1,592 matches
-
pentru cineva educat În spirit prusac de sfârșit de secol). În plus, frustrarea vieții lui, de a nu-și fi urmat vocația, combinată cu tensiunile suferite de toți cei cu originea „nesănătoasă“, suspectați și vizitați des de Securitate (de câte ori suna soneria, vedeam că fața lui se tensiona), Îl făceau să-și piardă uneori controlul și să mă pedepsească după stilul vechi! Am o experiență bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la telefon însă!), deoarece atunci a fost precedată și urmată de tropăiturile și hărmălaia colindătorilor de bloc. * Motanul cel mare are aproape vârsta prieteniei dintre Dani și Alina (patru ani). În complicitate cu Dani, ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
răstimp ca soție a actorului Y și ca artistă, colegă cu soția mea În trupa actorului Petre Liciu, În faimosul turneu de teatru național prin Bucovina austriacă din 1910. Ne vedeam mereu, ca deunăzi, când, aproape oarbă, o găsii pipăind soneria ușii mele. E văduvă acum Olga noastră de două ori: după bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
agresiv (de teamă să nu răcești): „Ai schimbat pantofii?“ și după masă să ne așezăm amândouă pe divanul tău, să ne luăm cafeaua și țigara, să vorbim. Visez cu ochii mari râsul tău clar, sonor, flori multe, vii, roșii, galben-ruginii, soneria ta imperioasă și glasul tineresc: „Mi-e foame, crăp de foame“. Și eu, cu reproș: „Tu pourrais soigner tes expressions“. Ți-aduci aminte? M’am urcat în pat repede, după o baie mai mult rece; afară picură monoton pe brâul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și nu a venit. Pentru eventualitatea că nu va veni, ori nu voi putea vedea-o până la expedierea acestor rânduri, asigură pe Mircea că e bine, nu s’a mutat și nu are chiriași. Am închis radio[ul], să aud soneria dacă va veni. S’a cântat „Kalinka“. Ce vremuri mi-a evocat: cumpărarea discului, aducerea aici, dansul tău, flacără și vârtej, casa plină de zumzet și voie bună, [de] râs, uneori prea gâl gâit. Nu-mi dam seama că făceam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jurnalul tatei; crematoriul casei a ars, de la ora unu după-amiază până la șase, corespondența și jurnalele rămase de la tata. Ne-am pregătit pentru a doua zi; eram cinci persoane care triam, curățam, aranjam, tresăream la orice țârâit al telefonului sau al soneriei; prieteneletale m-au ajutat să scot cele două manuscrise: Mălurenii și jurnalul. Ileana a plecat încărcată peste puterile omenești: printr-un subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pare să mă ocrotească, permițându-mi să locuiesc în casă în calitate de funcționar „în câmpul muncii“, până la noi ordine sau până la evacuarea întregului apartament, sau casă, sau imobil. Ceea ce nu mă împiedică să trăiesc într-o continuă spaimă, tresărind la fiecare sonerie, aranjând, pentru prima dată în viața mea, să fiu invitată undeva în toate zilele de sărbătoare, ca să nu-l mai aud trăind, în camera pe care am iubit-o atât, pe acest golan cu gașca lui de țiitoare, neveste și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vârstă, moment sau interese psihologice - există și astfel de „interese!” Memoria, În acel final intitulat Le temps retrouvé, nu se referă la „aceasta” și la „acestea”! Acei câțiva „noduli de timp” cum i-am numit - poarta ce scârțâie sau soneria de la Cambray sau gustul de madeleină, o anume piatră ce se mișcă În pavaj! - nu apar, În memoria „exaltată și perspicace” a naratorului, drept ceea ce sunt „de fapt”, ci pur și simplu ca semne și forme ale unei anumite eternități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar, oare, căuta într-adevăr pe cineva? Pipa l-a obligat la o ușoară schimbare de ținută: i-a îndreptat umerii și capul. Privirea, care anterior părea că o evită pe a celorlalți, a prins altitudine și siguranță. La sunetul soneriei că pauza dintre acte s-a sfîrșit avea deja alura din fotografia cu care își ilustrează textele: lipită de piept, mîna stîngă își găsise culcuș în subsoara mîinii drepte, iar antebrațul acesteia susținea pipa într-un gest - i-aș zice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
