22,065 matches
-
flux și reflux -zidul de care se izbește cutia goală de conserve în fluxul și refluxul mării -valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul -vecinul zidului pe care zgomotul cutiei de conserve îl împiedică să cadă în somn. SĂ CAaaaaaaaaaDĂ îN SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
de care se izbește cutia goală de conserve în fluxul și refluxul mării -valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul -vecinul zidului pe care zgomotul cutiei de conserve îl împiedică să cadă în somn. SĂ CAaaaaaaaaaDĂ îN SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
frunzelor de nuc Și-n aerul ca de cristal Nu se petrece scuturarea. Doar noaptea adormind, îmi pare Că pomii prind să dea din aripi, Că geamul se deschide singur Și încăperea sună-a gol. Nu te speria - numai în somn Ne este dată libertatea Să ne înveșmântăm în umbre, Imaginându-ne plecând. Întotdeauna la trezire Ne-aflăm pe-același manuscris, În strofa frunzelor de nuc, Cu rândunelele eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
era emoționată, prea emoționată. În loc de asta ar fi preferat să stea amîndoi de vorbă. A doua zi nu mai aveau timp. Oare ce-i trebuise, în ajunul despărțirii, să se îmbete cu primarul și cu ceilalți? Învățătorul adormise dintr-odată. Somnul îl înghițise etanș, ca pe un sinucigaș care, hotărît să moară, își leagă de gît piatra grea și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
încercau să pornească asaltul, nemții erau repede culcați cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ei luminau pînă la ultimul oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în lacrima lor și au pentru carnea mea trecătoare cîteodată acră și deșucheată și rea sicriu de domn în zahărul și-n curcubeul lor înrobitor sonor * și țîțele ei erau mai
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt și țîțele ei au pentru somnul meu scurt și pentru somnul meu lung definitiv corăbii în lacrima lor și au pentru carnea mea trecătoare cîteodată acră și deșucheată și rea sicriu de domn în zahărul și-n curcubeul lor înrobitor sonor * și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
și lași/ și eu nu pot/ și nu mai înțeleg/ dacă acest popor este român/ sau peceneg/ Ședință în bloc ne pică var în ciorba de lemn/ domnule președinte/ și cartofii au fragilitatea prețioasă/ a ouălor/ impiegații roșii/ trag în somn/ de păturile sociale/ din microfoane/ pleacă ordonanțe/ care vor renova cizmele/ vor desena o hartă a porcului/ vor evalua uraniul/ din bulion/ capetele pătrate/ au ieșit printre gratii/ și tactul creioanelor lor/ în ședințele de partid/ va năuci dactilografele/ sudate
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
și lut Presărându-le peste răni grele Dar Domnul a ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și pildă, îngerilor tuturor. Ea nu știe... dar când somnul o doboară, În miezul nopții și-al tăcerii, Marii îngeri pe pământ coboară Și se pleacă de sărută picioarele Durerii. 1) Ion Pillat, Opere, vol. VI, Ed. Eminescu, 1994, p. 247. 2) Moșia familiei Pillat.
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
comodă?" Și după un timp: "Ce stai, desfă-mi copcile, nu ajung". Ceva mai târziu: "Masează-mi picioarele, am obosit". Trece o vreme: "Sunt transpirată, adu-mi ligheanul, vreau să mă răcoresc". Mă vede galeș: Sper să nu te prindă somnul!" Abia după miezul nopții îmi spune și prețul, vrea patru parfumuri pentru patru zone erotice. "Să fie de iasmin, de santal, de ginestra, de caprifoi". Toate textele lor sunt echivoce, sugerează și neagă, relevă și ascund în aceeași clipă, virtutea
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
prin ordin". De aici, din acest flux al comunicării dintre dictator și mulțime, se nasc și duplicitatea, și primejdia și despărțirea realității - un acvariu tulbure - de realul care devine coșmar, halucinație și - ce e mai grav - iluzie iresponsabilă: nu doar somnul rațiunii naște monștri - se spune la un moment dat - ci, poate mai întîi, această iluzie, "datul" intelectualilor sub dictatură: se pun în funcțiune stimulatorii de realitate a căror manifestare stimulează senzația de absență a dimensiunii temporale. Interesul textului constă, mai
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
se primenesc păcatele zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
