1,901 matches
-
unor instrucțiuni sau urmarea acestora. Din cele arătate mai sus deducem că rolul conversației În dezvoltarea limbajului este deosebit de important și spunem aceasta deoarece CONVERSAȚIA: este cea mai naturală situație de dezvoltare a limbajului; garantează integrarea emoțională a acestuia; presupune spontaneitate din partea partenerilor deoarece limbajul rezultă totdeauna din sentimentele și interesele lor; echilibrează raportul dintre limbajele expresiv și receptiv; implică o rafinare continuă a Înțelesurilor prin interferențele și interacțiunile care se ivesc ; presupune angajarea atitudinilor partenerilor de discuție, ajustarea și flexibilizarea
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
și într-o perioadă când poporul își păstra încă arta lui orală, Creangă aduce prospețimea sufletului artistic popular, a cântecului și zicalei, valorificându-le și păstrându-le în putere și pentru epocile de decădere când școala, cartea și gazeta scad spontaneitatea și ofilesc memoria poetului anonim. Astfel putem avea viu în literatura noastră cultă sufletul strămoșilor noștri din veac. MIHAIL SADOVEANU În Creangă trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului, cum s-au format în mii de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația fantezistă, ca și umorul. Povestirile din Drumul Gomorei (1967), unde se regăsește ceva din spontaneitatea și verva demistificatoare a lui Marin Sorescu, pornesc de la simbol pentru a dezvolta o concluzie insolită sau umoristică. În proza științifico-fantastică din Femeia venită de sus (1971), Crâncena luptă dintre „Ate”și „Abile” (1976), Trofeul (1980) se păstrează, cu intenții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
chiar în timpul nostru”(Dumitru Micu). Micromonografia consacrată lui Miron Costin este o interpretare a operei cronicarului văzut mai mult ca scriitor decât ca istoric. La apariția eseului despre Ion Barbu - în care își exersează o ipoteză de lucru structurantă: „Câtă spontaneitate și cât convenționalism există în poezia barbiană?” - criticul elabora Istoria poeziei românești, cea mai importantă, prin amploarea construcției, prin concepția care o ordonează, dintre lucrările sale. S. investighează trei secole de poezie românească, de la Dosoftei, Miron Costin, Dimitrie Cantemir până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
pierderea serviciului). Dezvăluie și ambianțele electrice și conflictuale (plutește furtuna în aer). Mai precis: - fulgerul este semnul ce anunță pericolul, alerta ce trebuie luată în considerație, conștientizarea necesară (se spune o «sclipireă de geniu sau «a se iluminaă); exprimă adesea spontaneitatea înțelegerii sau a cunoașterii care se produce «ca un fulgeră; - tunetul semnifică mânia; bubuitul lui este adesea asimilat cu vocea ridicată ce sancționează și admonestează; - trăsnetul simbolizează pedeapsa, care trece de la varianta verbală (bubuitură) la cea corporală și fizică (trăsnet
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în acela al dozării ideii-esență, într-o expresie pe cât de scurtă, pe atât de percutantă. Una din observațiile care au cunoscut o cvasicirculație încă din perioada interbelică se referă la stilul eminamente scriptic al prozatorului publicistic (Vianu, Cioculescu). Lipsa de spontaneitate semnifică, și în actul gazetăresc, preocuparea obsedantă pentru rescriere, pentru elaborare meticuloasă și responsabilă, ca expresie a venerației în fața Cuvântului. Referindu-se la "schițele de portret" argheziene, Cioculescu semnalează idiosincraziile pamfletarului, stimulate de percepția sa consecvent-deformatoare asupra unor personaje ale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și veridicitatea trăirii poetice. În ceea ce ne privește
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
așezai alături de dânsul. După tonul familiar pe care îl luă numaidecât, am înțeles că această îndrăzneală îi făcea plăcere și că-și spunea în sinea lui: Ăsta nu este din Neufchâtel"283. Așa începe o relație de ospitalitate bazată pe spontaneitate, pe simplitatea manierelor în care inima vorbește înaintea oricărei idei de convenție socială. Această "mare potrivire de caractere" stă la originea unei relații de prietenie bazată pe libertatea reciprocă a fiecăruia. "El ținea neapărat să mă găzduiască la castelul din
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Jocul de creație cu subiect din basme și povești aduce și el modificări, adăugiri, combinări de replici, de acțiuni. Preșcolarul modifică, în funcție de trăirile sale emoționale față de personaj, evoluția acestuia, destinul, relațiile lui cu celelalte personaje. Manifestă independență în alegere și spontaneitate în interpretarea rolului asumat. Este capabil chiar să interpreteze toate rolurile din aceeași poveste, fără a imita cadrul didactic sau colegul care l-a precedat. Utilizează o pantomimică socială, dar în același timp și una personală. Prin jocul de creație
