KorAP: Find »[drukola/base=sorbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...207 >

5,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

vorbelor sale. Ieri spune încet fata ai invocat motivul unor sticle de vodcă. Mîine ce vrei să mai cumperi? Mihai soarbe jumătate din ceașca de cafea, rămîne mult cu fața în aburii ce se mai ridică încă, surîde unui gînd, soarbe iarăși pînă ajunge cu buzele la zaț și așază ceașca pe farfurioară: Mîine nu mai cumpăr nimic, Cristina. Fata se uită la el cu un sentiment ciudat de durere. Îți las de azi spune Mihai scoțînd portmoneul o invitație pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și vrea să-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce-i frumos, dealtfel spune Mihai pe un ton jos, dar sigur, cu care vrea să-și mascheze reacția de violență ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întîmplare, doar să-l simți, și-l strîngi de mai multe ori, dar numai ca o atingere. Dacă se întărește, e timpul să treci mai departe; cobori sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să treci mai departe; cobori sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii. Degetele lui dibace îi descheie nasturii bluzei, dezbracă bluza și o aruncă peste haina de blană, apoi palmele i se opresc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce ridică paharul spre buze, dar, înainte de a sorbi, mai aruncă o privire lui Mihai și, în urma privirii, brațul ei zvîcnește, aruncîndu-i vodca în obraz. Stropi mari sar în lături. Ștersul cu batista durează mult, după care, calm, Mihai ia paharul din mîna Mariei, răstoarnă toată vodca din sticlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și iasă din calmul său, repetă întocmai gestul lui Mihai, aducînd buza paharului lipită de a sa; privește un timp în ochii tînărului, apoi spre șirul de sticle, iarăși în ochii lui Mihai și, ca și cum altă ieșire nu ar exista, soarbe încet toată vodca, la finele căreia, menținînd încă paharul la gură, își mușcă puternic buza de jos, dorind să înăbușe în gură flăcările băuturii. Mihai s-a grăbit să-i aducă un pahar cu apă. Mulțumesc! se bucură Maria, luînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să prepare nes-ul. Cînd vine cu cele două cești în mîini, rămîne cîteva clipe în fața Mariei: Am greșit, desigur; îi voi cere scuze. Te rog! arată spre ceștile așezate pe masă. Maria mulțumește din priviri, ia o ceașcă și soarbe puțin, apreciind calitatea cafelei cu o frumoasă arcuire a sprîncenei. Mihai toarnă din nou în pahare vodcă, luîndu-l pe al său, retrăgîndu-se pînă lîngă capătul patului: Ce ți s-a părut "interesant" în această locuință? Cu o nouă țigară între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria cu gîndul departe. În cinstea ta, / Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu paharul lîngă buze pînă face și Maria același lucru. Și dacă nu mai vin la voi, deși, surîde el, jucîndu-se cu paharul obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm! pufnește Maria într-un surîs scurt, sorbind vodca pînă la fundul paharului n-am să pot niciodată să înțeleg cum de mai ești teafăr acum. Ascultă! devine ea gravă, izbind paharul de masă, cînd observă că Mihai zîmbește. Ești singurul bărbat care, în ultimii douăzeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai toarnă în fiecare cîte puțină vodcă. Zău, Maria! Doina e o copilă; frumoasă, dar copilă... Ce copilă! rîde Maria, cu privirea în pahar. La anii ei, altele..., ți-o spun eu, care văd atîtea la spital. Noroc! spune și soarbe din vodcă. De fapt, surîde ea, ridicînd privirea spre Mihai orbit de obsesia ta pentru mine, sînt sigură că nici n-ai remarcat-o pe Doina în totalitate... Nu mi-am făcut niciodată probleme în privința asta. Zău?! tresare Mihai; "ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată Maria cu privirea spre sticla din mîna sa. Poftim?! A, da, mulțumesc! Mărturisesc surîde Mihai, ducînd paharul la gură că nu am băut niciodată din mîna ta... Bine-ai venit! Pentru ce-a venit aici?" se întreabă iarăși Mihai, sorbind vodca, aruncînd, ca din întîmplare, privirea spre Maria: o vede stînd liniștită în fotoliu, total relaxată, cu gura încă plină de vodcă, pentru a-i savura, dureros, tăria, în vreme ce ochii ei mari, aproape închiși, conturează două linii lungi, negre, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe