și păstra sănătatea mentală și sufletească, pentru a ieși din sfera nenorocirilor care îi pândesc. O persoană care trăiește în solitudine este expusă viciilor, pericolului de a fi racolată de propovăduitorii unor secte religioase oculte, este predispusă la o boală psihică și înclinată să cadă victimă unor indivizi situați la periferia societății și cu moralitate degradată. Referindu-se la singurătate, Göethe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]