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Laura POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93140]
-
încă; circulă ecouri de la Ioan Climax, de la Denis de Rougemont și Martin Heidegger aceștia și ceilalți favorizând relații pluriperspectivale și pregătind pentru percepția acelui discontinuum care e însuși cotidianul. Își recunoaște înclinarea spre Ungaretti, Montale și Quasimodo; îl atrag, prin spontaneitate și concizie, plăsmuirile folclorice. "Preot al lui Hermes", Cezar Ivănescu vede în poezie un "basm pentru filozofi"... Repetată la fiecare prilej e adeziunea la poezia tradițională "de la Vede la trubaduri". Cât despre "gargara postmodernă", nici un menajament: "Mi se pare de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de responsabilitate pe care pacientul trebuie să și-l asume, dar și prin măsura în care boala impune un anumit pattern în viețile celor afectați, acest pattern influențând felul în care aceștia își folosesc timpul și putând să le limiteze spontaneitatea în viața socială. Mediul social influențează întregul proces de adaptare la boală și la cerințele acesteia. După cum a fost menționat anterior, literatura de specialitate nu a abordat în mod particular modul în care mediul social influențează atitudinea cu privire la insulinoterapie. Rețeaua
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
o remarcabilă libertate inventivă, cu un pronunțat caracter improvizatoric. În mod simultan, aceasta derivă și din stratificarea complexă a multiplelor traiectorii ritmice, care se asociază unei mobilități accentuate a indicelui agogic, supus unei subtile metamorfoze. Opțiunea pentru structurile asimetrice sporește spontaneitatea discursului, generând impresia unei evoluții în care ideea dictează forma reprezentărilor sale. Evitând descrierile „după natură”, Debussy evocă frumusețea acesteia printr-o atitudine depersonalizată, care îi permite menținerea obiectivității de percepție. Astfel, starea de contemplație va fi dublată de o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în Solie tristă, la Șerban Bascovici în Sonata magului pribeag) învăluie elanul salvator în fatalitatea pierderii înaltului ideal și în damnare. Cum în spațiul versurilor semnate Ervin teoreticianul și îndrumătorul Ovid Densusianu nu e absent, „dogma” (Perpessicius) riscă să sufoce spontaneitatea, ajungându-se, tocmai când se dorea descoperirea subconștientului, a „sufletului universal”, la o poezie de program simbolist ce evaluează cu formulele ei înghețate neliniștile prin care prindea a se defini sensibilitatea modernă. Dar mai ales efectele de ordinul sugestiei antrenate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
să vină de la sine. Epuizarea justificărilor oficiale sau ereditare ale existenței, deschiderea vechilor panteonuri spre cele patru zări ale unei spiritualități eclectice, sterila vanitate a vieții publice, sofisticarea maximă a detaliului și pierderea naivităților tradiționale, ecartul tot mai mare între spontaneitățile populare și cunoașterile esoterice toate acestea accelerează căutarea unui coagulant de înlocuire, pentru a împiedica atomizarea generală. Civilizația alexandrină, cea mai strălucitoare și mai puțin consistentă a lumii antice, și-a imaginat că a găsit cimentul, cheia de boltă într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și "solid sprijinite pe real". E verosimil, dar oare, făcând asta, ele nu au înlocuit un catehism cu altul? Adică dogmele și prejudecățile textului tipărit cu cele ale imaginii video? Audiovizualul nu are nevoie să catehizeze pentru a îndoctrina. Primatul spontaneității asupra reflecției, al individului asupra colectivului, prăbușirea utopiilor și a marilor narațiuni, promovarea prezentului pur, retragerea în spațiul privat, glorificarea corpului etc.: între caracteristicile atât de lăudate sau vituperate ale acestei noi mentalități colective, nu există niciuna care să nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Lavater, "știința" care susținea că interiorul omului poate fi cunoscut prin exteriorul său. Ea acreditează mutația profundă a ideii de libertate, idealizată odinioară ca domnie a autonomiei (sau subordonare acceptată față de legea universală) și concepută în prezent ca domnie a spontaneității (fiecare fiind pentru el însuși propria lege). Naturalizarea libertății a făcut ca ordinea adevărului să gliseze din universul semnelor în cel al semnalului. Va trebui de acum să se adapteze. Adevărul nu mai este obținut, nici elaborat, este ceva preexistent
