992 matches
-
urechi și începu să asculte, surprinsă și fericită în același timp. Fața i se lumină, ca și cum ar fi fost gata să râdă. Dar, pe neașteptate, tresări speriată, scânci de mai multe ori și începu să-și frece ochii. Se îndrepta somnoroasă, amețită, spre canapea și când o văzu că se clatină, o prinse în brațe. O purtă în odaia alăturată și o întinse în pat, acoperind-o cu un șal. Se trezi după miezul nopții. - M-am speriat! șopti. Am visat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
complicată. Simțea, pentru prima oară de luni de zile, că va reuși, în sfârșit, să se odihnească, să realizeze ceva care păruse să fi devenit pe veci imposibil: să zacă pe spate, cu ochii închiși, să se simtă liniștit, și somnoros, și nesperiat, în deplină pace. Dar în același timp se simțea tulburat și confuz de ciudat. Ceva plesnise, cedase, și era (așa să fi fost oare?) mai bine. Nu voia să examineze îndeaproape noua stare de lucruri, știa că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mângâiere a intrat în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros / iar din labele picioarelor mele zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aici, la Ingrid, aș vrea să văd cum doarme acest micuț copilaș... - Noi ne descurcăm fără somn, dar la oameni lucrurile stau altfel. Dacă un om nu doarme destul, se poate îmbolnăvi. Dimineață, când razele soarelui se freacă la ochi, somnoroase și ele, mama o trezește pe Ingrid și o întreabă cum a dormit: - Să mă gândesc... a fost un somnic din acela bun, bun de tot și... am și visat - Da! Îmi povestești și mie? - Am visat... (Ingrid își tot
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
s-a sfârșit iar zilele sunt mai lungi și razele soarelui poposesc mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și pleca să vadă florile. Le mirosea polenul de pe petale și se minuna când găsea lacrimile dimineții pe frunze. - De ce sunt atâtea lacrimi pe frunzele voastre? - Seamănă cu niște lacrimi, dar ele sunt de fapt boabe de rouă, răspunse florile somnoroase. - Ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă se formează în timpul nopții când afară este frig, pentru că voi noaptea mergeți la culcare și nu are cine să încălzească pământul și atunci apar pe frunze aceste mărgeluțe cu care noi dimineața
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
înghețat. "Așadar, de aceea..." Atât am fost în stare să bâigui. Pe urmă, parcă totul mi s-a ars în minte și nu mai aveam în cap decât cenușă. În fața mea, la lumina flăcărilor, două cobre mă priveau fix. Erau somnoroase încă și încolăcite, dar nu mă pierdeau din ochi. Cât aveau să întîrzie astfel? Nu mult timp. Din clipă în clipă, aveau să se trezească de-a binelea. Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd să se legene, scoțând limbile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
culori ca într-un vârtej verzui-arămiu. În curând, soarele apare pe orizontul aurit și cheamă orice vietate pentru a viziona spectacolul cel viu și fascinant. Soarele cel sfânt apare sorbind roua dimineții din potirul fraged al plăntuțelor firave și încă somnoroase. Soarele se înalță de trei sulițe pe bolta senină și gânditoare, salutând o nouă zi! Muncitorii, pe-a lor prispă, dreg uneltele de muncă pentru a începe o nouă zi de trebăluit, așteptând iar miresmele dimineții. Acest moment divin era
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Mișu luase destul de greu locul motanului Faifuțică în sufletul familiei, faimos, acela, pentru inegalabilul talent de hoț (de carne) și escroc sentimental. Care Faifuțică detronase târziu de tot efigia celeilalte legende a familiei de după ogarul Pick, și anume motanul Marcu, somnorosul gigant pe care l-a salvat maică-mea la bombardament. Scenă de film: toată lumea fugise-n adăpost, numai fetița de cinci, șase ani s-a dus cuminte să-și ia în brațe motanul. Recunosc: pour une fois, nu sufăr prea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de Fârțănești. Și iată scrisoarea: de la 1 octombrie 1932 sunteți numită învățătoare titulară, pe post vacant, în comuna Tabacu, județul Ismail. Și ia-l din nou pe nenea Gheorghe, mama, nelipsita căruță cu doi telegari spre necunoscut. Tabacu. Sunt lăsată, somnoroasă puțin, să cobor din căruță. Sub ochii mei, abia limpeziți a bună dimineața, ca un înger, o fetiță: Unde să merg, draga mea? Încoace. Și m-a dus de mână până în poarta casei familiei Ștefan Volcov. Aici, dintre cele două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gândi prostește la calendar și Lina își repetă: "Un înger Rim!", fără să înțeleagă. Profesorul Rim voise să consacre, astfel, acel prim prânz de însănătoșire și de concordie familială. Rămasă singură în fața cafelei negre, doctorița Lina piroti puțin, pe drept somnoroasă după ziua de robotă. De când își aducea aminte nu fusese mai mulțumită ca acum. Cine ar fi priceput! Lică . . , Un înger Rim!! . . . III După plecarea lui Lică, doamna Vera se ostenise în zadar de după perdele să vadă dacă întorc capul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inocența sa, în naivitatea sa că „monarhia poate salva România”... cum s-o salveze, spun susținătorii tezei “singura soluție, înc-o revoluție!”. În adevăr, cum s-o salveze când parlamentari de meserie, adică îmbătrâniți în parlament, ajunși la înfățișarea unei babe somnoroase ieșită în răspântia țării și dintre ele una mai cațavencă cocoțată în vârful unui partid istoric, considerat a doua monarhie în Țara ajunsă independentă (1877-1888) și mai apoi întregită în perimetrul etnic străbun (după al doilea Război mondial) repet, o
