5,409 matches
-
o învârtejire a sângelui în apă, absolut nimic. Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus și nimeni n-a simțit groapa peste care trecuserăm. Am zâmbit. — Nu mă pot despărți nicicum de el. Femeia încuviință, mulțumită de spusele mele, după care continuă: — O, dar uită-te la mine. Îmi pare rău, scumpete, uite cum stau la taclale și voi Dumnezeu știe de când sunteți pe drum. Vreți să vă cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am gândit la spusele lui Nimeni - Renunță, lasă-te să te scufunzi pe fund, lângă crabi. Oare asta făcusem eu? Mă scufundasem oare în spatele măștii mele ingenioase fără să-mi dau seama? Mâine, spusese Scout, îl vom găsi pe doctorul Fidorous. Privind norii, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că trebuie să te prefaci că eu sunt Iisus și că asta e-o parabolă, bine? Încerc să spun că eu nu fac nimic dacă a doua zi o să mă simt ca naiba din acea cauză. M-am gândit la spusele ei. — Adică pe mine n-o să mă arunci de pe-un pod? N-o să te arunc de pe pod. Îmi aruncă un zâmbet intim, un zâmbet abia ieșit din ou, care-și întindea cu precauție aripile. — Doar dacă n-o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la gât, mișcarea aceea iute și aproape imperceptibilă. Sinceritatea ei, adevărul pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vulpe! Dar faptul, dragii mei tovaréși, faptul poate fi confirmat și de alți oameni, care au vézut cum Alexandr Timofeevici, personal, cu mîinile sale, a coborît sacii din mașiné și ia tras dupé poarté. Palaghia Petrovna ne poate confirma cele spuse. Palaghia Petrovna, vé rog, poftiți, poftiți, nu vé rușinați, mai aproape, Palaghia Petrovna. - În ziua de joi, la amiazé, eu lucram În grédiné. Greblam frunzele prin grédiné, de-amu știți cum se grebleazé frunzele. Și cum greblam eu frunzele, mé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Dezvoltarea auditului de performanță și a auditului de sistem în România, adaptare și prelucrare a conținutului paragrafului de la pp. 12-15. Capitolul 1. Guvernanța 25 persoana în fața căreia răspunzi trebuie să dețină informații suficiente și concrete pentru a pune la îndoială spusele angajaților; felul cum răspunderea este angajată trebuie să fie deschisă examinării independente, spre exemplu activității de audit intern, ceea ce va evita contestarea managementului; trebuie să existe un mecanism bine intenționat de recompensă și sancționare care să funcționeze corect și permanent
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
2001, am ieșit la pensie. De-atunci, trăiesc cîte o săptămînă, cîte o zi, cîte o oră ca și cum ar fi ultima săptămînă, ultima zi, ultima oră. E un exercițiu. Mai scriu cîte-un pamflet... Cunoști bărbatul după pamflet. Vreți să corijați spusa asta sau vreți să vă bateți cuie-n tălpi? Nu, mă simt bine în pantofii mei. Dumneavoastră? Nu apucă să-mi răspundă, că se intră cu știrile locale. Pentru că a trecut pe proprietatea vecinului ca să scurteze drumul spre casă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Hohotesc de una singură cînd îmi amintesc de drăciile lui Miron. De falsul necrolog, anunțînd "moartea de anacolut după o lungă și grea suferință a lui Vladimir Mistrie". A fost nu un ghimpe ca mine, ci o sulă (după o spusă de domeniu public) în coasta șefului. Un golan. Biroul și-l ornase cu tot soiul de trăznăi. De la MORE PRICKS than KICKS ("Noroc că pișpi nu știe decît rusește. Da-i traduc, na: Mai multe pîrțuri decît erecții"), la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doborî peștii cu praștia, ale soților încornorați de a se înființa în biserici și câte o bodegă; ceea ce răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
