1,605 matches
-
secret, un glas anonim, o întrebare seacă, apoi convorbirea se oprise brusc, căci telefonul meu se descărcase -, neliniștea pentru ce trebuia să se mai întâmple. Iată cum se derulaseră lucrurile: la scurt timp după ce intrasem în casă, s-a auzit soneria de la ușă. M-am repezit să deschid. În prag, stătea Nona, vecina mea de la etajul doi. - Ce faci, vecină?, m-a întrebat ea. - Mai nimic, i-am răspuns, plictisită. Mă pregătesc să merg la culcare. Este zece seara. - Este sâmbătă
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
melodia aceasta parcă mă amorțea, diluând impresiile din acea zi și dându-mi perspective reconfortante asupra viitorului. Am rămas mult timp, în fotoliu, pe terasă. Când într-un târziu, m-am întors în salon, cineva a sunat la ușă. Auzind soneria, Nona s-a îndreptat grăbită, spre vestibul. - În sfârșit, a ajuns. El este, nu are cine altcineva să fie!, a spus ea, vizibil emoționată. Când aceasta a deschis ușa, în pragul ei am deslușit silueta unui bărbat. - Fred, dragul meu
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
mea.... -Ce dacă!...Mai spune o dată... -Bine... îți spun...doar ca să ții minte... -O să țin minte,eu o să țin minte... Vorbele astea se spuneau mai mereu, la ceas de seară ,sub bolta de vie, în casa directorului Popescu, după ce soneria anunță terminarea orelor,iar zarva din curtea școlii înceta că prin farmec. Se poate spune că directorul Popescu locuia la scoala, asta pentru că avea casă lipită de gardul școlii din Titu dar și pentru că prestanta lui ca profesor era cunoscută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
mea.... -Ce dacă!...Mai spune o dată...-Bine... îți spun...doar ca să ții minte...-O să țin minte,eu o să țin minte...Vorbele astea se spuneau mai mereu, la ceas de seară ,sub bolta de vie, în casa directorului Popescu, după ce soneria anunță terminarea orelor,iar zarva din curtea școlii înceta că prin farmec. Se poate spune că directorul Popescu locuia la scoala, asta pentru că avea casă lipită de gardul școlii din Titu dar și pentru că prestanta lui ca profesor era cunoscută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Nu-i mai răspund, simt că mă învăluie somnul. Adela doarme deja și sforăie ușor. Visează, probabil, la ora de dirigenție de mâine. Mă trezesc pe la zece și descopăr că Adela plecase. N-apuc să-mi fac cafeaua și aud soneria. Deschid. În cadrul ușii stă un bărbat corpolent, cu aspect de om al străzii,îmbrăcat neglijent și mirosind a băutură. - Pe d-na Georgescu o căutam! zice. - E la școală. - D-ta cine ești? Întrebarea individului mă pune în încurcătură. Nu
DRUMUL APELOR, 39 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376328_a_377657]
-
o ia înainte. Spa-ul e lângă piscină, iar intrarea este străjuită de doi lei din carton, frumos colorați. Ajungem într-o sală uriașă de primire cu zeci de șezlonguri și măsuțe din lemn, iar prezența noastră este anunțată de o sonerie. Ne întâmpină o brunetă slăbănogă, cu ochii mari și albaștri. - Bine ați venit! Pe dvs., observă ea referindu-se la Ingrid, v-am mai văzut! - Da. - Procedura completă, dacă îmi amintesc bine? - Exact. Se întoarce apoi către mine. - Dvs. ce
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
astfel de evenimente, dovadă a seriozității deontologice a conducerii universității amintite, reprezentată de eminentul Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui.Conform tradiției, și de această dată, manifestarea a reunit personalități ilustre, cadre didactice, doctoranzi din principalele Centre ... XIII. BAREM TACI DIN SONERIE, NU O FACE PE-A PROSTUL, de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. M-am enervat enorm când am citit chiar pe pagina mea, în urma unei dispute vizând libertatea de exprimare, căutând să aflu identitatea
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
o chemase o profesoară s-o ajute la ceva, n-a putut să vină, dar am așteptat cele douăzeci de minute cu nerăbdare, cu groază și neliniște, încercând să întind timpul să dureze până mâine, până poimâine, până o să vină. Soneria de intrare a sunat crud și lung și am intrat, nu știu dacă trist sau derutat, oricum distrat și neatent la orice s-ar fi întâmplat în jurul meu, îmi era egal dacă era matematică sau fizică sau geografie, dacă m-
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
