1,598 matches
-
înregistrează fotografic spectrul atomic al hidrogenului. Acest spectru este alcătuit din cinci serii, formate din numeroase linii spectrale și situate în toate regiunile spectrului. Seria spectrală a hidrogenului din domeniul vizibil, numită și "seria Balmer", este formată din numeroase linii spectrale, dintre care cele mai importante sunt: Aceste linii sunt urmate de altele cu lungimi de undă tot mai mici decât ale celor precedente, sunt din ce în ce mai apropiate între ele, din ce în ce mai puțin intense și mai greu observabile, spectrul de linii transformându-se
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
liniei formula 1, pentru n = 4 numărul de undă al liniei formula 2 etc. Relația a fost generalizată de Walter Ritz în 1908, pe baza principiului de combinație Rydberg-Ritz, conform căruia numărul de undă formula 9 este dat de diferența a doi termeni spectrali: în care n > n. Primul termen spectral se numește termen "constant" sau al seriei, iar ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
undă al liniei formula 2 etc. Relația a fost generalizată de Walter Ritz în 1908, pe baza principiului de combinație Rydberg-Ritz, conform căruia numărul de undă formula 9 este dat de diferența a doi termeni spectrali: în care n > n. Primul termen spectral se numește termen "constant" sau al seriei, iar ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
dat de diferența a doi termeni spectrali: în care n > n. Primul termen spectral se numește termen "constant" sau al seriei, iar ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a descoperit (1906 - 1916) unele linii din seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
ultimul termen se numește termen "curent" sau al liniei. Friedrich Paschen a descoperit în 1908 în infraroșu seria spectrală care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a descoperit (1906 - 1916) unele linii din seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
care îi poartă numele: în care n = 4, 5, 6, ... Theodore Lyman a descoperit (1906 - 1916) unele linii din seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
seria sa spectrală, situată în ultraviolet: în care n = 2, 3, 4 ... În 1922 Frederick Sumner Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din relațiile respective, atribuindu-i-se lui formula 15 o valoare infinită. Astfel, când formula 16 relația: devine: Prin urmare, la limită
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
Brackett a descoperit seria sa spectrală, situată în infraroșu: în care n = 5, 6, 7 ... În 1924 August Herman Pfund a descoperit seria sa spectrală, situată în aceeași regiune a spectrului: în care n = 6, 7, 8 ... Limitele seriilor liniilor spectrale (LS) ale hidrogenului rezultă din relațiile respective, atribuindu-i-se lui formula 15 o valoare infinită. Astfel, când formula 16 relația: devine: Prin urmare, la limită, numerele de undă au următoarele valori: R pentru seria "Lyman", R/4 pentru seria "Balmer", R
Spectrul atomic al hidrogenului () [Corola-website/Science/333252_a_334581]
-
fizicii atomice s-au făcut din momentul în care s-a descoperit fapte in sprijinul ipotezei alcătuirii din atomi a substanțelor în secolul al XVIII-lea, prin aportul fizicianului John Dalton. Începutul fizicii atomice moderne este marcat de descoperirea liniilor spectrale de către Joseph von Fraunhoffer, aproximativ în anul 1814 - inventarea stereoscopului.
