1,120 matches
-
nu indică rasa, ci culoarea. \ Ce culoare? \ Ei bine, o culoare care nu este negru, în orice caz. Grand părea foarte afectat. \ Mulțumesc, spunea el, din fericire sunteți aici. Dar vedeți cât e de greu. Ce părere ai avea de "somptuoasă" ? zise Tarrou. Grand îl privi. Reflecta: \ Da, zise el, da ! Si, treptat, un zâmbet se așternea pe chipul său. Câtva timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-o stare de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit. Apoi i-a cerut doctorului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le găsești în povestirile vechi, dar nimic nu e mai spectaculos decât un flagel și, prin însăși durata lor, marile nenorociri sunt monotone. În amintirea celor care le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma nu avea nici o legătură cu imaginile exaltate care îl urmăriseră pe doctorul Rieux la începutul epidemiei. Ea era mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o cerneală încă proaspătă: "Draga mea Jeanne, astăzi e Crăciunul ..." Deasupra, caligrafiată cu grijă, se găsea ultima versiune a frazei. "Citiți", a spus Grand. Și Rieux a citit: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Bois..." \ O fi bine așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU EU. CUVÂNTUL FRUMOASĂ, ĂSTA E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
man, nein? Capitolul 21 Londra, șase luni mai devreme Henry Blyth-Pullen bătea în schimbătorul de viteze pe ritmul melodiei din Archers. Tum-tee-tum-tee-tumtum-tum, tum-tee-tum-tum-tum-tum. Era, hotărâse el, un om cu gusturi simple. Ar fi putut să-și petreacă viața înconjurat de somptuoase obiecte antice sau de artefacte prețioase, dar nevoile lui erau modeste. Doar atât - o plimbare cu mașina după-amiaza, sub strălucirea soarelui de primăvară, fără alte obligații mai împovărătoare decât cea de-a asculta o telenovelă la radio - îi ajungea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și ieși În soarele cald al Californiei, eliberată de Desert Rose și de Charlie, În sfârșit singură, În mijlocul unei peluze verzi, perfect tunse, pe care erau așezate douăzeci de sculpturi de Rodin din bronz masiv. Se uită În jurul ei, la somptuoasa clădire crem, la restaurantul luxos În aer liber, la faimoasa Cantor Garden cu colecția ei impresionantă de capodopere de mari dimensiuni, șocată să vadă atâta opulență Într-o universitate. Când era mică, În București, faptul că se putea studia gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate. În orice caz, puteam să fiu sigur că în aceeași clădire mizerabilă în care ne găseam, nu foarte departe de camerele noastre păduchioase, „mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sunt”, exista o sală de basm, somptuoasă, „ca la Versailles” preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul Bătrânului, dacă nu fusese nimeni acolo, dar ce importanță avea asta? Fapt e că sala exista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie frumoasă, care în plus mă iubea. Deodată spuse încet: „Ajunge, hai să mergem”. Revenise la tonul obișnuit. N-o mai impresiona sala. Minunea, iluzia luaseră sfârșit. Ar fi trebuit să mă ridic chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mandragoră, auzi cântecul Simpatiei Universale, trec pe recepție, punct. Doamne dumnezeule, armatele se Însângerau pe câmpiile Europei, papii lansau anateme, Împărații se Întâlneau, hemofili și incestuoși, În pavilionul de vânătoare din Grădinile Palatine, ca să furnizeze o acoperire, o fațadă somptuoasă lucrării ăstora, care În Casa lui Solomon auscultau apelurile anemice dinspre Umbilicus Mundi. Ei erau aici ca să acționeze aceste electrocapilare pseudo-termice hexatetragramatice - așa ar fi zis Garamond, nu? - și din când În când, poți să știi, câte unul o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din cap. Ăsta era unul din lucrurile la care chiar se gândise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bicicletă Mountain Bike a lui Sean. — Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat lângă oglinda cât tot peretele. O vânzătoare adăugase grijulie o coroniță simplă, care să completeze ansamblul. Tot ce lipsește, își zise Fran, simțind că i se pune un junghi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dat într-o parte și, în timp ce treceau pe lângă noi, am observat că era o veche și roasă de molii lectică de stejar, decorată cu dungi de fildeș sculptat. Papa Onoriu ne aștepta înconjurat de cardinali și de episcopi în odăjdii somptuoase. Nu era bătrân, cum mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă purta un stihar maroniu-deschis și un patrafir alb; pe cap n-avea nimic, nici coroana și nici altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nici nu știu când deja alergam pe străzile adormite ale orașului și în palatul imens, unde Re-mose m-a lăsat la ușa apartamentelor femeilor. Am fost dusă într-o cameră unde o femeie tânără și palidă zăcea într-un pat somptuos, singură. - Tu ești Den-ne? a întrebat. - Da, As-naat, am răspuns amabilă, punându-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea. Și dacă e așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Începea scrâșnetul. Străbătea În lung și În lat cele două odăi, privind un punct invizibil. „Franța... Franța...”, repeta vocea ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna fusese o bucătăreasă excelentă și gătitul a rămas ultima ei bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se mai Înzdrăvenească un pic, Rosamund și cu mine Îl urmam pe Nikki care Îi Împingea scaunul pe roți. Ravelstein Își ținea ochii pe jumătate Închiși, și capul Îi cădea Într‑o parte. Împins de Nikki, se plimba prin apartamentul somptuos - destinat unor suflete mai fericite, mai normale. Dar aceasta era Împărăția lui, cu toate bogățiile care‑i aparțineau. Rosamund, cu lacrimi În ochi, mă Întreba dacă Ravelstein va mai fi vreodată ce a fost. - Dacă va putea să Învingă maladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai în miniatură. Se apucă să-și pregătească pe îndelete o pipă dintr-un amestec de Latakia și tutun verde de Virginia, amestecul obișnuit. De afară, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu rea credință? Sau doar dumneavoastră vă aflați în posesia adevărului? Întârzie să răspundă. Pentru câteva clipe s-ar fi zis că era gata-gata să se ridice în picioare, să traverseze uriașa grădină a luxoasei reședințe, să treacă prin saloanele somptuoase și să plece la dracu’ fără măcar să-și ia la revedere, dar o privire a misionarului, care părea că îi ghicește gândul, îl reținu la locul lui. — Nu cunosc motivele altor Guverne, replică el în sfârșit. Probabil că majoritatea acționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bronz al verii, tinere și, unele dintre noi, de o frumusețe remarcabilă, nu arătam deloc a delincvente. Apariția noastră Între cei doi gardieni era stranie chiar și pentru cineva lipsit cu totul de spirit de observație [...]. Priveam cu nesaț colinele somptuos Împodobite de aurul toamnei ce Însoțeau lunga depresiune a Mislei. Șoseaua șerpuitoare Îmi apărea ca o netă și brutală linie de demarcație Între două planuri de existență, complet diferite. Rămâneau În urmă copilăria și adolescența cu umbrele și luminile lor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la Iași, dar, acolo, În Iași, luați aminte: vă duc, nu În altă parte, decât, drept, și, pentru totdeauna, la balamuc. Totul este aranjat. Și a Încetint viteza, Întrebând, totodată: ei, ce fac: merg Înainte, la azil, ori Întorc, Înspre somptuoasa clădire, nou-nouță, faimoasa clădire de la poalele dealului Repedea? Clădirea Balamucului?! Mergi mai departe, a auzit, mai mult ca un fel de geamăt, ca un muget cumplit, din cele două piepturi. Și a mers. I-a dus direct la clădirea nouă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Am nevoie de anumite date pentru a-l putea ajuta. Cu cât știu mai multe și mai repede, cu atât starea lui este mai puțin pusă în pericol. Este deja critică, explica Eugen, în timp ce coborau pe treptele de acces în somptuosul edificiu universitar și se deplasau apoi pe trecerea de pietoni pentru a ajunge la parcare, potrivit gestului larg făcut cu brațul. Mai este și aspectul celălalt, al vederii. Va trebui să analizăm cu mare atenție... - Da...! Încerc să înțeleg. Mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
masa de lucru. Le deschide sertarele, le privește fotografiile de pe birouri. sună, la întîmplare, de la telefoanele lor. Îi place să intre în hotelurile de lux ale orașului, să aprindă toate luminile, să aștepte timp de ore și ore în saloanele somptuoase ale recepțiilor. își comandă cîte un pahar de Porto sau de martini, soarbe din băutura reconfortantă și se gîndește. „La ce ?” alege la întîmplare una din cheile agățate pe panoul de la recepție și urcă în camera respectivă. nu doarme mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
drumul Muntelui de Pietate poate fi asemuită mulțumitor doar cu suavele, dar severele aperitive. Orele în care desprinzi, cu briceagul, minuscule firimituri de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a regretului. (Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeți.) Un regret ridicat la rangul de suferință. Ea nu rezolvă nimic, dar începe totul. Apariția moralei este identică întîiului freamăt de remușcare. Un dinamism dureros face din ea o risipă somptuoasă și zadarnică a sufletului. - Numai marea - și fumul de țigară - ne dau imaginea ei. Păcatul este expresia religioasă a remușcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară; ultimul, una inferioară. Te căiești de ceva ce s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
temperatură scăzută. Când ești stăpân pe febră, orânduiești gândurile ca păpușile; tragi ideile de ață și publicul nu se refuză iluziei. Dar când orice privire spre tine însuți e un incendiu sau un naufragiu, când peisajul lăuntric e o devastare somptuoasă de flăcări evoluând la orizontul mărilor - atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior. Dacă aș ști c-am fost trist o singură dată din cauza oamenilor, de rușine aș depune armele. Ei pot fi uneori iubiți sau urâți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]