-se și toate șoaptele de mai devreme încetară. Agentul principal Mititelu, cu tot trupul său voinic de peste 98 de kilograme greutate, ajunse ca o pisică agilă la a doua ușă pe partea stângă și ascultă. Tăcere deplină. Nu se vedea sonerie și nici vizor la ușă. Apăsă clanța fin, fără nici cel mai mic zgomot. Ușa era încuiată. Se hotărî într-o clipă și bătu cu pumnul în tăblie de două ori, strigând: - Deschideți! Poliția! Nici un răspuns. Când tocmai ridicase pumnul
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...( 3) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Soneria răsună în hol. Deși era în așteptare și știa bine cine trebuie să fie, Emanuela tresări puternic. Din doar doi-trei pași, ajunse la ușă. O deschise cu mare grabă, deosebit de precipitată. Era într-o stare de agitație pe care nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
s-a adresat cu vocea gâtuită de emoție: - Noi, adică eu și fiul meu, aici de față, am venit, doamnă Lucica, să petrecem împreună această sfântă sărbătoare, dar vrem, cu această ocazie, să vă facem... Sunetul strident și lung al soneriei l-a întrerupt. Toate privirile s-au îndreptat spre ușă. Lucica, oftând scurt a ușurare, s-a repezit să o deschidă, făcând loc unui grup de vreo șapte copii de nouă-zece ani să intre unul câte unul, în timp ce colindau, împreună cu
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
terminase mănușile. Mai avea de lucrat fularele. În liniștea camerei sale auzea cum copii se pregăteau de colindat, repretînd în cor, colinde cunoscute. Zăpada s- a așternut pe pământ, în tăcere, toată noaptea. Dimineața totul era alb. S- a auzit soneria de la poartă. Deschizînd bunica avea în fața sa pe Mihaela și Ana, împreună cu mămica lor. - Bună dimineața bunica!, au spus în cor. - Am o mare rugăminte, a continuat mama micuțelor. Trebuie să plec urgent până la soacra mea, în orașul imediat apropiat
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
le așezi în brad și să te gândești la noi, a rupt tăcerea așternută, Elena. Copiii au plecat, liniștea s- a așternut în încăpere, iar bunica Lena, își aranja globurile primite, în brad. La un moment dat s- a auzit soneria. Era târziu, ora douăzecișipatru, cine să fie?! Dacă s- a întâmplat ceva? Poate unuia din copii să îi fie rău? Puțin speriată a mers la poartă. A deschis cu grijă. Cânddin prag....îi zâmbeau Maria, soțul ei Alexandru și cei
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Urmăresc trecerea timpului și ziua de salariu... Unul în plus sau în minus, este un nimic, ce mai contează? zise Simona revoltată, măsurând camera în lung și în lat pentru a se liniști. După circa douăzeci de minute, se auzi soneria de la ușă. Când Emanuela a deschis ușa, surpriza i-a fost mare să vadă în fața sa o tânără blondă, cu părul până la umeri, prins peste cap cu o pereche de ochelari de soare, care să fi avut în jur de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
până în acest moment, dacă ați avut aceste dovezi? nu și-a putut ascunde Emanuela curiozitatea. - Pentru că facem acest pas doar în momentul în care eliminăm și ultima posibilitate de reintegrare în familia naturală... Discuția le-a fost brusc întreruptă de soneria telefonului. Privind display-ul telefonului, Emanuela văzu numărul de la “Instituția de Protejare a Intereselor Copilului”. Prin mișcarea expresivă a capului, atenționă și încuviință asistentei sociale să răspundă. Alo, da! ... Da..., ... da, doamna director... am înțeles... este foarte bine... minunat! La
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Acasa > Cultural > Artistic > IDILE PARTEA ȘASEA Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului NUVELA IDILE, PARTEA ȘASEA Cum mai trece timpul... Soneria telefonului, pe care n-o mai auzise de mult, sună străin, strident și prelung, trezind-o din visare. Sări rapid de pe canapea și ridică receptorul, cu gândul că ar putea s-o sune Bebe. - Dragă!... se auzi vocea răspicată a
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
îmbrăca, înainte de-a porni într-o altă cursă contra cronometru și unde nimic nu te poate opri să crezi că, până la apus toate se vor fi împlinit?! Dar diminețile acelea târzii în care vrei să lenevești făcând abstracție de soneria telefonului, de ca și cum acela ar fi singurul impediment în calea împlinirii viselor în care ești absorbit? Diminețile acelea când nu te mai uiți la ceas și nici nu te interesează ce s-a întâmplat cu lumea cât tu ai dormit
