1,510 matches
-
e rasa. — Iar ăsta-i Parizianu, i-am zis așa fiindcă are lornion, după cum vezi... Uite, am și unul Nicu, i-am pus numele după tine. Era cel pe care-l remarcase și băiatul, din prima clipă, avea ca niște solzi verzui la gât, o minune, și, nu se știe de ce, pesemne se prinsese în vreun ciulin sau în vreo sârmă, pe creștet avea câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se potoale, (70) Va lăsa să-i prindă noaptea, ei să-i pue capu-n poale. Se culcară doi. Cel mare să păzească au rămas. Dară pe la miez de noapte auzi-n văzduh un glas. Vine-un zmeu în solzi de criță cu trei capete și lui: Cum de calci moșia tatei făr de voia nimărui? (75) Hai la luptă... Se luptară și-l lovi voinicul rău, Făcu trei căpiți de carne din trei capete de zmeu 24 {EminescuOpVI 25
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
șipot. Dar un balaur tologit în poartă Soria cu lene pielea lui pestriță, 155Cu ochi - nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin - inima-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
organele luminoase ca să nu atrag atenția prădătorilor. Am spus eu bine: nebunul, sînt eu. Mă afund În mîlul abisurilor și Îi transform pe cei pe care i-am cunoscut În copilărie În niște pești hidoși, Îndesați, negri ca smoala, fără solzi și Înzestrați cu apendice tentaculare. În loc să consult Simfonia fantastică - o am În mai multe versiuni - mă fac nevăzut În liniștea marilor străfunduri, la mii de metri sub apă. Peștele ăsta rapid, cu fălcile abia lipite, nu e cumva preotul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe tăpșan și alerg cu mult elan, îmi caut mereu alean... de-oi găsi voi povesti, printre astre și hîrtii, multe alte nebunii: aripi azurii senine, că așa-mi stă mie bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și cu bibani, la mare la soare mai sus pe cărare! Leuștean înaripat, zurbagiu și căpiat! Așa apare mereu țelul: este lucios ca oțelul! Și tot mai mereu valabil, argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
numai fundul acvariului va putea fi decorat cu diverse tipuri de rocă și plante, dar fericitul posesor al acestei minuni va avea la dispoziție o gamă de sunete care îi va permite, cât timp își contemplă peștii fără mațe sau solzi, să se înconjoare de ambianțe sonore atât de diverse ca o plajă caraibeană, o junglă tropicală sau o furtună pe mare. În Centru nu vor câini, se gândi din nou Marçal, și observă că această preocupare o ștergea, în anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți minusculi ca de ferăstrău. „Așa-i că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare in folio, cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fulger o fată îi iese în drum: Sfîntule, cum să ți-o spun? Sfîntule, mai departe nu te duce, că toate fecioarele în sate și pe livezi te blestemă cu oase puse în cruce să ți se frângă sulița în solzii verzi, aureola - cerc de aur în fântâna de balaur să ți-o pierzi. Dar înalt ca de jertfă un fum Sfântul Gheorghe pornește iar. La cumpăna apelor bălaurul ascultă spre hotare deșarte și-și lipește urechea de drum s-audă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
c-un ochi se caută de-aici pe țărmul celălalt. Ins pierdut în ceasul rar mă uit prin spinii de la ușă, oameni goi zac în nisip tăcuți, ca-n propria lor cenușă. În joc cu piatra cîte-un val și-arată solzii de pe pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lumina unui foc mare. M-au salutat respectuos, dar nu s-au oprit din treabă. Unul din ei tocmai termina de cusut o bucată de blană ce căptușea un coif lamelar. Celălalt lustruia plăcile unei platoșe dispuse peste piele ca solzii de pește. Am privit porțiunile de zale cu care erau dotate atât coiful, cât și platoșa, menite să protejeze ceafa și șalele; luceau ca și cum ar fi fost noi. - Frumoasă armură, am zis. Mi-au surâs, și fierarul, mulțumit de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu spirt. Deși mai eram încă amețit, ne-am apropiat de peretele de lut, câinii n-au venit după noi, ne-am dus direct sub basorelieful tocit, ne-am oprit dinaintea peretelui, de aproape părea o piele de balaur, numai solzi, și că face parte din basorelief, la început nici n-am vrut să-l ating, dar apoi i-am aplicat o lovitură de ciocan, au făcut la fel și ceilalți, peretele era moale, abia ce-l atingeam cu ciocanul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară sirena. O clipă mai tîrziu, Marie Își dădu seama că nu-i propusese să vină cu el. O mică mulțime se strînsese În fața locului de Îmbarcare. Doar la ultima sărbătoare a Solzului de pe insulă se mai adunase În port atîta suflare omenească. Dacă toți Își Întrerupseseră lucrul, nu era pentru a-și lua rămas-bun de la unul de-ai lor, cît mai degrabă pentru a-și manifesta dezaprobarea față de aceea care cuteza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori ieșea mîna unui bărbat. O mînă umflată de apă, Împodobită cu o verighetă pe care nu o mai scosese de la moartea soției și care, de acum Încolo Încrustată În carne, avea să fie Înmormîntată odată cu el. Loïc. Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu crengi lungi. - Nu e bine, zise Enkim. Șerpi. Uite! - Îmi arătă el o ființă târâtoare, subțire și lungă precum o frânghie lucioasă, acoperită cu solzi mai frumoși decât ai peștilor. Am dat să mă apropii, să văd cum de era În stare să meargă dintr-o parte În alta deși n-avea nici brațe nici picioare, dar Enkim strigă scurt și mă trase de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu vei fi avut prilejul să vezi asemenea copaci pe pieile acelea pe care eu n-aveam să le țin niciodată În mâini: erau copaci cu trunchiuri Înalte și potrivit de groase, scoarța le era acoperită cu un fel de solzi de lemn ce semănau cu figurile lui Selat, iar crengi n-aveau decât sus de tot. Crengile acelea care păreau a fi și frunze În același timp, erau tare lungi și se răspândeau de jur Împrejurul copacului de parcă ar fi fost apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am țâșnit În picioare, ne-am luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deasupra vârfului, Își sfâșie botul și se târî degrabă În apă, unde suratele o așteaptau: se năpustiră asupra ei, care mușcând-o de coadă, care de burtă, care chiar de botul Însângerat, rămas căscat. O azvârliră În sus, Îi smulseră solzii groși, o ridicară din apă ca pe un fulg și-o afundară apoi În adânc. Iar apărură cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deseori că așteptau o veșnicie cât se Îmbrăcau soțiile lor sau cât Își făceau machiajul; Paola Îl Întrecea mereu la mustață. Ea Întinse mâna În partea ei de dulap și scoase o haină lungă până la podea ce părea făcută din solzi de pește. Preț de-o clipă, el o surprinse cum se uita la blana de nurcă ce atârna la capătul rândului de haine, dar o ignoră și Închise ușa. Tatăl ei Îi dăruise blana de nurcă de Crăciun cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lungă și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul era mic și prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]