642 matches
-
mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele vânzătorilor de rahat și cu acei diavoli cartezieni denumiți amerikanskie jiteli („locuitori americani“) - minusculi spiriduși din sticlă care se ridică și coboară În niște tuburi de sticlă umplute cu alcool roz sau cu nuanțe liliachii, imitându-i pe americanii adevărați (deși epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
târziu când am zărit cum este dusă de acolo de două călugărițe cu veșminte fâlfâitoare), care legase cu Îndemânare un fluture viu de o ață și plimba frumoasa insectă, fluturând anemic din aripi, ușor schilodită, de o lesă ca pentru spiriduși (probabil un produs derivat al numeroaselor lecții de aleasă broderie predate la orfelinat). M-ai acuzat deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
caute un pulovăr mai gros prin dulap, căci rămăseseră câteva haine de la nepoți. Îl împachetă frumos și îl puse sub brad. Nu mai stătu nici ea mult și se întinse lângă băiat și adormi. În tot acest timp, Moșul, împreună cu spiridușii, porniră prin lume cu sania trasă de reni, să împartă daruri la copii. Nu întâmplător, ei văzură și auziră totul despre acest copil. Când ajunseră deasupra casei lor, Moșul îi șopti lui Rodolf: - Să oprești pe acoperișul acela! Acolo stă
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
îl întrebară toți într-un glas. - Da, da... i-am văzut, așa cum mă videț‟ voi pi mini. - Tț.. tț..tț.. făceau ei înfiorați. Și, înainte de culcare, șopteau între dânșii: „oari, chiar i-a ci văzut?“, apoi, adormeau visând faunul cu spiridușii în jurul lui dansând. În altă seară, copiii într-un glas îl rugară... - Mai spuni-ni, tatai... ce‟i mai văzut în pădure?! El, cu Frăsânica bolnavă în brațe; - avea fierbințeli de câteva zile, începu: - Ce credeți voi, c-am văzut azi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el ce merse, stăpânit de ceea ce văzuse, când... într un alt luminiș, sub razele lunii, ce văzu!... Ce văzu cu adevărat?!... Era ceva, de-a dreptul, de necrezut. Un faun cânta din fluier... iar în jurul lui jucau un cerc de spiriduși. Închise ochii strâns, cât putu de strâns... și-i deschise de mai multe ori, să se încredințeze de ceea ce vedea. Uimit, rătăci prin codru, pe poteci neumblate, până în zori, întrebându-se mereu, mereu ca o mașinărie stricată: „Oare, chiar le-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima dată cînd ne-am întîlnit nu era așa, dar poate îmi place mie să cred, pentru că acea înțelegere de la prima vedere, acea complicitate instantanee a privirii sugera ceva din armonia și liniștea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
spre acel chipeș bărbat, harnic și bun. Se împăcau așa de bine, încât nu trecu mult timp și se hotărâră să se cunune. - Uite chioara ce flăcău chipeș are lângă ea! A luat-o pentru avere! spuneau unii din sat. Spiridușul vedea sufletele celor care vorbeau: erau pline de invidie, incapabili de noblețe, de dăruire. Se mută și el la casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta acolo! Avea farfuria lui și întotdeauna era așezat în capul mesei, la loc de
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
de cum am călcat în pădure, ceva ciudat s-a întamplat. M-am trezit într-o altă pădure. O pădure verde-aurie în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. Nu mai era de conifere, ci... de foioase. Deodată am văzut un spiriduș...ba nu, doi...! De fapt erau o grămadă. Toți îmi făceau semne să mă apropii. Însă eu parcă înțepenisem, simțeam că mi se taie respirația. Cu o voce pițigăiată, unul vorbi: — Noi locuim în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
în această pădure. Culoarea ei verde-aurie se datorează faptului că aurul nostru, cea mai mare comoară, stă ascuns în mijlocul padurii, furat și păzit de dragon. Eu eram tare confuză. Ascultam foarte atentă tot ce spuneau. Dar aveam multe întrebări: oare spiridușii existau și dacă da, de ce le luase dragonul aurul? Și de ce îl ținea ascuns în mijlocul pădurii? Nu știam răspunsul la nici una din aceste întrebări, însă îmi dădusem seama că trebuia să îi ajut cu orice preț, așa că le-am spus
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de zece ori mai puternic în realitate. Însă eu știam că urechea era punctul lui sensibil. Am fixat săgeata în arc, l-am ridicat și am țintit exact urechea balaurului. Spre mirarea mea, l-am doborât și am recuperat aurul spiridușilor, așa cum le promisesem. Și uite așa am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și așa m-am întors la părinții mei. O zi deosebită Cristiana Buzea Triști pentru că