sîn și, parcă vrînd să se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele tînărului, peste care palmele ei lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se elibereze, întinde brațele lung, să poată cuprinde spatele tînărului, peste care palmele ei lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-aveam ce cîștiga. Aș! i-o taie printr-un gest scurt profesorul. În pocher, ca și-n fotbal, orice ageamiu se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală, vrînd să pară indiferent. Așa se explică înverșunarea cu care ai pledat împotriva pocherului, cînd am fost discutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca multe altele: neconsolată. Cînd colo... Doamne!... Ce urlet de fiară lovită! se înfioară el amintindu-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pastile. Vrea să le bea, dar le reține în gură, mestecîndu-le îndelung, să-și facă efectul mai repede. Abia apoi, cînd simte deja o pînză de liniște coborînd asupră-i, alungînd durerea, ia unul din paharele cu apă și-l soarbe. "Uite pe ce-mi cheltuiesc eu forțele și timpul!... Mi-ar trebui un bici, aici, deasupra ușii... Stau mii de pagini necitite, se topesc în mine gînduri, idei... se duc cei mai puternici ani ai vieții, pe ce?! Pe-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce în bucătărie, apoi se întoarce să aducă o farfurie cu friptură. Știți, o oprește tatăl copiilor aș plăti rața, s-o fierb, pentru băieți... Sultana încuviințează și-și continuă drumul pînă lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu mîna întinsă, că n-o mai vezi. Asta-i de haram, desigur, și-o să aibă soarta haramului. Nu cred că vrei să mai bei, doar mai înainte te-ai jurat... Buuuuunăăă! își lungește el buzele cît o trompă, după ce soarbe o înghițitură zdravănă. Ce rău îmi pare că nu m-am făcut doctor! Așa, ca tine... Runca mi-a dat-o îngînă Radu chircit pe saltea. A, și ăluia, ce, i-a adus-o barza? Îl cunosc bine, doar îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a stat -, o fac și pe secretara mamei. Am impresia spune privindu-l pe Mihai că mîncarea merge greu. Se întoarce, scoate dintr-un dulap o sticlă cu coniac și toarnă în două pahare: Pentru Ora solstițiului! Pentru tine! Doina soarbe o înghițitură, Mihai doar își moaie buzele. Mămica face Doina un gest spre telefon a rugat-o pe Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă că am epuizat subiectul. Ochii lui Mihai se ridică spre fată: o vede calmă, cu un surîs îngăduitor fluturîndu-i în colțul stîng al gurii. Pentru viitoarele-ți lucrări literare, Mihai! ridică Doina paharul, sorbind apoi. Ca să ai succes, n-o să trebuiască să fii nici prietenul lui Săteanu, și nici ginerele lui; trebuie talent, străduință... De la Ovidiu știm că talentul și spiritul scapă puterii Cezarului. Crezi că tata s-ar supăra foc dacă refuzi petrecerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întrebat dacă toată cultura, atît de vastă, pe care o are mama, i-a folosit la ceva, spiritual vorbind. Absorbit de vorbele fetei, parcă să înlăture perplexitatea ce l-a cuprins, Mihai duce paharul cu coniac la gură și-l soarbe tot. Să-ți mai torn se oferă Doina, luînd sticla. O, nu, te rog! face Mihai un gest cu palma, refuzînd categoric. Înseamnă că vorbele mele te-au neliniștit într-atît... Vorbeam de complexul lui Oedip, care nu-i adevărat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Noroc, tăticu', noroc! ciocnește Lazăr paharele, în care a mai turnat un deget de whisky. Abătut, deși amețit de băutură, conștient că a făcut o gafă divulgînd cine l-a turnat pe Lazăr, profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că frigul de la geam îl face să tremure tot mai tare. Îmbrăcat în întregime, cu toate hainele profesorului aranjate pe scaunul de alături, Lazăr exploatează fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a îmbătat, moș Vrabie l-a luat de piept: "Năzăul mă-ti așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una care se pupă cu naș-tu pe la colțuri, iar tu discuți filozofie, năzăul..." Chiar așa?! rîde profesorul, sorbind paharul. Chiar așa, c-au fost cîțiva din sat și a răsuflat chestia; la noi nu-i ca la Universitate, cin' să se teamă de Năzău?! Pe cîți ani este propus să plece în străinătate tovarășul Vrabie? Bursă de doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]