1,115 matches
-
spovedanie, act de deschidere și de mărturisire a individului În fața lui Dumnezeu, În care preotul intermediază, cu valoare terapeutică, cathartic-restauratoare, acest dialog dintre om și Dumnezeu. Rezultatul va fi o eliberare sufletească și o purificare morală a celui care se spovedește. În al doilea rând se situează ritualurile colective, de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
câmpul conștiinței morale a unui individ este transmis sau proiectat asupra preotului, ca persoană care intermediază, În plan simbolic, relația omului cu divinitatea. În cazul acesta, rolul preotului este de a restabili ordinea morală În planul conștiinței individului care se spovedește. bă Actul medical, consultația medicală, este tot un act de intimitate, prin care bolnavul oferă medicului intimitatea sa corporală În toată nuditatea ei. În acest caz, prin examinarea corpului bolnavului, medicul are rolul de a lua conștiință cu suferința sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în a se ști adevărul - cum ar fi detaliul că Hitler nu-și plătea impozitele! Au existat însă și unele excepții care dau de gândit, asociabile unor practici contemporane: unii naziști s-au dus după război la biserică, s-au spovedit și au fost ajutați să-și schimbe „costumația” și să emigreze în America Latină ca misionari! Problema vinovăției este, desigur, legată și de formele de complicitate directă sau indirectă. Revenind la complicitatea și vina originară de care vorbeam, ea conține nuanțe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
educați ai urbei (printre care Mircea Vulcănescu sau Mircea Eliade). Asprimea cuvintelor celor de la Predania îi va surprinde pe cei pe care comunismul i-a învățat să nu spună adevărul răspicat, ci șușotind, până când umilința unui întreg popor s-a spovedit într-o suflare pe străzi, între 16 și 22 decembrie 1989. Din 1937 încoace, Biserica Ortodoxă n-a mai avut curajul atâtor rostiri clare și smintitoare pentru cei căzuți din har și adevăr. Celor obișnuiți cu tăinuirea și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
bănățean dinainte și de după Unirea din 1918. Paginile despre revolta locuitorilor din Moara Roșie și înăbușirea ei, precum și acelea despre mașinațiunile politicienilor după Unire au rigoarea documentului și deseori concizie sugestivă și convingătoare. A. este și autorul piesei S-a spovedit un om, reprezentată în 1943 de Teatrul Național din Cluj. Recenzent sârguincios, A. a colaborat la mai toate periodicele bănățene dintre 1930 și 1965, dovedind, dacă nu un gust deosebit, cel puțin profesarea unor principii etice ireproșabile. A fost îngăduitor
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
lui T. Arghezi, L. Rebreanu, M. Sadoveanu G. Ibrăileanu. Deși a colaborat și la periodice din București sau din alte orașe, A. rămâne un autor strict provincial. SCRIERI: Adelina, Timișoara, 1934; Dezmoșteniții, Timișoara, 1935; Moara Roșie, București, 1938; S-a spovedit un om, Timișoara, 1943. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, „Dezmoșteniții”, PLI, 1936, 3-4; Paul I. Papadopol, Un nou romancier: Gh. Atanasiu, „Cuget clar”, 1937, 597-598; G. M. Ivanov, Simfonie literară în Banat, RML, 1940, 39; Țirioi, Premise, 46-56; Gr. Popiți, Pe
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
spovedanie, act de deschidere și de mărturisire a individului În fața lui Dumnezeu, În care preotul intermediază, cu valoare terapeutică, cathartic-restauratoare, acest dialog dintre om și Dumnezeu. Rezultatul va fi o eliberare sufletească și o purificare morală a celui care se spovedește. În al doilea rând se situează ritualurile colective, de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
câmpul conștiinței morale a unui individ este transmis sau proiectat asupra preotului, ca persoană care intermediază, În plan simbolic, relația omului cu divinitatea. În cazul acesta, rolul preotului este de a restabili ordinea morală În planul conștiinței individului care se spovedește. bă Actul medical, consultația medicală, este tot un act de intimitate, prin care bolnavul oferă medicului intimitatea sa corporală În toată nuditatea ei. În acest caz, prin examinarea corpului bolnavului, medicul are rolul de a lua conștiință cu suferința sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
contul lui de economii, ca să-și continue atacul susținut asupra tuturor celor nouă sute de permutări posibile ale unei variabile din trei cifre. De câte ori pierdea, se simțea Îngrozitor. Voia să se oprească. Voia să se ducă acasă și să i se spovedească Desdemonei. Iar singurul antidot pentru acest sentiment era perspectiva câștigului de a doua zi. E foarte posibil ca În pariurile pe numere bunicului meu să se fi strecurat și o notă de autodistrugere. Copleșit de vinovăția supraviețuitorului, se abandona forțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lasă avutul și se ascund în mine și în creierii munților ca să-și apere credința până la ultimul grăunte. În timp ce-i răspundeam, mi-am adus aminte de chipul de cerșetor al omului care a venit odinioară șovăitor la mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia să-i spun cardinalului tot ce se cuvenea spus. — Credincioșii din Japonia... nu mai Biserică. Nu mai au nici misionari care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele de pe umeri care a venit șovăitor să-l spovedesc în golful Ogatsu. Pentru el și pentru japonezii ca el eram eu menit să slujesc. „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească”, îmi ziceam eu în sinea mea abia târându-mi picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trebuie să-mi pun sufletul nu sunt frații călugări care se roagă în liniște în mănăstirea de la Manila. Prietenii mei sunt credincioșii creștini ca omul acela cu așchii de lemn înfipte în hainele sale zdrențuite care a venit să-l spovedesc pe plaja de la Ogatsu. „Liniștește-te! În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta” i-am zis eu. Oare pe unde mai trăia omul acela acum? L-am mințit. Până la urmă tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
