7,710 matches
-
ștrulubatic, șturbulatic etc. Incertitudinile formei sînt legate de cele asupra originii: DLR trimite la verbul a sturluiba, care figurează în dicționar cu "etimologie necunoscută"; și alte lucrări lexicografice românești acceptă această semi-soluție. Publicistica asigură adjectivului popular o circulație nu foarte spectaculoasă, dar stabilă; forma preferată azi e însă, spre deosebire de cea a dicționarelor, cea cu ș- la inițială (rămîne o oscilație între terminația -ic sau -ec): "TVR s-a dat pe brazdă. Atacată, devastată, insultată, violată, ea găsește totuși puterea să fie
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
stiliști ai limbii engleze. Alăturarea de Pynchon dovedește că truismele nu merită luate în seamă. intimitatea lui Nabokov cu limba engleză este una atent controlată, politicoasă, ceremonioasă chiar, pe cînd a lui Pynchon e brutal senină, indolentă și de aceea spectaculoasă. Rezultatul e lesne de văzut: Nabokov e (ceva) mai ușor de tradus, pentru că actul traducerii în sine implică o conviețuire oarecum respectuoasă și de la distanță cu limba de care te apropii. Oedipa Maas este o tînără femeie care descoperă, căsătorită
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
deschisese relațiilor cu patria lui Rousseau, unde strălucea geniul muzical al lui Gluck, de acolo importat și cultivat de artiștii suedezi. Roccoco-ul făcea și el furori: vestimentație, interioare, obiecte, viața la curte și în casele unor oameni înstăriți. Tranșant și spectaculos nu lipsea lemnul, nu lipseau construcțiile din bârne solide. Suedia își păstra însemne specifice. Poate chiar nu era prezentat de vreme ce în jurul subiectului Kraus se înnoadă discuția despre măsura în care tocmai ruperea de Franța a literelor germane, mișcarea "Sturm und
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
al lui Ionel Teodoreanu, până în momentul cenzurii postbelice, poate fi el însuși citit ca un roman de succes - aparținând unei, azi, extincte "noblesse de robe" moldovenești, al treilea dintr-o dinastie venerabilă de juriști, scriitorul acumulează o serie de reușite spectaculoase. Romantismul se grefează pe o solidă ancorare în ordinea socială, "pseudoburghezul" Ionel Teodoreanu fiind unul dintre celebrii avocați ai epocii, în jurul căruia o mitologie se țese, însoțind ascensiunea profesională. Fidelitatea față de opțiunea paternă trădează în egală măsură un complex al
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
a volumului Omagiu sau a locurilor pe liste de așteptare pînă la ofertele, în 1999, de vile, fabrici sau autobuze. Fără a mai fi nevoie să recurgem la aberațiile totale, culese și reproduse de revistele umoristice, normalitatea însăși e destul de spectaculoasă în dinamica ei: inventivitatea caracterizărilor din cererile sau ofertele de serviciu, lărgirea sensului cîte unui cuvînt (deosebit, menajeră), atribuirea de calificative ("zonă civilizată"), modul umanizat sau obiectualizat de a vorbi despre animale, îndrăznelile anunțurilor mai mult sau mai puțin matrimoniale
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe primul loc în preferințele celor mai diverși ascultători, lăsându-se receptat la diferite nivele și oferind fiecăruia satisfacție deplină. La primul nivel se dezvăluie direct sentimentalul și spectaculosul, connaisseurul gustă elaborarea infinit subtilă a acestei muzici suprarafinate, iar interpretului îi este deschisă calea către miracolul clipei (dacă este în stare să îl atingă). André Gide spunea că nici o altă muzică nu este mai supusă trădării, denaturării profunde prin
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
muzică nu este mai supusă trădării, denaturării profunde prin minimalizare dar și inversul este adevărat; atunci când inspirația stă de strajă imaginilor sonore, miracolul se împlinește. El s-a împlinit în seara recitalului lui Nelson Goerner, tânăr pianist ce se afirmă spectaculos pe scena muzicală internațională. Într-un repertoriu ce cunoaște nenumărate interpretări de referință el a reușit să "sune" proaspăt. Natură solară, trece totul prin filtrul unei "înțelepciuni" care atenuează asperitățile și se dezvăluie într-un lirism seducător, într-un echilibru
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
funcții, devenite secundare. Șarja marionetistică a impecabilității lor este excelent persiflată și de Pompiliu Ștefan și de Clara Flores. La debut, temperamentala actriță se impune printr-o electrizantă forță de polarizare a atenției asupra unei drame conjugale profund introvertită, dar spectaculos expusă la rampă, ca-ntr-un fandango. Redus la o mută prezență, Victor Giurescu își cucerește cu inventiv efort simpatia publicului. Regizorul Cristian Juncu (semnatarul coloanei sonore ce indică ritmul ideal al acestei montări) a deschis stagiunea cu Fernando Krapp
