2,266 matches
-
zorilor, primarul Ion Pravilă se afla pe moșia arendașului. Pândarul Zarofir Chelaru, slăbănog și pământiu, se învîrtea în jurul hambarului nou ca lupul când dă târcoale unui grajd bine zăvorât. Primarul se uită, cercetă, se suci și, nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată mînios: ― Pe unde au pătruns hoții, măi creștine? ― De, parcă noi știm? zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și să pornească pe altă pistă cercetările. Să stabilească întîi precis cât s-a furat și mai ales cum, ca astfel să poată deduce cam cine ar putea fi hoții. Primarul raportă că el n-a găsit nici o urmă de spargere și că arendașul nu mai are pretenții. ― Dacă nu sunt deloc urme, s-ar putea să nu fi umblat hoții? întrebă Grigore simplu. ― Apoi că de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-aș fi cunoscut c-au umblat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și abia, apoi, posibila surprindere și analiză a componentelor acestei camere. Spunem eventual, într-o formulă apreciativă că încăperea pe care tocmai am deschis-o câmpului nostru de cunoaștere este una admirabilă. Ulterior, printr-un efort de concentrare care presupune spargerea unității și departajarea fragmentelor componente noi observăm calitățile deosebite ale compușilor ontici, calități ce, alături de gruparea și așezarea inspirată stilistic a acestor piese fragmentare determină frumusețea și gustul elevat al camerei respective. Amănuntul, elementele detaliului ajung în prim-planul conștiinței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre abisul unui dincolo absolut este redusă considerabil. Primejdia înălțătoare a transcendenței este astfel proiectată dincolo de orizontul cotidianului ce percepe suferindul și drama sa drept o eroare funcțională în propria dinamică, o alterare ontică insulară ce trebuie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în golul ce scoate în prim-plan indică tendința promisiunii constante a unei plutiri peste și printre credincioși. Statuia religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre înălțimile deschise templului dar și de o spargere sacrificantă, de o fragmentare indusă prin impactul cu dimensiunea interioară a celui ce vrea sa creadă întru reculegerea mistică. Într-un mod, din nou răsturnat, se pare că aici nu credinciosul sacrifică cel dintâi jertfind pe altarul transcendenței ce privește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răsturnat, se pare că aici nu credinciosul sacrifică cel dintâi jertfind pe altarul transcendenței ce privește prin fermitatea statuii, ci însăși transcendența se deschide sacrificiului pentru credincios dincolo de statuie dar, totuși, învăluind-o. Așadar, predispoziția acesteia spre fragmentare, promiterea unei spargeri de sine dăruitoare care încă întârzie sunt reverberațiile în materie ale zeului ce-și cheamă perseverent și neostenit muritorii, ce-și oferă lor paradigma prezenței sale împărțind-o, iubitor și primejdios, în ofrandele izbăvirii spiritului uman. Desigur că statuia poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
gratuită; ea se corelează cu povestirea noastră, constituind un stadiu anticipativ al acelei nesănătoase stări de spirit în care a avut loc „isprava“ lui George McCaffrey și care, în alte împrejurări, poate că n-ar fi stârnit atâta zarvă. Incidentul spargerii colecției de sticlărie romană, care se petrecuse cu mai bine de un an înainte soldându-se cu pierderea slujbei lui George - deși nu imediat, din cauza întârzierilor birocratice - atrăsese în mai mică măsură atenția publică, în parte pentru că foarte puțini ennistonieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pentru că pe atunci climatul psihologic era mai puțin încărcat. Ulterior, însă, întâmplarea a fost apreciată ca extrem de semnificativă și a adăugat o nouă dimensiune la considerabila reputație sau, mai bine zis, la „mitul“ lui George. Incidente din trecut, inclusiv spargerea