1,116 matches
-
decât înainte, dar cu aceeași jenă în vorbire”, a consemnat N. Iorga. Joi, 25 aprilie. Dimineața, Carol și Mihai au fost la Patriarhie. IPS Miron Cristea a oficiat un scurt serviciu religios în paraclisul Patriarhiei. Carol și Mihai s-au spovedit, după care au primit Sfânta Cuminecătură. Joi, 9 mai. În cursul dimineții (ora 10), Mihai participă alături de rege, membrii guvernului și alte oficialități, la inaugurarea Expoziției Capitalei, organizată în Parcul Carol, în cadrul Lunii Bucureștiului (9 mai-9 iunie). Regele a tăiat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
însoțitorii lor au trecut în Moldova unde erau așteptați de mult cu o deosebită devoțiune, după cum ne informează Pr. Paolo Bonnici. Între 1632-1633 misionarii noștri au vizitat diferitele centre ale catolicilor mai ales cele din Iași, Cotnari, Bârlad, Galați, catehizând, spovedind și lăsând o edificare optimă pretutindeni datorită învățăturii și sfințeniei vieții lor. În râvna lor pentru convertirea dizidenților au disputat adesea cu grecii, cu călugării, cu episcopii și cu persoanele de vază ancorate autorității Sfintelor Scripturi, a Sfinților Părinți ai
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
lumea aceea; a fost hirotonit de un eretic în Transilvania; e foarte ignorant; se îmbată toată ziua și nu celebrează Liturghia, citește numai câteva Evanghelii în limba slavonă, după unele cărți pe care i le-a lăsat tatăl lui; nu spovedește, dar împărtășește lumea cu ostii binecuvântate; face căsătoriile după obiceiul valahilor, înmormântează morții; nu este predicator prin necunoaștere, ci un simplu slujitor în maniera amintită, dar care se supune la tot ceea ce i se va porunci de către Sf. Congregație, numai
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
pentru a-i sprijini pe cei doi preoți, pentru a-i alunga pe acei predicatori. S-au dus și i-au alungat și au obținut acea biserică, care e foarte frumoasă, de mare valoare, și tot ținutul acela s-a spovedit și s-a împărtășit. Și acel ținut este cel mai frumos pe care îl are Valahia, pentru că în acel loc se țin târguri de mai multe ori pe an, și se adună acolo toată provincia aceea și vin chiar și
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Veglia își desfășura apostolatul în centrele catolice din Huși, Bârlad, Galați. Abia reușea Pr. Bassetti se îndrepta și spre centrele catolice din Baia, Suceava și Neamț pentru a catehiza și administra sacramentele. Cea mai mare parte a credincioșilor nu se spovedise din 1626; unii nici măcar nu știau ce înseamnă spovada; în anumite locuri credincioșii cereau Sfânta Împărtășanie sub utraque specie! Întrucât domnitorul voia să ne ia biserica din Suceava, pentru că nu era cine să slujească, Pr. Bassetti l-a trimis îndată
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
1. Ca nici un catolic să nu moară fără spovadă din lipsă de preoți etc. La care se răspunde că e fals, pentru că de când sunt aici preoții Conventuali nu a rămas niciodată mânăstirea fără preot și acesta fără autoritatea de a spovedi; dimpotrivă, au fost doi sau trei după necesitate, iar dacă vreunul a murit fără spovadă nu știu, poate a fost printre bulgari care, din obișnuință sau mai mult chiar născându-se printre turci, și-au pătat natura și din prea
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
ale căror biserici au fost îngrijite spre mulțumirea poporului, după cum ne rezultă din promisiunile făcute pentru întreținerea preoților lor franciscani (f. 116). Cât privește slujirea lor etc., se plâng de ei înșiși, că dacă ar avea intenția de a se spovedi ar fi slujiți ca și ceilalți, fiind acolo Pr. Falco care timp de 11 ani și-a însușit limba ca pe a sa. Pr. Castro care știe, în afară de latină și valahă, poloneza, de care se folosește la nevoie și pentru
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
de-acum nu mai avea nici un rost să nege. Oricum Ortansa nu se prea sinchisea să se mai ferească, dacă eu catadicseam să-i dau liber Încă de acum un an, tot căznindu-mă s-o fac să mi se spovedească. Știam că ele-și petrec multe ceasuri pe zi Împreună, la asistentă acasă sau aici, În lipsa mea. Abia de apucasem s-o văd În câteva rânduri preț de câteva minute pe fetița aia roșcovană, și asta pentru că nu țineam chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
anafură și chiar vin. 3. Nu în ultimul rând, e scos în evidență spiritul de jertfă, pentru că cei care introduceau în închisoare bunuri pentru deținuți știau la ce riscuri se expun. Și Părintele Justin povestește că toți doreau să se spovedească și să se împărtășească și, cum condițiile excepționale cer soluții excepționale, spovedania se făcea chiar și prin perete, acolo unde nu aveau preot în celulă, iar dezlegarea se dădea tot prin perete. Tot excepțională este și spovedania prin Morse, prin