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strada Tufelor și m-am oprit la numărul 24, în fața unei case mărunte de chirpici, cu acoperișul de tablă aproape ascuns de ramurile unui zarzăr. Cum nu exista sonerie, am bătut în gardul de scânduri. Într-un târziu, a apărut, somnoroasă, coana Veta pe care am lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ocupațiile sale plăcute, se ostenise să vină la aeroport. Copiii veneau În urma lor, urmați de Vilma și de Carlos, care reușise totuși să rămînă cu o valiză de mînă. Cei patru copii se apropiară de ghișeul agenției Panagra, triști și somnoroși; Santiago, totuși, așa toropit cum era, simțea cum În sufletul său ia naștere o mînie cumplită: cine era imbecilul ăsta care o lua de braț pe mama lui? Și acum, cînd Îl vedea din profil, sprijinit cu multă distincție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui Susan, pe jumătate ascunsă Între sfeșnice; din fericire Își aminti că În avion Santiago Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în orele de dragoste fizică ea devine totală. Atunci nu mai disting privirea de atingere, tandrețea de violență, fericirea de suferință. Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse, „fluturele cu aripi lipite somnoros“ și știu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aș putea vedea și atinge vreodată. Intimitatea noastră, în casa noastră, în patul nos tru, nu ne atenuează, ci ne protejează bucuria erotică. Prin ea, totul devine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Trebuie să fie, vorba lui nenea Iancu, “trecute fix”. Ce bine că am deschis după ce se dăduse ora exactă! Așa că, neștiind cât e ceasul, nu intru-n panică, nu-mi fac gânduri negre, lucrurile curg de la sine. Panta Rei! Vocea somnoroasă a crainicului anunță fel de fel de evenimente: atentate, răpiri, avioane doborâte, schimburi de focuri la granița dintre... și ..., declarații belicoase, apeluri la pace... Apoi, alte ciocniri, trafic de stupefiante, scufundări de vase-n larg... Însă, nu știu de ce, toate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în sinapsele sale aflate în mișcare - o cunoaștere care ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viața. Dar se risipi odată cu noile descărcări, când Sylvie gemu, se răsuci și se trezi, deschise ochii și îi surâse. —Bine? întrebă ea, somnoroasă. Un vechi cod al lor: Ai dormit bine? Și da, încuviință el din cap, răspunzându-i la surâs. Toată viața dormise bine. Crăciunul sosi și trecu și nici urmă de înger. După emisiune sunaseră zeci de oameni, fiecare cu teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
laptele va năvăli din nou, și lacrimile vor năvăli din nou, două șuvoaie năvalnice vor umple tot, până când te vei opri din supt și vei adormi, cu expresia aceea de indescriptibilă fericire pe chipul tău micuț, începutul acela de zâmbet somnoros care o face pe mama să verse și mai multe lacrimi, mama varsă lacrimi pentru orice de când ai venit pe lume, dormi, puiul mamei, adormi liniștit, mama nu mai are ce să ți dea acum, doar căldura corpului ei de
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
lucruri pe care le purtam În inima mea. Nu În curățenia și frumusețea zorilor cu strălucirea mîndră și puternică a revelației lor, nici În lumina practică și domestică a dimineții, nici În măreția tăcută a porumbului la amiază, În zumzetul somnoros și ascuțit ce Învăluie cîmpul după prînz, nici În verdele și auriul ciudat și fermecat al pădurilor cu cîntecul lor sălbatic, nici măcar În pămîntul care, cu o ultimă răsuflare, alungă căldura și violența zilei către adîncurile nepătrunse și Încremenirea misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de aripă și bucuria marelui pod și bărbați cu pălării care vin pe pod să ne salute... veniți, fraților, haideți să căutăm toate acestea! Căci vuietul uriaș al orașului cu o mie de picioare, Îndepărtat ca un zumzet de albine, somnoros, nepătruns ca timpul, a ajuns să ne sune obsedant În urechi, plin de făgăduința bucuriei și a victoriei, a norocului, fericirii și iubirii cum n-a mai existat pe lume. Hai, fraților, În oraș, În farmecul acelui oraș misterios, strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cele mai Înalte și mai respectabile În cea mai fericită și Împlinită viață de care au avut parte vreodată bărbații, dacă sîntem hotărîți să mergem și să o cucerim! Astfel gîndind, simțind, așteptînd, așa cum am așteptat și noi În tăcerea somnoroasă a nopții pe strada liniștită, auzind, așa cum am auzit și noi, șuieratul ascuțit al sirenei, vuietul marilor roți pe malul rîului, simțind, așa cum am simțit și noi, misterul nopții și al lunii aprilie, prezența uriașă și atotputernică, promisiunea tainică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uite-așa au ajuns să locuiască Împreună. Ella Beals asta era o femeie făcută numai În alb și negru: avea pielea albă, părul negru ca pana corbului și ochii negri ca tăciunele. Avea un fel de a vorbi dulce și somnoros, moale și Îngînat - parcă atunci se trezise dintr-un somn lung. De cum am văzut-o, puteam să spun că nu-i nimic de capul ei: era soi rău, una de-alea făcute să sucească capul bărbaților și să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fac și eu un duș, o să mă-ntind lângă tine. O să hotărâm mai târziu ce-o să facem, aici. Chiar atunci Dan Lyttle aduse o cămașă lungă pentru Enin și o pijama pentru Gosseyn. Și-n curând, adormiră. ...Gosseyn se trezi, somnoros, și rămase un minut cu ochii închiși; și-i veni un gând ciudat: Acela era primul somn normal al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția. Din cine știe ce motiv, când se întinse pe acest pat, gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]