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e un spiriduș neobosit. Fata în casă a adus și o tavă cu pahare de whisky. Clica cunoaște această băutură din filme, unde lumea se hrănește cu așa ceva. În filmele noi se vede deja că structura socială se destramă, inclusiv structura căsniciei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
coș. Nu demult a asistat și Sophie la un meci, timp în care nu s‑a rostit nici un cuvânt răutăcios sau pe un ton ridicat, iar politețea a fost nota dominantă. Lui Hans i se pare că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își încurajează echipa favorită. Oare să‑i aducă flori sau mai degrabă un parfum scump sau o cutie mare de bomboane? Mai bine să întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată; Iar a fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era vorba, probabil, de o afacere de spionaj desfășurată în Maroc sau de o crimă petrecută tot în Maroc, țară despre care nu știam nimic. Curios e că nici atunci, nici mai târziu n-am citit povești cu zâne, cu spiriduși. Am trecut direct la isprăvile săvârșite de Gruia lui Novac sau de echipajul submarinului Dox. Probabil, la fel ca absența jucăriilor, asta a avut urmări negative. Cred că nici Scufița Roșie, nici Pinocchio, nici Albă ca Zăpada n-au făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru soția și copiii rămași acasă? Graham se răsuci așteptându-se să se afle-n fața unui jandarm în uniformă, dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de Louis și spuse că era vânzător de armament din Belgia. Îi întinse lui Graham o carte de vizită. — Sunt multe de văzut, spuse Graham. Vreau să-mi amintesc tot. Ai dreptate, e impresionant, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sergentul a comandat în șoaptă: Toadere și voi cu explozibilul, în depozit fuga! Toaibă a tras cu grijă de ușa magaziei, în timp ce sergentul ținea țeava automatului îndreptată spre interior... Băieți, plasați explozibilul cum și unde trebuie! Se mișcau ca niște spiriduși. Când totul a fost gata, sergentul a șoptit: Plecarea! Armele pregătite și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pe urmă, s-a ocupat și de soarta lor. Întâi l-a așezat pe Tudorel - care Între timp adormise - În pătucul lui și apoi și-au găsit și ei culcuș... A doua zi, dimineață, Gruia s-a mișcat ca un spiriduș. Nu a trezit-o decât pe Maria. ― Te-aș fi lăsat să dormi, iubito, fiindcă ești destul de obosită, dar aseară n-am apucat să-ți spun... ― Ce să-mi spui, dragule? ― Dacă tata Toader vrea să meargă la piață după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înțeleagă. Șichy se lăsase pe-un scaun, stînd așa cum nu stă ea de obicei: ghemuită, să ocupe cît mai puțin spațiu; ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
23 iulie 1859 și mai 1879. Înființată și condusă de N.T. Orășanu, N. poate fi considerată cea mai însemnată publicație satirică românească dintre 1860 și 1880. După ce redactase împreună cu C. A. Rosetti „Țânțarul” (până la 23 mai), iar de unul singur „Spiriduș” (suspendat la 14 iulie 1859), Orășanu scoate noul hebdomadar, pe al cărui frontispiciu figurează numai în calitate de administrator, pentru a ocoli astfel prevederile legii presei. În primii ani de apariție revista va fi suspendată de șase ori și va cunoaște mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
într-un singur număr la 1 ianuarie 1866, apoi, cu alt titlu, „Sarsailă”, din 27 februarie până în 18 mai. La 29 mai, când se va numi „Ghimpele”, redacția publică un editorial în care se face istoricul periodicului, subliniind continuitatea dintre „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Sarsailă” și „Ghimpele”. Totuși, această continuitate era acum mai mult formală, de vreme ce după un an Orășanu încearcă să editeze, în paralel cu „Ghimpele”, un nou „Nichipercea” (31 mai-25 iunie 1867). Nereușind, revine la „Ghimpele”, dar se înstrăinează de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat în folclor, care vede în lume un întreg furnicar de ființe stranii (Ursitele și Ursitoarele; zânele bune și zânele rele; Partea; Piaza Bună și Piaza Rea; Noroacele, Diavolul și Spiridușul; îngerii și sfinții; Ceasul Rău și Sfânta Cruce; Soarta și Îngerul ursitor; Moartea și Dumnezeu). Toate elementele acestei lumi se îmbină armonios datorită unui sistem închegat de prevederi, ce funcționează pe baza ideii că nu este o falie existențială între
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]