1,718 matches
-
de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier Încercă să explice situația, dar se bîlbîia, iar rîsetele celor doi servitori nu ajutau la lămurirea neînțelegerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o divizie motorizată care trebuia dezarmată, și noi ce eram?, recruți, bătrâni, dispersații și o companie de miliție. Să ținem piept la o coloană germană care se retrăgea! Am chemat toți soldații În curtea de instrucție... Nemții Întâi ne-au somat să-i lăsăm să treacă. Dacă depuneți armele vă lăsăm să treceți! Au venit de la ei un colonel și doi locotenenți. Cu interpretul nostru, cu alți superiori de-ai noștri, au discutat și nu s-au Înțeles. Pe urmă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a devenit mai vesel și chiar vorbăreț. * (IMAGINI)... Între timp, Ana, fata aceea care-mi trimitea scrisori pe adresa dumneavoastră se pare că nu mai e În țară. A Încetat brusc să mai scrie, după ce În ultimele ei scrisori mă somase Într-un mod puțin obișnuit: sau eu mă Însuram cu ea și atunci ea rămânea aici și-i lăsa pe ai ei, mamă, tată, un frate și o cumnată să plece (aveau rude Într-o țară străină - ziceau că fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mâncare, că altfel, pe lângă frig, răbdam și de foame. Au ajuns destul de repede la turnul pentru apă, unde o garnitură de tren cu vagoane numai de clasa a treia clipocea din ferestrele slab luminate. ― Stați pe loc. Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
convoi are în față câțiva călăreți de pază, cum s-ar zice. Numai că aiștia galopează nebunește, uitând mai degrabă de cei din urmă. Pe aceștia îi lăsați să treacă și ieșiți la drum numai când vă „cânt” eu. Îi somați pe negustori cu voce joasă, vârându-le armele între ochi. Nu le cereți decât pungile. Și nu care cumva să vă scape unul! În spatele convoiului voi fi eu... Din marfă luați doar cât puteți târî în ascunzătoare. Și nu orice
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai gândesc. Se lăsă o tăcere nefirească în marea încăpere de clasă. Timpul trecea, profesorul stătea neclintit la catedră și aștepta. Totul parcă încremenise. Ce vroia de la mine? Atâta știam, atâta spusesem, n-aveam la ce mă gândi. ― Gîndește-te! mă somă bătrânul domn ca și când mi-ar fi ghicit gândurile. Și deodată răcni: gîndește-te! Și se dădu jos, se repezi la mine, mă lovi cu pumnii în cap, înghesuindu-mă în uriașa hartă la care nu vroiam să mă gândesc, apoi făcîndu-și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi, un tâmpit fără pereche, sufeream Încă de veselia aia. I-am somat, le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Voiam să spun, însă, că mă bucur că știi suficiente lucruri despre locul cu pricina. Ia vezi, cumetre, ce faci cu nasul cela, că, cum văd eu, se cam aburcă spre înalturi și nu-i frumos din partea ta” - m-a somat gândul de veghe. “Stai la pândă ca lotrii în întuneric. Mai bine m-ai ajuta când vezi că nu mă descurc”. “Până aici ai scos-o la capă binișor vere. Așa că nu te mai da cu aripa frântă”. Bătrânul a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
deasupra titlului: Proletari din toate țările, uniți-vă! Imprimată pe toate ziarele și revistele țării, în toate birourile și școlile și spitalele. Reciti o dată și încă o dată chemarea. De parcă ar fi întâlnit pentru prima dată scandarea ei urgentă, viguroasă, care soma un răspuns. Ce-ar fi dacă, ce-ar fi dacă... se trezi, murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ochii doar când locatarul s-a ridicat, pur și simplu, și a ieșit afară, fără să-l privească. Năuceală, amintiri... fantomele legendei Vancea care îl tot urmăresc, în ultima vreme, la care se tot gândește de atâtea luni, care îl somează, iarăși și iarăși. Și acum s-a infiltrat și mica târâtură a vremurilor noi, tovarășul administrator Toma sau ce dracu’ alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care te ascunzi și acum, când bătrânul Marcu Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În schimb, ai trăit aici Într-o ambianță mai civilizată decât ți-ar fi oferit țara ta, ai ajuns mult mai departe În meserie... I-a fost mai ușor? Captiv Într-o țară străină, Înspăimântat de războiul pentru care era somat să se Întoarcă acasă ca să plece pe front, hotărât să nu răspundă ordinului de mobilizare, bursa retrasă, singur, de dimineața până seara În bibliotecă, Întinzând seara singurul costum, tot mai lucios În coate, sub saltea, ca să-l calce, mâncând o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul tăcea de mai mult timp. Știa că trebuia doar să asculte, să zâmbească vag și iar să asculte. ― Am aflat că țarul i-ar fi scris împăratului o scrisoare prin care îl somează, în termeni ultimativi, să nu treacă Elba. Ha, ha!... Ultimativi!... Și împăratul i-a răspuns în termeni cu mult mai ultimativi, dar curtenitori: „Dacă fatalitatea va face războiul dintre noi inevitabil, aceasta nu va schimba cu nimic sentimentele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De aceea a renunțat, până la urmă, chiar la pretențiile teritoriale. Dar