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
ar fi ca prăpădul posibil să ne privească doar pe noi, care sîntem - după unii sociologi, - și cei mai păcătoși și mai inventivi oameni în ale răutăților de pe tot globul răspîndite peste tot de civilizația noastră albă în plină și spectaculoasă desfășurare... * * * Să ciocnim paharul cu șampanie ascultînd orologiul ce numără ultimele secunde ale mileniului unu; (cînd, domnule, nu s-a întîmplat nimic!) și să ascultăm un moment vuetul, presupus, al începutului de cataclism, abătîndu-se peste tot, numai peste noi, creștinii
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
cert: indiferent dacă e sau nu un sociolog bun, Kaufmann scrie un text în care rezonează implicit fulgurații din Bataille, Deleuze, chiar Lacan. Face o sociologie destul de diferită de a lui Bourdieu, de pildă, lansîndu-se cu evident entuziasm în raționamente spectaculos în spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această carte a fost întreprinsă de o anchetă formată din cinci sociologi care au intervievat în jur de trei sute de persoane. Inițial subiecții au manifestat
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
la argumentul moral, nu au fost niciodată de acord cu această practică, si a celor care, convinse de problemă medicală, o resping după ce fie ele însele au experimentat-o, fie au tolerat-o la altele. Poziția bărbaților intervievați diferă destul de spectaculos: pentru aproape nici unul dintre cei întrebați nu e valabilă banalizarea gestului: mai toți văd în el un potențial erotic, fie explicit, si pe care il atribuie chiar femeii, fie implicit, asumat de ei înșiși că privitori. Însă indiferent de răspuns
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
orice mitologie substitutivă. Deliberat sau nu, această experiență nu a mai fost repetată, deși ea nu este compromisă în esență, iar legătură imagine plastică - text literar a revenit în spațiul Muzeului... sub o formă mai puțin ostentativa, dar mult mai spectaculoasă și mai profundă: comunicarea în spirit a celor două limbaje, solidaritatea lor în absolut, dincolo de orice sofism optic și de orice regie superficială. Eroii acestei acțiuni, care a fost și o acțiune propriu-zisă, adică un performance, sînt, de fapt, două
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
Mine!), love story-uri (Anna Magdalena), "soții" erotice (Sex & Zen III, prezentat de însuși sex-maestrul Ținto Brass) sau horror (The Demons^s Baby), "western chinez" (A Hero Never Dies al lui Johnny To a Premiul publicului), "policier ecologic" (9413 ...) sau "șaga spectaculoasă" (The Storm Riders a filmul de deschidere)! Alături de toate acestea, desigur a superbul The Longest Summer pe care l-am amintit la început: tot o "șaga", insă modernă, de maximă actualitate chiar, căci filmul este un "puzzle" de evenimente petrecîndu-se
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
Dl. Flonta are dreptate să releve că atitudinile marcînd despărțirea de Noica (ale d-lor Al. Paleologu și Gabriel Liiceanu) se datoreaza fugii filosofului de literar-cultural și afundarea în sistem, speculația sistemică opunîndu-se filosofului scriitor. Așadar, încă o dată, actele despărțirii spectaculoase de Noica (mai ales în cazul d-lui Al. Paleologu) pledează cauza filosofiei că arta, respingînd aplecarea spre filosofia speculativa sistematică de care s-a făcut "vinovat" Noica. De fapt, crede dl. Mircea Flonta, filosofia că speculație ultima și filosofia
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
care manifestă, altminteri, atîta slăbiciune în fața avalanșei zilnice de anecdotica și de fabulație măruntă. În fața unei atît de ciudate lipse de reacție nu există nici o scuză acceptabilă, dar există mai multe explicații plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
protagoniști, muzicienii care apar în prim-planul activității artistice publice se grupează în două categorii distincte. Mă refer, spre exemplu, la pianiștii soliști, la cei care frecventează aproape în exclusivitate marea literatura concertistica clasico-romantică. Este o cantonare comoda în zona spectaculosului de sporită atracțiozitate, instrumentul solist, pianul, situându-se în centrul discursului simfonic, în relația să de competiție cu marele aparat orchestral. Pe această direcție a existat la noi o anume tradiție, o tradiție singulară ce continuă pe parcursul a trei sau
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