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
de . Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei. Explicația nuanței de verde a fost o problemă greu de rezolvat pentru astronomii de la începutul secolului al XX-lea, întrucât niciuna dintre liniile spectrale descoperite până atunci nu se regăsea în acest caz. S-au făcut speculații în jurul unui așa zis nou element chimic numit sugestiv „nebulium”. Mai târziu, când fizica atomică a mai evoluat, s-a determinat că acele linii din spectrul verde
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
spectograf, demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei. În 1931, Robert J. Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi. Tot el a denumit acest roi "„Trapezium”". Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală, el a obținut o distanță aproximativă de , distanță de trei ori mai mare decât cea acceptată de comunitatea astronomică în prezent. În 1993, Telescopul spațial Hubble a observat pentru prima dată . De atunci, nebuloasa a fost observată periodic de acest
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
m. Undele radio din univers (mai precis din Calea Lactee) au fost descoperite în anul 1932 de către fizicianul american Karl Guthe Jansky (1905 - 1950); acest eveniment a determinat dezvoltarea radioastronomiei.In cinstea lui a fost denumită unitatea de măsură pentru densitatea spectrala a fluxului de radiație folosită în radioastronomie ("Unitatea Jansky"): formulă 1 Deoarece pe atunci această descoperire n-a avut un ecou deosebit în lumea astronomilor, primul radiotelescop a fost construit abia în anul 1937, si anume de către inginerul american Grote Reber
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]
-
în documentație. Deasupra 1234,93 K (punctul de solidificare al argintului) temperatura formula 6 este definită prin punctele fixe și legea lui Planck (de radiație): unde formula 8 este una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 9 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 10 la temperaturile respective, iar :formula 11 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică.
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
Modelul a constituit o schimbare majoră a sistemului național conducând la o schimbare majoră a performanțelor și devenind unul dintre cele mai performante modele numerice din Europa. Modelul "ALADIN" folosește un set de ecuații primitive și este bazat pe tehnica spectrală care include opțiunile hidrostatic/nehidrostatic, eolerian/semilagrangean, analiza prin interpolare optimală și asimilarea datelor tridimensionale. Momentan modelul acoperă zona României, furnizând de două ori pe zi cu o anticipație de 48 ore informațiile înregistrate. Modelul "HRM" (High resolution Regional Model
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
jumătate de normă; în 1977, în urma unei reorganizări, este transferat la "Institutul de Fizica și Tehnologia Materialelor", iar după un an i se desface contractul de muncă. Radu Grigorovici a adus contribuții originale la fizica descărcărilor electrice în gaze, analiza spectrală în flacără, izvoarele de lumină, optica fiziologică și instrumentală, sistemele de mărimi și unități fizico-fiziologice. La Institutul de Fizică București a organizat și condus un grup de cercetători care a studiat fenomenele de transport în straturi metalice subțiri dezordonate, explicate
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]
-
mai bine descrisă în termenii unui alt set de culori primare: roșu, verde și albastru (RGB), modelat prin amestecul prin suprapunere (aditiv), mai degrabă decât cel prin estompare (substractiv), prin combinarea a trei lumini monocromatice, cunoscute sub numele de culori spectrale. În mod tradițional culoarea, în sens larg, "roșu" referită prin această teorie, este frecvența joasă (sau lungimea de undă mare) de la sfârșitul spectrului vizibil. Acesta nu este neapărat aceeași nuanță, chimică (cum ar fi spus George Field) sau pictoricească, de
Modelul cromatic RGA () [Corola-website/Science/330618_a_331947]
-
cazul Lyridelor, traseele meteoroizilor radiază din direcția stelei Vega, de aceea mai sunt numite și Alpha Lyride. Cu toate acestea, meteoroizii n-au nimic de a face cu steaua, ci sunt resturi provenite de la cometa C/1861 G1 Thatcher. Clasa spectrală a Vegăi este A0V, făcând-o o stea de culoare albăstrie. Principalele elemente care fuzionează în această stea sunt hidrogenul și heliul. Vârsta Vegăi este de un miliard de ani, adică o zecime din vârsta Soarelui nostru. Când raza stelei
