922 matches
-
un gard de fier și sîrmă ghimpată. Natura umană e complexă, iar această societate nobilă scoate În evidență diferențele. Nu, În nici un caz nu sînt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sînt chiar eu, prins Într-o realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici Înflorituri cinematografice. Dar există realități, iar În miezul lor alte realități, și tot acest ghem e, de fapt, doar o parte din miezul altei realități. Iar Între ele există uși, unele deschise
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ameliorantă a unui interesant fundal psihologic. Simțea sau se prefăcea a simți că personalitatea lui haotică și dezlănțuită era, într-un anume fel important, mai reală decât personalitățile oamenilor perfect cuviincioși care-l înconjurau. George era mai apropiat de aspectele sordide ale vieții pe care alții preferau să le ignore și, prin aceasta, simpatiza, oarecum, cu cei oprimați și loviți. L-am auzit o dată spunând despre fratele său Brian: „El nici nu-și dă seama cât de îngrozitoare și de serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o sursă de alienare în cadrul societății englezești. Iar alienarea lui George o percepuse, fără să o înțeleagă vreodată, la început ca o virtute, apoi ca un farmec. O fermecase în trecut și continua s-o farmece. Dar în ce încurcătură sordidă se băgase și ce blestem plana asupra ei! Își înălță capul frumos, evreiesc, și își netezi, dându-și spre spate, părul negru care-i creștea ca o coroană sau ca un turban deasupra frunții. Tatăl ei o făcuse întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale chipului mamei ei, nefericita femeie moartă care fusese cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
situat în Biggins, lângă Crescent, și o cârciumă denumită La femeia nevorbăreață (reprezentată pe firmă prin portretul unei femei decapitate), lângă Bowcock. În Druidsdale avem La Șoarecele de Bibliotecă, iar în Westwold La Trei Șoareci Orbi. Mai sunt câteva bombe sordide și rău-famate, prin zona St.Olaf, și Dihorul din Țara Pustie, dincolo de canal. Așadar, Ennistone nu-i un oraș în care să poți găsi cu ușurință o băutură, și un număr surprinzător de mare de ennistonieni nu au pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar observații (pseudo)științifice -, dar și din reminiscențe ale epocii comuniste (muncitorime înghesuindu-se în mașini sordide, îndreptându-se spre locuințe sordide etc.), cartea ridică banalul cotidian, acest amalgam, generator al unui somn incendiar, la rang de artă, care, în paradigma postmodernistă în care se înscrie, abolește granițele dintre genurile și speciile literare tradiționale, fiind alcătuită din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar observații (pseudo)științifice -, dar și din reminiscențe ale epocii comuniste (muncitorime înghesuindu-se în mașini sordide, îndreptându-se spre locuințe sordide etc.), cartea ridică banalul cotidian, acest amalgam, generator al unui somn incendiar, la rang de artă, care, în paradigma postmodernistă în care se înscrie, abolește granițele dintre genurile și speciile literare tradiționale, fiind alcătuită din inedite poeme în proză, adesea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poezii - apărută în 2009, la Editura Valman din Rm. Sărat, într-o prezentare grafică deosebită, cu ilustrații de Ovidiu Kloșka și coperta de Yves Tanguy. Poezia contemporană este invadată până aproape de sucombarea lirismului, în fond trăsătura sa definitorie, de urât, sordid, grotesc, a căror exhibare în acest spațiu este pentru mulți autori un demers capabil să le creeze iluzia că, așa, scrierile lor scapă de posibilitatea de a fi considerate facile. Ștefania Oproescu este, fără discuție, în afara paradigmei menționate, fiindcă, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încă de vreo trei ori la frizerie fără nici un rezultat. Poate ca să scape de mine, unul mi-a dat într-o zi o adresă vagă, un nume de stradă de la marginea orașului. M-am dus acolo. Era o stradă nenorocită, sordidă. Am intrat din casă în casă întrebînd. În zadar. A trebuit să renunț. Ceva se schimbase însă definitiv în viața mea. Mai exact se zdruncinase. Am început să mă duc la tribunal să asist la procese. M-am apucat să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