n-ar recunoaște în ruptul capului că are disperată nevoie de mine, că, dintre toți generalii, doar eu sunt capabil să-l înfrunt pe acel «distrugător de lumeț. Mă somează acum să închei pacea. Mare scofală! Puteam să închei pacea asta încă din toamnă, imediat după victoria de la Slobozia. Nimic mai ușor! Dar am vrut să îngenunchez vanitatea lui, am vrut să-mi spună clar că are nevoie de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am Întâlnit tot felul de „reprezentanți” ai unor nații, dar ei, Rușii nu păreau deosebit de impresionați, Întrebau doar dacă... le scriseseră bine numele - În alfabetul lor și cu patronim, se Înțelege. Oarecum obișnuiți erau și cu numele românești, dar te somau să alegi: «Rumân ili Maldavan», de parcă nu era același lucru... La un moment dat - mai ales că unii pronunțau: Homa, răspund: «Sunt român... de origine latină!» și adaug pe dată că numele meu vine din latinescul homo, care Înseamnă om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să luăm apărarea lui Ceaușescu sau lui fiu-său, mai cu seamă după ce cotidiene feseniste precum Adevărul, Dimineața și Azi, au scris despre Blocada că-i o publicație ceaușistă, ca să nu mai zic de România Mare care, număr de număr, somează Procuratura să ne aresteze, însă Doinița ia apărarea Angelicăi, fiind de părere că toate ofensele care vin din partea presei aservite puterii sunt binevenite, ca să ne scoată în evidență, și că nu-i niciodată de prisos să reamintim de asasinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Încremenească o secundă. Lesley Înșfăcase o cutie cu dosare de pe birou, intenționând clar s-o lovească pe Naomi cu ea În cap, dar acum rămăsese cu ea În mână, Într-o postură cam caraghioasă. — Ce dracu’ se petrece aici? le somă Lou. — E a Început! răspunse imediat Lesley. — Pârâcioasa, am mormăit eu către Rachel. — A Întrebat unde e Derek și când eu i-am zis că nu e aici, a Început să mă Înjure... — Mincinoasă nenorocită, spuse Naomi, confirmând, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din autorii pe care-i admiră. Câteodată, se pornește o discuție, dar aceasta se oprește imediat. Când Hasan vorbește despre certitudini, ridică tonul, proclamă „adevăruri indiscutabile”, Își somează tovarășul să le recunoască, Omar rămâne sceptic, Întârzie cântărind diferite păreri, face arareori alegeri, Își etalează bucuros ignoranța. Pe buzele sale revin necontenit cuvintele: „Ce vrei să-ți spun, aceste lucruri sunt Învăluite, suntem, tu și cu mine, de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o pânză. Creion pentru contur, fond de ten, mai mult rimel. Când termin arăt acceptabil, timp în care acizii din stomacul lui Davey se străduiesc să mistuie supa cu tăiței și cocos. —Gata! exclam însuflețită. Înapoi la treabă. —Mănâncă, mă somează Davey, oferindu-mi o caserolă cu salată de vită. Ai nevoie de calorii după potopul de lacrimi. Nu mi-e foame, dar mă forțez să iau câteva înghițituri pentru a-l mulțumi pe Davey. Promit că termin la birou. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară am cunoscut-o pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o priveam cu coada ochiului. Chiar dacă zâmbea și părea să absoarbă razele soarelui prin toți porii ființei, o simțeam rece, pierdută. Când soarele s-a rostogolit peste culmi, am început să coborâm. În dreptul Cazinoului s-a oprit și m-a somat să-i dau toți banii pe care-i aveam la mine. Bineînțeles că i-am dat doar niște mărunțiș. L-a luat și, fără un cuvânt în plus, a demarat pe aleea care ducea la intrare. Hei, unde ai tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre și o sticlă de rachiu Drobeta de fiecare dată când veneau în vizită. Atât. Plus că mai avea de ascultat și Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să nu se bazeze pe el pentru anul școlar care începea. S-a dat alarma. Am fost chemat la ordine, trimiteau elevul de serviciu să mă aducă la direcțiune. Am reușit să mă fofilez vreo trei zile. În a patra, somat să mă prezint urgent, am ieșit în pauza mare cu geantă cu tot și am luat-o peste câmpul care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi iau valizele deja pregătite, să decolez spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă ovală, pictată ireproșabil. C XL Îi scrise cu degetele tremurânde un mesaj doctorului Iolescu. Îi povesti despre fotografie și despre figura hibridă de pe goblen. Îl soma să-i dea un răspuns la toate astea. În așteptare, își dădu tricoul jos și, turnându-și dintr-o sticlă de plastic niște lapte de corp Dulgon, cu lavandă albă și miere, începu să și-l întindă pe bust, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ridică împietrit privirea, întâlnind ochii luminoși ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit, agentul. Mirarea extremă a polițaiului se explică perfect prin aceea că, la debutul oricărei proceduri nepublice, de anchetă, ori el ori nenea Sandu, obișnuiau să încuie cu cheia ușa metalică, blocând astfel orice posibilitate de acces. Sau, de evadare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]