colecției de sticlărie, au fost readuse pe tapet și privite într-o lumină nouă. Cetățenii mai școliți au făcut imediat comparații cu perioade similare din istoria orașului, de pildă cu cazul predicatorului care se credea Hristos, semn urmat imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte mult. Îl întâlnise de curând pe Greg la o petrecere în Londra, și-l auzise lamentându-se că trebuie să-și lase casa nesupravegheată în timp ce el și Judy vor petrece o lună în America, într-o călătorie de afaceri. Spargerile și vandalismele, pe vremuri cu totul necunoscute în Ennistone, erau acum în plină floare. Tom a întrezărit dintr-o străfulgerare acea sublimă înlănțuire dintre datorie și interes, pe care atât de des o așteptăm zadarnic. Își oferi serviciile. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
va lua sfârșit. Rozanov se va întoarce în America și George se va lecui de el. Atunci vom ști. Dacă lucrul pe care-l așteaptă... actul care-l va domoli... s-a petrecut sau nu? Da. Întâi am crezut că spargerea sticlăriei romane a fost acest act. Și? Pe urmă am crezut că uciderea mea... Numai că tu trăiești. Da, dar s-ar fi putut ca simpla încercare să-i fie de ajuns. Și dacă nu i-a fost? S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la țărmul mării, și vom fi, în sfârșit, fericiți. Vino, iubito, culcă-te lângă mine. Strânge-mă în brațele tale. Am dezlegat enigma, până la urmă totul a ieșit la lumină. Trebuie să lași bășica să se umfle până la punctul de spargere și s-o spargi. Ăsta-i tot secretul. Ah, mă simt atât de liniștit! Acum vreau să dorm. Și George adormi pe dată în brațele Dianei. — Vrei să spui că ții la mine? întrebă Hattie.PRIVATE — Da, răspunse John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
facă să mă opresc din drum. Fac o pauză pe malul mării, așezat pe o stâncă. Valuri ușoare se sparg de stânca din fața mea iar marea se pierde la orizont. Intreaga viață este asemenea ei, un zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate. Da, așa-i. Mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
e mafiot? Nici nu mă interesează. Mă declar mulțumit că hoții, tâlharii, criminalii nu îndrăznesc să-și facă "meseria" în cartierul italian. Se tem de mafia italiană mai tare decât de poliția din Boston. Aud că s-au întîmplat câteva spargeri și chiar un asasinat, cu vreo zece ani în urmă. Dar infractorii care au călcat consemnul de a nu-și extinde aria de acțiune în interiorul cartierului italian n-au mai avut parte nici de arest, nici de tribunal, nici de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dovada că minte. Pe care o doreau atât de mult și o așteptau ca pe o mântuire. Nu îmi fu greu să înțeleg ce se petrecea. Iar ceea ce urmă îmi confirmă presupunerea. Cu ceva vreme în urmă, avusese loc o spargere la un restaurant din Catombe. Se anchetase fapta, însă nu se putuse identifica autorul sau autorii ei. Ca în atâtea alte dosare care îngroșau teancul celor ce purtau mențiunea ,,Autor necunoscut’’, așa numitele ,,Aneuri’’ ( A.N.-uri ), spre rușinea și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Căzuse la învoială. Însă, în penitenciar, povestise pățania. Iar printre cei care îl ascultaseră se găsea și cel ce sta acum în fața noastră. El ieșise la raport, ceruse să se autodenunțe și declarase în scris că era autorul real al spargerii cu pricina, solicitând și chiar insistând să fie investigat în legătură cu ea. Ceea ce fusese de natură să provoace fierbere în sistemul anchetelor penale din Catombe. Tocmai această fierbere se sileau ei să înăbușe. Spre a evita scandalul pe care ea l-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
încerca să probeze contrariul și începură să se roage de el pentru a reveni asupra autodenunțului. Da, să se roage. Nu exagerez cu nimic. Așa se întâmplă. Din acest moment, hilarul situației atinse grotescul. - Recunoaște că nu tu ai comis spargerea ! - Declară că ai auzit de la altul ! - Ce câștigi luând fapta asupra ta ? - Îți produci mai mult rău. - Tot la penitenciar te întorci. - Dacă ești băiat ascultător, o să te ajutăm. - Îți vom face mai ușoară viața în pușcărie. - Vei avea pachete