călăul Parisului. Atunci a luat-o la fugă, ca să scape de mine. Fugea el, fugeam și eu. Îl strigam, dar degeaba. El fugea și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să fie pierdută "ocazia". Basarabenii se dovedesc cei mai informați. Ei vin des la Odesa și cunosc "piața". Mă țin după grup, pe străzile rău luminate, ușor sâcâit de această alergătură, ceea ce face ca și întunericul să mi se pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în gură gustul amar al condiției mele de făptură muritoare. Dar ore în șir plutisem, preaferice, la mari înălțimi. Voi îndrăzni oare să vă mărturisesc? Îmi amintesc încă și acum cu duioșie de nopțile când mă duceam într-un local sordid ca să mă întâlnesc cu o dansatoare care mă onora cu favorurile ei și pentru a cărei bună reputație m-am bătut chiar, într-o seară, cu un tinerel lăudăros. Mă lăfăiam noapte de noapte în spatele tejghelei, în lumina roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai simte duhoarea beciurilor, nici mirosul rânced și igrasios al încăperilor. Mehală n-avusese niciodată copii : în sufletul lui hulubii ocupau acest loc delicat. Într-o zi însă îi dispăru un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o crâșmă sordidă de lângă bariera "Bacchus". 3. În loc să mă liniștească, hotărârea de a mă duce la San Donato, sperând că voi scăpa cu o "angioplastie", cum (aproape) m-a asigurat profesorul, mi-a dat griji noi. Nu-i exclus să ajung să fiu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de corpul femeii mele. Nevoia mea de inti mitate cu ființa cu care trăiesc merge mult mai departe decât viața sexuală. Unii sunt speriați de viața de cuplu tocmai din cauza perspectivei de a-l vedea pe celălalt în cele mai sordide situații. Dar dragostea mea se hrănește tocmai din asta. Îmi place să merg la cumpărături împreună cu ea, să beau cafeaua împre ună cu ea, să o privesc în cadă, să pălăvrăgim despre OZN-uri. Îmi place s-o privesc cum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să ajung până acolo. Mai bine moartea decât dezonoarea... Astăzi însă mă gândesc că mai bine aș mai fi copi lărit puțin. Fiindcă nenorocita după-amiază în care „am devenit bărbat“ e și-acum una dintre cele mai penibile și mai sordide amintiri ale mele. Irina îmi dăduse un telefon că era-n București, chiar stabilită în București (cum așa? și școala ei din Ardeal? luase negație? și chiar dacă luase, ce-avea să facă în Bucu rești?), și că vrea să ne
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dar ne-am plimbat zilnic ore-n șir, am fost la cenacluri unde prezența ei era hip notică, unde părul ei foarte lung se-nfoia aspru atră gând toate privirile („băi, norocosule, cine-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui troleibuz care trecea greoi, și ne
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
putea să vină. Nu te place, dar e intrigată de reputația ta. — Am reputație? — Ai două reputații. Unii zic că ești un profesor zăpăcit, fără viață sexuală, alții, că e doar o fațadă, și că ai viața sexuală cea mai sordidă din toată școala. Thaw rămase nemișcat, cu capul drept. — Nu văd nici o cale de ieșire, nici o cale de ieșire, țipă el. Vreau să mă apropii de Kate, să mă aprecieze, cred că vreau să mă însor cu ea. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un accent anglo-scoțian. Fata asta m-a lăsat de două ori cu buza umflată, zise Duncan, după ce June luă comanda. — Și cînd s-a întîmplat asta, Duncan? îl întrebă Marjory părînd interesată. — O să-ți spun eu odată. E o poveste sordidă, adăugă Thaw cu jovialitate. îi plăcea să se vadă în postura de om de lume care putea glumi pe seama faptului că fusese lăsat cu buza umflată de o chelneriță. în vreme ce mîncau, Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau coarnele prin ferestrele camerelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Uneori, puneam sub semnul îndoielii însăși existența ei exemplară : seară de seară ea se întorcea acasă tăcută și ostenită. Se îndârjea într-o activitate pe care eu o socoteam măruntă și inacceptabilă. Dacă la început muncile ei silnice, într-un sordid atelier de decorațiuni unde tăia și lipea pe cârpe și cartoane litere și flori, mi se păreau menite să acopere o viață prea strălucitoare, acum vedeam în ele un fel de resemnare. Cum năzuiam, ca totdeauna, mai mult spre un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Până la urmă reieși că nu-și amintește numele sindicatului. Aparatul Lambeth pe care-l adusese cu ea de la "Palatul Gologanilor" îi verifica pe rând toate declarațiile. Lucy se dezumflă. În trei zile, Cayle ajungea deja să fie inițiat în viața sordidă a "caselor iluziilor". Acest gând sumbru îi stârni, deodată, furia. - Lua-te-ar dracu'! strigă ea sălbatic. Când revine la lucru șoferul, ai grijă să-i ceri adresa casei. Iți telefonez peste zece minute după ora la care e așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
său romantic seamănă cu acel aliaj inconfundabil pe care îl transcrie și Raymond Chandler în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din pragul mării și al plecării, Corto privește către America în care literatura polițistă hard boiled descoperă, în cele mai sordide decoruri, poezia baudelairiană a orașului tentacular. Dacă este un detectiv ce colindă mările, Corto este și rebelul fără cauză, ce se angajează în aventură. Corto împarte cu primul Malraux, cel din La condition humaine, gustul pentru suspans și vocația înfruntării
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]