familiarizarea copiilor, pe de o parte, cu ,,citirea" unor ilustrații, semne convenționale (semne vizuale de circulație, de marcare a unor clădiri etc.; semne auditive fluier de locomotivă, semnal sonor caracteristic mașinii Salvării, Pompierilor, Poliției, polițistului etc., sunet de clopoțel, de sonerie acasă, la grădiniță etc.), cu asocierea sunet literă, cuvânt cifră etc. și, pe de altă parte, cu tehnica redării acestora și a comunicării prin desene, litere, semne de diferite tipuri, în general. Din această perspectivă, trei sunt direcțiile principale care
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
încetase și armata arestase pe o parte din rebeli, curtea marțială a Capitalei a dispus mobilizarea ofițerilor ei de rezervă, spre a-și completa numărul magistraților necesari pentru judecarea rebelilor. Tîrziu, după miezul nopții, am fost trezit din somn de soneria și bătăile în ușa casei mele. Era un sergent de la curtea marțială, care împărțea ordinele de mobilizare, pentru a mă prezenta chiar în dimineața aceea, la ora 8, la cazarma Malmaison. Făceam parte, la epoca aceea, din justiția militară, cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
avea o vechime de jumătate de secol scârțâia de te dureau timpanele urechilor. Pelerinajul înseamnă și resemnare și - acceptare voluntară a tot felul de contradicții. Le-am acceptat și eu, salvat fiind ca de obicei de dopurile din urechi. Dimineața, soneria unui telefon a dat deșteptarea înainte de ora 6 așa că toți din dormitor au fost cât se poate de matinali. A urmat același „ritual” ca în fiecare zi, unii fiind mai rapizi, alții mai înceți în a se pregăti pentru o
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a reușit să-și păstreze camera. Tata s-a refugiat la parter, în sufrageria ale cărei dimensiuni i-au permis să și pună toate cărțile și pianul cu coadă. La ușa de intrare a casei apărea un număr variabil de sonerii meșterite pe măsură ce noii chiriași se instalau. Soneriile astea legate la întâmplare cu tot felul de fire, de către chiriașii statului, au însemnat sfârșitul casei Zamfirescu* din Strada Pietății, așa cum o cunoscusem în vremea celor câțiva ani ai tinereții voioase, scurși între
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
s-a refugiat la parter, în sufrageria ale cărei dimensiuni i-au permis să și pună toate cărțile și pianul cu coadă. La ușa de intrare a casei apărea un număr variabil de sonerii meșterite pe măsură ce noii chiriași se instalau. Soneriile astea legate la întâmplare cu tot felul de fire, de către chiriașii statului, au însemnat sfârșitul casei Zamfirescu* din Strada Pietății, așa cum o cunoscusem în vremea celor câțiva ani ai tinereții voioase, scurși între sfârșitul războiului și instaurarea regimului comunist. Faptul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
treabă, care mă lăsa uneori să fac duș. Am aflat mai târziu că mă aflam la Malmaison. După o scurtă perioadă de destindere, făcusem parte dintre primii arestați. Mircea Slăvescu mi-o luase înainte. În celulă, se afla și o sonerie. Puteai suna și gardianul deschidea ușor vizorul ca să te întrebe în șoaptă ce vrei. Nu era voie să vorbești cu voce tare. Pe seară, un individ mi-a adus un castron cu un fel de supă, după care am primit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ai făcut, că noi oricum știm tot. Ai să te întorci în celulă și vei putea suna oricând, ca să ceri să mă vezi și să-mi dai declarația. Dacă nu, aici o să-ți putrezească oasele! Apoi, a apăsat pe o sonerie, a intrat un subofițer, mi-a pus ochelarii, m-a luat de braț și m-a scos de acolo. Cum nu se putea ști niciodată unde erai dus și dacă nu aveai să ajungi într-o cameră de tortură, recunosc
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
În acest scop, se învață cântecul „Drag mi-e jocul românesc”, după auz și apoi se ritmează pentru a sesiza duratele de jumătate de timp, urmate de pauze de jumătate de timp (sunete întrerupte, urmate de momente de tăcere, expresivă). - Soneria pauzei de jumătate de timp (de optimeă, prin semnul de notare muzicală, corespunzător, asociat cu cifra șapte de tipar, astfel:Scrierea cântecului „Drag mi-e jocul românesc”Exerciții ritmice pentru formarea deprinderilor de a respecta pauza de jumătate de timp