mall-ului și să-l cumperi. Dacă vrei să-l cumperi. Dacă nu vrei, iei carnatul cu tine la raft, desfaci borcanul de muștar, consumi strict cât îți trebuie, după care te întorci în parcare și tragi un pui de somn pe un șezlong sau faci o tablă cu prietenii. În timpul ăsta, cu coada ochiului, supraveghezi copiii care se dau cu pungă pe sub mașinile din care s-a scurs ulei. Cu coada ochiului, pentru că singurul risc e să-și spargă capetele
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
pe geam (mă rog, treaba lui pe unde) în absolut fiecare casă și să lase, tiptil și pe nevăzute, cadourile dorite, tuturor copiilor. În zilele când mergi la grădiniță sau la școală, trage mama de tine încercând să te fure somnului dulce. De Crăciun, însă, te trezești cu noaptea-n cap, înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonț, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschiși și cu inima încercând să spargă pijamaua și pipăi pe sub brăduț
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
înaintea tuturor din casă. Nici măcar nu mai faci pipi, te duci glonț, somnoros dar nerăbdător, cu ochii abia întredeschiși și cu inima încercând să spargă pijamaua și pipăi pe sub brăduț. Foșnetul pachețelelor pe care Moșul le-a lăsat acolo face somnul să dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roșii de emoție și uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinților, dai ușa de perete și împarți cu ei bucuria minunatei surprize. Și te surprinzi gândindu-te, preț de
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
ne-am făcut mai mari, ne lăsa la discotecă. Ne întorceam acasă pe la 3-4 dimineața și ne trezeam că ne ieșea înainte pe stradă. Nu putea să doarmă de grijă, dar ne lăsa să ne bucurăm de adolescență, cu prețul somnului ei. Țin minte că, odată, era și maică-mea acolo, când am cerut voie la disco. Maică-mea a zis “Nu!”, dar mamaie a intervenit prompt: “Uite ce e, acuma sunt la mine și eu le dau voie să se
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
unii spre alții: interesantă perspectiva... să observi reacțiile celor din jur, de la olandezii care ciocneau cutiile de bere, la ciobănii care își mânau oile fără grijă întunericului care se lasă peste toți și toate și care doar le imbia la somn în miezul zilei. Vreme bună! în munții aceia veșnici voi fugi și eu http://www.trilulilu.ro/prettyinstorm/e64c88a32bd98e Și eu plec mâine pe aproape: la Sarmisegetusa și împrejurimi. Distracție plăcută! o, doamne, nu pot să cred! mergi pe transalpina
Fug în munţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82592_a_83917]
-
Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit veghere și gardă. Deschide-te, rană, atunci când strig - Sesam! Umbrei rugului rămasă pe acest dictam, Căci Dumnezeu în timp ce ne privește vrea să ardă. 24 oct. 2003 * 1 Străin printre străini, aur nocturn scânteind, Rege printre străbuni
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți. 28 oct. 2003 Ochii în omul singur devin străvechi
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Nu uita să-ți educi Povara mâinilor. Lucru mărunt dar Cu bucurie pentru cei ce o vor izgoni Din tine ca și cum ar face-o pentru ei. 16 martie 2004 * 1 Rămânerea în loc e o pagină ruptă Când te oprești în somn, în veșnicie. Acel ce bea din greșeală din cupa De jad plină de elixir își dă spiritul acestei ruperi sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
nopții peste cap, și ea tot timpul alunecă, lăsându-i urechea nevrotică deschisă la cel mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o noptieră, cămașa de noapte udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de vârstă, al lui Petru, stânga s-a lovit de un perete, am auzit fâșâitul tencuielii vechi căzând pe cearșaf și memoria a urcat instantaneu,odată cu mirosul stătut, străin, al camerei. Sunt Dincolo, la sute de kilometri distanță de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
care dor și scârțâie. M-am lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung din toate părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
o ridică din scaunul cu rotile și o așeză pe pat, lîngă șalul de culoare smeurie și ghemul uriaș. - Sunt frîntă, micul meu Hansi, și nu mai pot croșeta, spuse ea cu vocea încă aspră, dar ceva mai muiată de somn. - Ai croșetat destul, inimioara mea. A venit vremea să te mai și odihnești. Anii cei mai frumoși ai tinereții i-ai înnodat pe andrelele tale, îi răspunse Hansi, plin de recunoștință. Primii mei ciorapi de lînă pe care i-am
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis în martie, muguri se revarsă în degete domnule Bach, chipul tău
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]