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
de colo. Sunt sigur că-i un om de treabă, iar poliția îl hăituiește rău de tot, din pură perversitate. Găsiți că are un cap de ucigaș? Fiți sigur că are exact capul care i se potrivește. Se îndeletnicește cu spargerile, și veți fi surprins când veți afla că acest om al cavernelor s-a specializat în traficul de tablouri. În Olanda, toată lumea e specialistă în pictură și în lalele. Tipul ăsta, în ciuda înfățișării lui modeste, e autorul celui mai celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
capăt bucătăria, în altul wc-ul. Statul la coadă și într-un capăt și în celălalt!... La bătaia de tălangă sau sunet de goarnă, lumea urma să iasă în răspântie să-și ia sapa, cazmaua, etc., etc. și să pornească la spargeri de normă pe câmpuri, cântând: „Pân’ la urmă o să piară dușmanii poporului...” și Dumnezeu le-a ascultat cântecul: i-a luat pe fugă din istorie. Din abatorul de la Pitești, Gheorghiță ajunge în altul, la Gherla, pentru perfecționarea reeducării. Între cozile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
latin putor putoris, adică dihor, jivină care își amețește prada, exalând un iz insuportabil. Ei bine, poate o asemenea făptură să vorbească cetățenilor despre muncă? Adică tocmai celor care aproape cinci decenii au fost înșelați, exploatați până la sânge, mânați la spargeri de normă, de acel partid numit impropriu, la un moment dat, muncitoresc, și care, la scurt timp și-a dat adevăratul nume pe față, de partid comunist, venetic, de sorginte antiromânească, antiumană, așa cum s-a dovedit și răsdovedit. Iată de ce
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cât - se juca destul de des în acele zile la Paris... Din toată expoziția mi-a rămas în minte doar o singură pictură. Cred că sunt țicnit: uneori iubesc câte un tablou atât de tare, încât literalmente îmi vine să dau spargere la mu zeu și să plec cu el. Era „Le soir qui tombe“ al lui Magritte: o fereastră spartă, cioburi lungi așezate sub ea în picioare și soarele de amurg răsfrânt în ele sub unghiuri diferite... Am ieșit apoi în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-te să traversezi camerele tuturor celorlalți. În hol mi se improvizase biroul. Am continuat, chinuit, să scriu la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
ducelui m-a dat peste cap trei săptămîni. Nu mi-am revenit încă. De ce să se bucure el de-o dușcă într-un tren confortabil, în timp ce eu... ah! exclamă Coulter dezgustat. E de-ajuns ca să te-apuci să dai o spargere la bancă. în ultima vreme m-am tot gîndit cum ar fi să spargi o bancă. Dac-aș avea o șansă cît de mică de a reuși, și eu aș încerca. N-am încredere în biletele de pronosport. — Dar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că ați câștigat, râse Ionescu. ― Îți atrag atenția că orice fentă ulterioară te costă viața. ― Am să vă dau o veste bună. Sânt dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum își păzesc domnii de acolo comorile? ― Sânt amănunte pe care le-am rezolvat înainte de a te deranja. ― Splendid! Ce vă interesează de la Chiusbaian? ― Un Goya. Femeia cu evantai. Ionescu simți că-i vine amețeala. ― Numai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aș fi chemat. Ultimele amănunte și locul unde te vei întîlni cu tovarășii dumitale ți le voi comunica duminică seară. Și-acum, te rog să reții! Nu-mi plac cacealmalele. Știu că ai destui bani ca să nu te mai tenteze spargerea de la muzeu. Numai că fără surâsul Femeii cu evantai nu vei părăsi niciodată țara! Amintește-ți de treaba asta. La revedere. ― Un moment, domnișoară. De unde mă cunoașteți? " Ce prostuț! zâmbi bătrâna. Când o să-i spun lui Mirciulică o să moară de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]