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
Am decis să iau o pauză. Am pus cele trei cărți de la bibliotecă pe un colț al mesei. Nu știam ce să mai fac. M-am întins resemnat pe pat ca să văd Bărbatul liniștit cu John Ford. A sunat imediat soneria. M-am uitat pe vizor și am văzut un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-o uniformă ce semăna cu aceea pe care o purtau lucrătorii de la gaze din Tokyo. Am întredeschis ușa fără să scot lanțul și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și nu mai venea. N-aveam dreptul să o învinuiesc dacă luase o asemenea hotărâre. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât realizam că normal era să nu vină. Pe când mă pregăteam să mai ascult un disc, am auzit soneria. M-am uitat pe vizor și am văzut-o pe tânăra de la bibliotecă cu două cărți la subsuoară. Am crăpat puțin ușa fără să scot lanțul și am întrebat-o dacă mai era cineva pe coridor. — Nu e nimeni, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lovit ușor cu cleștele din oțel inoxidabil și m-am dus la bucătărie. Am spălat vasele din chiuvetă și am șters masa. Sosise momentul să mă apuc de permutări. Am cuplat robotul telefonic ca să nu mă deranjeze nimeni. Am deconectat soneria, am stins toate luminile din casă cu excepția lămpii din bucătărie. Aveam nevoie de cel puțin două ore ca să mă concentrez asupra datelor fără să mă perturbe absolut nimic. Parola pentru permutări era „sfârșitul lumii“. Mi-a fost inspirată de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
același cost ca al produselor standardizate. Renault și Peugeot le propun pe Internet clienților lor să-și definească și să-și personalizeze mașina alegând motorul, culoarea, opțiunile, și toate acestea la scara publicului larg. Anumite servicii oferă 20.000 de sonerii și logouri destinate să personalizeze telefoanele mobile. Nike și Kickers au lansat fiecare câte un serviciu de personalizare a încălțămintei; Barbie le propune fetițelor să-și „compună” ele înseși păpușa preferată. Economia fazei III a răsturnat logica ce, organizând producția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fac un semn cu degetul. Deschide-o. Pentru câteva secunde continuă să-mi susțină privirea, apoi clipește și ochii ei se întorc spre fereastră, ca și cum ar căuta o soluție. Hai, deschide cutia. Ochii i se împăienjenesc. Rămâne nemișcată. Deschide cutia. Soneria de pe hol rupe liniștea. Peste un minut clasa o să fie plină de copii. Mă apropii de bancă, mă uit la cutie. Îmi las poșeta pe banca vecină, întind mâna dreaptă, îmi plimb degetele pe capacul de carton. Apuc marginea capacului
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și închide ușa. Stau un minut. Mă uit la copaci. E o stradă liniștită, pe care mașinile trec foarte rar. Un loc plăcut. Aștept încă un minut, apoi merg spre ușa la care am sunat mai devreme. E închisă. Apăs soneria. Stau. Ușa se deschide. Bătrânul mă privește cu aceeași expresie neutră. Ridic ușor din sprâncene. Fac și un gest elocvent cu mâinile. (Limbajul discret și mut care vrea să spună că aștept să iau obiectele pentru care am venit.) Ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
câteva kilograme. Cine a inventat tortura asta? Se zbate furioasă ca să se elibereze. Dar dacă nu este decât un vis urât? Cu un efort supraomenesc, se trezește. Încheieturile îi sunt efectiv imobilizate de greutăți. Nu poate nici să ajungă la sonerie, nici să cheme după ajutor, vocea îi e prea slabă. Dar dacă nu e trează, și doar visează că s-a trezit? Atunci, mai bine să schimbe visul. Deocamdată, îi lipsesc niște piese de schimb în depozitul de vise. Tușește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ea, care tocmai vrusese să escaladeze barierele ca să ajungă la baie, ei bine, nici măcar nu se poate ține pe picioare. Infirmierele o sprijină de subsuori, o ajută să se așeze și mută totul la îndemâna ei, de cealaltă parte a patului, sonerie, telefon, perfuzie. Dar să stea în fotoliu o sleiește de puteri. Toate sunt aduse înapoi, la locul lor, sonerie, telefon, perfuzie, iar ea se întoarce în pat. Soțul ei vine târziu. E grevă în transporturi și ninge. "Ai slăbit rău
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]