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cele zece cerințe pe care trebuie să le îndeplinească un terțiar franciscan: 1. „să se ferească de mândrie și lux în îmbrăcăminte; 2. să se ferească de jocurile periculoase; 3. să fie cumpătați în mâncare și băutură; 4. să se spovedească și să se împărtășească în fiecare lună; 5. să recite în fiecare zi 12 Tatăl nostru, Bucură-te Marie și Slavă Tatălui; 6. se vor îngriji din timp să-și facă testamentul, pentru a evita certurile între urmași după moartea lor
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a Sf. Iosif a Franciscanilor Minori din România, pentru care se va trimite la timp diploma cuvenită. Congregațiunea își are regulat adunările lunare, afară de lunile de vară, conferințele cuvenite și dezlegările generale. Surorile iau parte regulat la adunări și se spovedesc și se împărtășesc lunar. Congregațiunea are regulat o liturghie lunară. Vizita bolnavilor se face la nevoie cu toată dragostea. Congregațiunea are și un loc rezervat și bine îngrijit în cimitirul Catolic. Până în prezent surorile terțiare au dat însemnate ajutoare atât
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a sfințit steagul comunității terțiarilor din localitate de către Părintele Comisar Provincial al Terțiarilor Pr. Iosif Tălmăcel. În ziua de 2 August, după o pregătire prealabilă, toți terțiarii și terțiarele din Brăila precum și foarte mulți credincioși au venit de s-au spovedit și împărtășit pentru a câștiga indulgența așa numită a „Porțiunculei”. E pentru întâia oară că în această parohie se poate dobândi o asemenea indulgență, în baza instituirii canonice a Fraternității Terțiarilor Franciscani cu desemnarea unui altar propriu în biserica parohială
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Ea cuprinde: a) disidenții, adică cei străini de viața Bisericii; b) conformiștii sezonieri, acei cetățeni francezi care merg la Biserică numai cu ocazia marilor rituri de trecere (botez, nuntă, înmormântare); c) practicanții regulați (merg frecvent la slujba de duminică, se spovedesc și se Împărtășesc cu ocazia marilor sărbători); d) pioșii, militanții religioși. în Franța, cercetările de sociologie a religiilor inițiate de Gabriel le Bras au avut consecințe sociale importante. Astfel, în 1947 apărea - grație canonicului Fernand Boulard - prima hartă religioasă a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care ni-l dezvăluie pe IIsus; c) Sfânta Euharistie reprezintă Împărtășirea cu trupul lui IIsus Hristos. vinul și pâinea sunt, de fapt, sângele și trupul Mântuitorului; d) spovedania. Inițial, doar episcopul era „iconomul” pocăinței. Ulterior, odată cu înmulțirea comunităților creștine, va spovedi și preotul; e) preoția. Ungerea și hirotonia din vechiul Testament, consacrate inițial doar regilor, preoților și profeților, sunt extinse la toți credincioșii în Noul Testament. Astfel, taina mirungerii este taina preoției universale. Tradiția preoției este strâns legată de Biserică și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
educați ai urbei (printre care Mircea Vulcănescu sau Mircea Eliade). Asprimea cuvintelor celor de la Predania îi va surprinde pe cei pe care comunismul i-a învățat să nu spună adevărul răspicat, ci șușotind, până când umilința unui întreg popor s-a spovedit într-o suflare pe străzi, între 16 și 22 decembrie 1989. Din 1937 încoace, Biserica Ortodoxă n-a mai avut curajul atâtor rostiri clare și smintitoare pentru cei căzuți din har și adevăr. Celor obișnuiți cu tăinuirea și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Euharistie). În secolele IV-VI, se păstrează această uzanță a iertării păcatului, prin pocăință sacramentală, care era celebrată doar o singură dată în viață. De aceea, sinodurile episcopale, pentru a evita recăderile în păcat, îi împiedicau pe tineri să se spovedească, recomandându-le acest lucru abia la bătrânețe. Acest fapt nu ignora exigența ca tinerii să ducă o viață curată. Dacă, pe de o parte, pentru păcatele mai puțin grave erau suficiente și operele de caritate, pe de altă parte, pentru