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
atâtea ori își făcuse un discurs de abordare, se și vedea plimbându-se cu ea prin parc, dar toate planurile au picat în momentul în care Marius s-a despărțit de Loredana și s-a mutat, forțat, lângă Alla. Sunetul soneriei îl trezi pe Inu la realitate. Profesoara notă cu nemulțumire ceva în catalog și îi făcu un semn lui Daniel să meargă la locul lui. Cu un salut formal, aceasta ieși din clasă. Începu zarva cunoscută de la sfârșitul orelor. Toți
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
până aici, în bucătărie, unde rămâneau amândoi aproape toată ziua așteptând cu sufletele împietrite. Vorbeau rar. Comunicau doar din priviri, atunci când nu foloseau batistele pentru a șterge lacrimi ce curgeau adesea din ochii lor uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și se uitau speriați unul la altul. După câteva clipe în care ochii păreau a le ieși din orbite, s-au repezit amândoi la telefon să-l ridice
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
supărătoarea etichetă pe care i-o puseseră ai ei, în urma actelor nesăbuite care erau s-o coste viața, iar acum putea să reflecteze serios la viitorul ei și al celor două ființe care îi marcau existența, fiecare în mod diferit. Soneria telefonului îi risipi gândurile ca pe un stol de păsărele, făcând-o să tresară amuzată. Cu mișcări leneșe își recuperă mobilul de pe comodă, dar se crispă toată când recunoscu numărul. Cu ochii măriți de uimire și surpriză, rămase țintuită locului
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
inima pentru Angela, este o veste super! Sora mea este o mare secretoasă, nu a suflat un cuvințel, mereu era ocupată, acum îmi dau seama de ce. În sfârșit, Dumnezeu a avut grijă de toate, soarele ne va zâmbi și nouă! Soneria începu să târăie, sigur venise Gabi. Mama Ioana deschise repede ușa, era intr-adevăr el, îmbrăcat cu halatul alb, venise în fugă pentru injecția lui Ionuț. Era tras la față, obosit, nedormit. - Sărut mâna și bună dimineața! Abia am reușit
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
Astăzi, am plecat acasă, sunt bine. Noroc că am ținut cheia în mâna, în tot acest timp. Copiii au insistat să îl invităm la noi pe bătrânelul care s-a mutat alături și să sărbătorim împreună întoarcerea mea acasă. Aud soneria și mă duc să deschid ușa. Coridorul lung, care duce la intrare, arată destul de îngust, așa că am montat niște oglinzi, pentru a da impresia de spațiu. În timp ce mă îndrept spre ușă, arunc o privire în oglindă să văd cum arăt
ALB de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369154_a_370483]
-
un ton grav. De trei ori am dat din cap până acum!” Bătrânul dascăl rămâne câteva clipe cu stiloul în aer, de parcă n-ar fi înțeles spusele învățăcelului său. Apoi se apleacă mai adânc asupra catalogului. Pentru prima oară țârâitul soneriei de pe coridor mi se pare peste măsură de strident. Referință Bibliografică: Tamerlan / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 209, Anul I, 28 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TAMERLAN de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369255_a_370584]
-
a plăcut sărutarea sa. Știa să sărute și acele câteva momente cât a fost ocupat cu posedarea sa și a voinței sale, emoția plăcerii nu putea fi negată. Se umezise complet. Noroc că a fost trezită din visare de bâzâitul soneriei telefonului. Încă îi mai tremurau mâinile când ridică receptorul. Se aștepta să fie cineva de la birouri sau chiar Ramona, însă din receptor se auzi vocea caldă a lui Mircea. Uitase pe moment că avea întâlnire la telefon cu el la
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
și ei! Nu mai puteau căra capacele canalelor din oraș cu atelajul particular - patru roate și-un măgar, nu?! Cum intră în casă, se-ndreptă spre telefon să anunțe proprietarului dispariția. Dar n-apucă să apeleze la numărul fostului, căci soneria telefonului fu urmată de un anunț laconic. Vocea de la capătul firului îi comunică sec: ex-ul murise în dimineața zilei respective. Izbită de veste, Mira se așezase pe un fotoliu bâiguind ca în transă: și mașina în aceeași zi, și mașina
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]