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și repetată). Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puțini te simt cine ești cu adevărat"* noile tehnici ale iluziei nu au invalidat sfatul dat de Machiavelli Principelui. Și zâmbetul este o tehnică, obligație de aparență care nu angajează la nimic. Spontaneitatea mediatică, la fel ca geniul, este o lungă răbdare: chestiune de disciplină și învățare. Să nu luăm în râs lucrul acesta. Pe lângă faptul că jocul între "a fi" și "a părea" nu are vârstă, nu greșim, din punct de vedere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rupt de real și de aici în incompatibilitate cu adevărata cunoaștere, este remarcată de Mircea Eliade în Imagini și simboluri: "A avea imaginație însemnă a te bucura de o bogăție interioară, de un flux neîntrerupt și spontan de imagini. Dar spontaneitatea nu însemnă doar invenție arbitrară. Etimologic, "imaginație" este solidar cu imago, "reprezentare, imitare" și cu imitor, "a imita, a reproduce". De data aceasta etimologia trimite atât la realități psihologice, cât și la adevărul spiritual. Imaginile imită modele exemplare (...) A avea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
decenii. Apoi s-a stins treptat. Interesul tinerilor psihologi pentru psihoterapia de grup a determinat Însă, recent, o redescoperire a psihodramei. A apărut, În sfârșit, la Editura trei, un volum din scrierile sale fundamentale: despre psihodramă, metoda de grup și spontaneitate. textele pun În valoare contribuțiile lui Moreno la dezvoltarea comportamentului activ, spontan și creativ. Moreno invită „actorul social” pe scenă, Îi acordă roluri și-l ajută să le joace și să se descopere, Învingând stresul. tehnicile lui Moreno, psihodrama și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prostituatelor. Apoi, Întreaga viață, a lucrat cu adolescenți delincvenți, prizonieri de război, persoane strămutate, adică grupuri vulnerabile social. Ideea lui era ca terapeutul să cheme oamenii izolați pe „scenă”, să le acorde șansa de a cunoaște realitatea, să le dezvolte spontaneitatea, să-i Învețe cum se realizează un contact social semnificativ. O filosofie a sprijinului, curajului și compasiunii, valori care nu pot fi Învățate prin cursuri, ci trebuie trăite, Împărtășite cu alții pentru a fi păstrate. Numai prin Întâlniri vii și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vii și profunde se dezvoltă Încrederea În cei din jur, În propria potență creativă. Metoda psihodramei Încurajează jocul, cheamă individul ca actor pe scena socială; e un teatru-extensie a realității, un câmp al conflictelor mintale, o punere În scenă dezvoltând spontaneitatea și curajul civic. Inversând rolurile, actorii Învață să se privească În oglindă, Înțeleg ce sunt și ce Își doresc să fie. treptat, dobândesc plăcerea jocului, trăiesc viața, se Îmbogățesc sufletește, Învață ce e iubirea și oferă, la rândul lor, sentimente
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și banalitatea impresiilor sau gîndurilor anterioare, asupra bogăției pe care ne-o dezvăluie deodată în eul nostru, căci repre-zintă o combinație originală de elemente cu diverse origini. La fel de adevărat este și că acesată combinație sau legătură se explică nu prin spontaneitatea noastră internă, ci prin întîlnirea, în noi, a unor curente care au o realitate obiectivă în exterior. Chiar această întîlnire este un fapt obiectiv, nu un simplu joc de imagini, ci conjunctura efectiv realizată de reprezentările și sentimentele obiective care
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
procesul creației artistice. Privitor la aceste aspecte, esteticianul, criticul și filosoful român Tudor Vianu descria inspirația ca un "moment exploziv în care se desenează liniile generale ale operei viitoare"203, caracterizându-se prin trăirea unor stări conexe de entuziasm și spontaneitate, necesitate și frenezie afectivă. În același fel, filosoful Liviu Rusu o prezenta ca pe o stare de iluminare, în urma căreia imaginile încă vagi ale viitoarei opere se clarifică, artistul simțindu-se înzestrat cu puterea pătrunderii esenței lucrurilor 204. Din această
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și se preocupă prea mult de disciplină. Motivaț ia va fi afectată de frustrare. Starea de a nu fi motivat la învățătură, identificată prin absența interesului, pasivitate, inactivitate, concentrare foarte lentă și greoaie într-o sarcină de învățare, lipsa de spontaneitate și chiar stări de anxietate, reduce randamentul școlar al elevului. „Întotdeauna frustrarea se raportează la motivație, la trebuințe, interese, scopuri. Pe lângă factorii afectivi și volitivi, cei motivaționali sunt extrem de importanți pentru realizarea și finalizarea fără stres a unei sarcini. Când
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
exterioare. Gânditorii englezi au făcut aluzie la sine (selfă ca la cine ce exprimă subiectul cogitației lui Descartes. Hume nega substanțialitatea acestui self. Sensul psihologic al sinelui a fost deseori cel de agent proactiv și reflexiv, conștient. Sinele mai sugerează spontaneitate, intuiție. E și pronume relfexiv și poate fi substantivat (sineitateă sau poate să apară în expresii lingvistice precum: „pe sine însuși”, „el însuși”, „eu însumi”. În prezent, lingviștii își unesc eforturile cu antropologii pentru a studia sinele (Stamatov, 2003Ă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]