Vega () [Corola-website/Science/308074_a_309403]
-
nanometri, ceea ce nu corespundea cu nici o linie a unui element cunoscut. La început s-a lansat ipoteza că linia s-ar datora unui element necunoscut care a fost denumit "nebulium" - o idee similară a dus la descoperirea heliului prin analiza spectrală a Soarelui în 1868. Cu toate acestea, în timp ce heliul era izolat pe pământ la scurt timp după descoperirea sa în spectrul soarelui, nebulium nu era. La începutul secolului 20, Henry Norris Russell a propus ca în loc de a fi cauzată de
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
excitate metastabile în atomi și ioni care la densități mai mari ies din starea de excitație datorită coliziunilor. Tranzițiile de electroni de la aceste niveluri în ionul de oxigen (O sau OIII) dau naștere liniei de 500.7 nm. Aceste linii spectrale, care pot fi văzute numai în gaze cu densitate foarte mică, sunt numite linii interzise. Astfel observațiile spectroscopice au arătat că nebuloasele erau alcătuite din gaze extrem de rarefiate. După cum se discută mai jos, stelele din centrul nebuloaselor planetare sunt foarte
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
numai undele radio și lumina vizibilă penetrează atmosfera pământului). Studiile în infraroșu și ultraviolet efectuate asupra nebuloaselor planetare au permis determinări mult mai precise ale temperaturilor, densităților și abundenței nebuloaselor. Tehnologia CCD a permis măsurarea cu precizie a unor linii spectrale mult mai neclare, acest lucru nefiind posibil anterior. De asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe pământ, rezoluția optică foarte mare obținută de un telescop aflat deasupra
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
asemenea, Telescopul Spațial Hubble a arătat că, deși în aparență multe nebuloase par a avea structuri simple și regulate de pe pământ, rezoluția optică foarte mare obținută de un telescop aflat deasupra atmosferei Pamântului dezvăluie morfologii extrem de complexe. În schema clasificării spectrale Morgan-Keenan, nebuloasele planetare sunt clasificate ca "Tip-P", cu toate că această notație este rareori folosită în practică. Stelele care cântăresc mai mult de 8 mase solare iși vor sfârși viețile cel mai probabil printr-o explozie dramatică tip supernova, dar pentru stelele
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
anii 1960 (vezi ex. ref. [3]). Interacțiunile magnetice cu gazul ionizat pot fi responsabile de crearea formei unor nebuloase planetare. Există două moduri diferite de a determina abundența de metal din nebuloase, care se bazează pe tipuri diferite de linii spectrale și uneori se observă discrepanțe mari între rezultatele obținute cu cele două metode. Unii astronomi pun acest fapt pe seama prezenței unor fluctuații mici de temperatură în nebuloasele planetare; alții susțin că discrepanțele sunt prea mari pentru a fi explicate prin
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nu se putea combina chimic. Nu realizase că descoperise un nou element gazos, iar identificarea acestuia nu se putea face prin tehnicile perioadei sale. În 1882, H.F Newall și W.N. Hartley au descoperit în mod independent noi linii spectrale la nivelul aerului fotografiat la presiune joasă. Nici aceștia nu au reușit să identifice elementul care produse acele linii, însă descoperirea acestuia era doar rezultatul încercării de rezolvare a unei enigme legate de o trăsătură a nitrogenului: de ce densitatea acestuia
Argon () [Corola-website/Science/304440_a_305769]
-
de 1.400 de ani lumină de Terra; ținând cont de actuala viteză a sondei New Horizons, cea mai rapidă la moment, aceasta ar ajunge la destinație în cca. 25,8 mln. de ani. Steaua „părinte” este în aceeași clasă spectrală ca Soarele (G2V), dar cu 20% mai luminoasă, ceea ce se datorează în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele își cresc luminozitatea pe măsură ce îmbătrânesc) dar
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
stelele pot fi cu greu observate individual cu un binoclu de 7× și sunt ușor de distins la 10×. Componenta mai luminoasă este o stea de secvență principală de tipul F cu o magnitudine vizuală de 4,95 și clasificarea spectrală F0 V. La o separație angulară de 37,4 secunde de arc, a doua este mai fadă și are magnitudinea 7,75. Aceasta este o stea se secvență principală de tipul G cu clasificarea spectrală G1 V.
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]