memorialistica perioadelor anterioare de cultură. Curiozitatea vie, iscoditoare, aparține nu numai cercetătorilor, muzicologilor, nu numai muzicienilor de concertistica performanță. Curiozitatea ne caracterizează pe noi înșine. În ultimele stagiuni de concerte pianista Dana Borsan demonstrează o etalare pe cât de dinamică, de spectaculoasă, pe atât de temeinică, cu o direcționare evidență spre fapte de muzică dintre cele mai importante. Cu ani în urmă, că tânăra muziciana, Dana Borsan era apreciată pentru prospețimea cantului, pentru rigurozitatea jocului pianistic. Cucerise laurii unor distincții importante în
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
lui (ba că-și pierde harul, ba că nu mai poate să scrie, ba probleme financiare, ba amoroase), drept care se înghesuie să-i viziteze ținutul de baștină. Agențiile de turism au semnalat că, în urma lui Shakespeare în Love, a crescut spectaculos numărul turiștilor americani în vizită la Stratford upon Avon! De la pragul "vulgarizator", fiecare e liber să se înalte cît poftește, îmbătat de versul shakespearean "mai puternic că îmbrățișarea mării"... Fiecare e liber să descopere în acest "film simplu", plin de
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
științe ale limbii. Dar poziția lui Bopp pare a fi mai curînd un caz excepțional: un intreg capitol din cartea lui Olender este dedicat lui Joseph-Ernest Renan, cărturar care și-a început cariera cu o adevarată pasiune pentru ebraică, transformată spectaculos, în urma întîlnirilor cu filozofia și cultură germane, prin Goethe și Herder, într-un antisemitism substanțial, tematizat cu voracitate. Modificarea lui Renan este narata de Olender că într-un adevărat Bildungsroman și tocmai de aceea ea e exemplara. Catolic că formație
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
timp, propunea o interesantă metodă de ierarhizare a tipurilor fenomenului, în funcție de solidaritatea lingvistică a textului scindat ("gradul de atracție gramaticala") și de gradul de incongruenta dintre limitele propoziției și cele ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte negația sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau etc. Exemple
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
al poetului, Caragialeta (Timișoara, Brumar, 1998), procedeul e prezent, ca pentru a demonstra cum se pot concilia versul scurt și cuvintele lungi: "el e un omni-/scient, și-un atu/ are: cu domnii/ mari, e pertu". O variantă și mai spectaculoasă de realizare a procedeului apare în Levantul lui Mircea Cărtărescu (București, Cartea Românească, 1990; recent reeditat la Editură Humanitas), cînd cuvîntul e despicat nu numai de limita de vers, ci chiar de cea între două cînturi ale epopeii; cîntul al
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
noi, publicul de specialitate, preferam să asculta o celebra arie de operă cântată în versiunea originală și nu într-un aranjament la trei voci, spre exemplu. Deși spectacolul - să-l numim astfel - "întreit" al evoluției vocale este mai atractiv, mai spectaculos. Acesta este principalul atribut al acestei producții, anume o spectaculozitate vocală și scenica, un spectacol bine pus la punct, o formulă ce rezista - iată! - de câțiva ani pe diferitele meridiane americane și europene. Evident, este vorba de voci valabile, de
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
teze de doctorat care vor vedea și ele lumină tiparului în curînd. O masă critică este pe cale să se realizeze, din cîte îmi pot da eu seama, și n-ar fi exclus să asistăm în deceniul următor la o rescriere spectaculoasă a traseului pe care literatura română l-a parcurs în ultimele două secole. Perioadă veche, medievală, a avut deja parte, încă de prin anii '70-'80 de propuneri de "reașezare" (ni s-a vorbit, din păcate, în spirit uneori protocronist
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
angoasele sînt eterne. Prin urmare, evident, sînt și contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii. Cu condiția, aș adaugă, să nu se întrețeasă prea strîns cu "mică istorie". Un ultim exemplu: Noaptea furtunoasa, care a căzut, spectaculos, la premiera, în 1879. Adesea, m-am întrebat de ce. Explicațiile din istoriile literaturii mi-au părut întotdeauna palide. Piesă nu cred că a eșuat pentru că mică burghezie în ascensiune și-a recunoscut defectele în lumea de pe scenă. Umorul lui Caragiale
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
seama de energiile actoricești descătușate și ordonate într-un limbaj nou, pentru acel moment la noi, viu, cu impact direct. Hausvater revine tot la doi ani la Odeon. În 1993 face La țigănci, după Mircea Eliade. O lume fantastică supradimensionata spectaculos pe scenă, cu o trupă motivată și performanța. În 1995 montează Pericles de Shakespeare, așa cum spuneam, tot la Odeon. Anul 1998 este o abatere de la regulă, o excepție. Fericită însă. Actorii de la Iași aleși și prezenți în distribuție s-au
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]