căruia îi ascultase spovedania la Ogatsu. Nu știa nici unde era, nici cum o ducea acum omul acela, dar avea să moară cu minciuna pe care i-o spusese. Trebuia să moară drept răscumpărare și pentru minciuna aceea. Cu toate că se spovedise, tot nu avea inima împăcată. În toiul nopții, Luis Sasada începu dintr-o dată să plângă. Îl cuprinsese din nou teama de moarte. Ca de obicei, Velasco îl strânse pe Sasada de mâna firavă și se rugă fierbinte la Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că miroase-n halul ăla. Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte ca să se spovedească, dar promisese c-o să-și spună toate rugăciunile și, În plus, nici un mexican nu avusese voie să intre la el de când fusese adus. Rusul ieșea la sfârșitul săptămânii. Pentru rus n-am putut să simt mare lucru, spunea sora Cecilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ceva, chiar în afara gusturilor mele. Mi-aduc aminte de o figură convențională, când întîmplător intram prin vreo biserică. Continua, fără sfială, să-mi strângă mâna și acolo. Apoi mi-aduc aminte cum își bătea joc de preotul care o spovedea, de copilă, în fiecare an, și care o mai întreba încă, și acum, când cunoștea toate păcatele, de nu fura din dulapul mamei vreo bucățică de zahăr. La fel convențională era și față de vreo tragedie umană. Uneori chiar era rea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cele mai neînsemnate. Oricât de caraghios ar fi, cuvintele convenționale pe care ți le spun străinii când îți moare cineva drag sunt binecuvântate, și nu este numai o farsă faptul de a primi în salon pe toți musafirii. M-am spovedit poate și pentru că speram ca prin plângerea mea să împiedic legătura dintre ei sau să distrug tot ce se întîmplase până acum. Dar nu era acesta esențialul. Ioana avusese dreptate: suferința din pricina ei a fost un motiv numai, explicația se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
monarhie socialist-cezaristă, așa cum propovăduiau și apologeții Hohenzollernilor. În ultimul an al vieții, scrie Viața lui Nun' Alvares - care e aproape o carte mistică. Moare, la 21 august 1894, în vârstă de 49 de ani, după ce a cerut ajutorul Bisericii, e spovedit și împărtășit... Teofilo Braga (1843-1924) a debutat ca poet dar, vreme de o jumătate de veac, a surprins pe contemporani printr-o prodigioasă activitate de polihistor și campion al republicanismului. Lipsit cu desăvârșire de vocație filozofică, a găsit în pozitivismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pavone se sufoca. Mai mult, era nevoit să suporte și pledoria Șefului de Șantier care-i reproșea de câte ori avea ocazia: În mod sigur, nu compusese bine reclamația și nici măcar nu o prezentase acolo unde trebue...!! „Fi-i sigur băiete...” se spovedi el Într-o bună zi. „Am trecut prin atâtea necazuri Încât mă minunez singur, cum de mai sunt În viață!! Am avut o voință de fier și numai această forță m’a menținut la suprafață...!! Pe timpul când eram Vice Primar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale și dansau, În hăinuțe verzi sau fesuri roșii. Lăutarii cioroi 1 scăzuseră la preț. Se juca În camera lui cu jucăriile, singur. De asemenea trimitea scrisori denunțatoare, insultătoare, muzicienilor. Apoi venea, se spovedea și plângea. Nu plângea de spectacol. Plângea pentru că simțea că-și pierduse viața. Puteai oare să-i spui că nu era așa? Era mai ușor cu un om ca Bruch să faci transferul la reflecții mai largi, să faci comparații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sfântului Duh... Amin! Stăteam în genunchi în biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind în sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea în mână. În biserica în care, copil fiind, la vârsta școlii primare, mă spovedisem în fața lui, deși încă nu începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punându-mi patrafirul pe spate, încât îngenuncheat cum stăteam inima îmi bătea de încântare. De unde venea rațiunea rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor încă neivite, și încântarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vina nimănui în afară de mine, a spus nefericit. Îmi doream să mă autoflagelez de rușine. Vechiul sentiment de vinovăție catolic, te ajunge de fiecare dată. Nu râde, dar am făcut ceva ce nu mai făcusem de secole: am mers să mă spovedesc. Oh. Ești, cum ar fi... un catolic practicant? A scuturat din cap. —Un catolic reconvertit. Dar mă simțeam un așa netrebnic că aș fi încercat orice. Nu știam ce să spun. —Janie merita mult mai mult de la mine, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]