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a concepe păcatul, cât și relația dintre păcătos și comunitatea eclezială. Din acest moment, se pare că toți pot să primească reconcilierea fără nici o restricție de stare sau de viață, pentru că prin această nouă practică, păcătosul era încurajat să se spovedească fie episcopului, fie preotului, mărturisindu-i în mod detaliat fiecare păcat. Prezbiterul, pe baza manualelor penitențiale, impunea un tarif, care corespundea unei taxe ce se calcula pentru fiecare păcat în parte. Penitentul se retrăgea apoi pentru a îndeplini operele de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vieții interioare prin iertare și reînnoire spirituală. Drept urmare, Conciliul va introduce spovada săptămânală obligatorie în seminarii și în casele religioase, iar acest fapt va da naștere conceptului de „confesor propriu” sau de „ghid spiritual”, la care un credincios se putea spovedi frecvent, fiind ajutat într-un mod mai eficient. Sacramentul reconcilierii începe să fie văzut atât ca o manifestare a căinței, modalitate de a obține iertarea, cât și ca loc de direcțiune spirituală, rolul preotului fiind uneori cel de judecător, alteori
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
conduce la tendința de a atribui cauza propriilor greșeli pur și simplu factorilor ereditari, socio-ambientali sau psihologici; persoana tinde să se debaraseze de o bună parte din responsabilitatea care i s-ar cuveni atunci când săvârșește păcatul și nu se mai spovedește; d) acceptarea ideii că multe alegeri sunt inconștiente îl așază pe creștin într-o atmosferă de confuzie, în care formulează întrebări de genul: „ce mai este, așadar, păcatul? De ce să mă mai spovedesc? De ce la un preot? Sunt eu oare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
atunci când săvârșește păcatul și nu se mai spovedește; d) acceptarea ideii că multe alegeri sunt inconștiente îl așază pe creștin într-o atmosferă de confuzie, în care formulează întrebări de genul: „ce mai este, așadar, păcatul? De ce să mă mai spovedesc? De ce la un preot? Sunt eu oare deplin responsabil pentru aceasta?”; e) refuzul sentimentului de „datorie a existenței” față de Dumnezeu. Dacă ar fi corectă, această datorie ar face ca vina, în situație de păcat, să nu se datoreze elementelor sociale
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comportament orgolios, prin mărturisire, el devine mult mai smerit. Acțiunea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, în schimb, este o judecată. Această judecată nu condamnă penitentul, ci păcatul, pentru că Dumnezeu dorește ca omul să fie cu adevărat salvat. Cine se spovedește nu are motive să se teamă. El este convins de „acțiunea misterioasă și inefabilă a celor Trei Persoane Dumnezeiești” în propria sa viață, care nu îl judecă, ci lucrează să îl mântuiască. De aceea, mărturisirea sa nu este un act
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prim plan, căci se ghidează după prezumția că penitentul a venit cu voință liberă să se reconcilieze cu Dumnezeu. Confesorul însă „trebuie să știe să se debaraseze de starea sufletească personală, sau de aceea absorbită de la cel ce s-a spovedit puțin mai înainte, pentru a intra în sintonie cu celălalt, care se află în fața sa în acel moment” și în fața căruia trebuie să devină din nou un canal prin care Dumnezeu își comunică iubirea sa. În orice sacrament preotul celebrant
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ca instrument și martor al harului sacramental. Confesorul trebuie să aibă mereu conștiința unui servitor umil al lui Dumnezeu și a unui administrator căruia i se cere fidelitate față de misterele divine. El este un om care la rândul său se spovedește, fapt care îl ajută să conștientizeze că, la rândul său, este și el limitat. De aceea, dezlegarea pe care o oferă nu se datorează unei capacități personale, nici abilităților psihologice pe care le-ar deține și nici sfințeniei personale, ci
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe care o are și Forma B, cu Ritualul reconcilierii mai multor penitenți cu mărturisirea și dezlegarea individuală, după care celebrarea continuă într-o formă originală. După omilie, penitenții sunt îndemnați la căință și la însușirea propunerii de a se spovedi în mod individual, imediat ce există prima ocazie. După aceasta, se impune o penitență comună, la care fiecare poate să mai adauge și altceva. Urmează invitația adresată penitenților de a-și exprima dorința de a primi iertarea, adică „să mărturisească printr-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în inima sa. A primi vestea că Cristos, singura persoană care vindecă și poate să învioreze adâncurile omului, este prezent și poate fi întâlnit și simțit în acest sacrament, înseamnă pentru omul de azi, mai ales pentru creștinul care se spovedește, un adevărat anunț evanghelic. În fața rănilor pe care le simte, în fața slăbiciunilor și a temerilor pe care le poartă în sufletul său, penitentul se simte întărit și încărcat cu speranță. Împlinind această misiune, confesorul dovedește că ascultă de glasul lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]