amestec între baroc și neoclasicism -, dar amendă gestul entuziast al lui Gustav cu o observație atât de prozaică, într-un moment în care turla principală depășise granițele universului Crucea Sfântă a iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că prăbușiră tot turnul de ceruri aflat în echilibru, ca teancul de farfurii pe capul unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cât eram de fericit că mă observase. -Ba eu sunt necioplit, că adorm în salonul dumitale. Te invadez. -Ești aici la dumneata acasă. Formulă de politețe? Ori confirmarea faptului că mă lua drept șeful bandei lui Olaf? -Mi-a plăcut cartea, spusei arătând Mierea de bondar. -E fascinantă. Preferi dulce sau sărat? întrebă ea, dovedind astfel că a citit-o. -Depinde. Nu eram prea mândru de răspunsul meu. -De pildă, aici, acum, ce ai vrea să mănânci? Aveam gura uscată, imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Când am isprăvit, am aranjat teancurile de euro într-o valiză din piele de crocodil și m-am dus la sediul HSBC Suedia unde am cerut o întrevedere. Un bancher m-a primit cu ceremonie. -Vreau să deschid un cont, spusei arătând conținutul valizei. Bărbatul nu clipi, sună pe cineva la telefon apoi mă avertiză că un specialist avea să numere și să verifice banii. -E foarte normal, răspunsei acceptând trabucul pe care mi-l oferi. A venit un tip, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o sobrietate convingătoare. -Și de ce ați hotărât să reveniți în țara dumneavoastră de origine? -Vreau să creez un fond de artă contemporană și la Stockholm. Nu e drept ca francezii să fie singurii beneficiari ai resurselor mele. Autoritatea pretențioasă a spuselor mele avu un efect nemaipomenit. Vorbisem cu orgoliul unui bogătaș autentic. Bancherul nu se mai îndoi de cinstea mea. Verificatorul reveni cu valiza și-i întinse o hârtie celui care era pe cale să devină omul meu de afaceri. -Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să te atingi de capitalul dobîndit. • Vei putea să faci ce vrei, să călătorești unde vrei și să-ți plătești și datoriile curente. • Te poți dedica activităților care îți fac plăcere și care corespund cel mai bine talentelor tale. Adoptă spusa lui W. Clement Stone: "O persoană care nu poate economisi nu poate fi considerată nici inteligentă, nici rațională". • Ai două opțiuni: 1. Lași ca timpul să lucreze în favoarea ta și îți vei îndeplini visul după 20 de ani. 2. Aplici
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale roșii și albe, potrivit cu gravitatea momentului copilul o trase de poala rochiei pe Didița și spuse cu iubire dureroasă: Va meg a mami me! Va ube mami me! Într-o traducere aproximativă, spusele copilului Însemnând: Varlaam dorește să meargă la mămica sa pentru că Varlaam o iubește pe mămica sa! Mătușă sa, Didița, sora mamei, ascunzâdu-și lacrimile În colțul baticului negru, Îi arătă un fluture „coadă de rândunică”, mare și frumos, ce și mișca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare floare roz din oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am Înțeles, Îi răspunse Aneta. Preocupați cu cele spuse, niciunul dintre ei, nu au băgat de seamă când furiosul Cristofor - curcanul botezat astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie Înfoiat la culme și gata-gata să-i explodeze mărgelele, colorate Într-un roșu din ce În ce mai aprins, cuprins de indignare și devenit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aduse un sân de pere și le Împărți inegal. Mâncau pere zemoase și se priveau cu interese diverse: Va era preocupat de a zări cât de cât locul spre care se Îndreptau privirile sale, fata nu era convinsă de adevărul spuselor băiatului În privința „fostului cu fete” și Începu să spună frânturi de fraze greu de Înțeles pentru Va: Când vom merge la Suceveni, ai s-o cunoști pe Maricica, sora mamei! Este frumoasă ... știe multe ... noi ne jucăm des ... ? Dacă nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și gata! Eu vreu să-ți fac un bine, că doar suntem prietene, nu?!, a răspuns Marinița. Fata a continuat să-i zâmbească frumos, el răspundea cu câte o glumiță, fără a avea intenția de a Începe o nouă „aventură”. Spusele surorii sale le-a interpretat cu totul și cu totul altfel, În favoarea vechiului lor armistițiu. În acea vară a murit bunica Ileana, primul mare „filozof” din viața lui Va! A plâns când a văzut-o În sicriu și nu-și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a formelor picioarelor ei.“ Dialogurile dintre personaje sunt concepute și mai ales comentate în aceeași manieră hilar oficioasă: „— E plăcut afară... - veni dinspre Ana debutul unei conversații. — Iau asta ca pe o invitație la o plimbare... - găsi el pe loc spuselor ei o tălmăcire în spiritul a ceea ce tocmai plănuise ceva mai devreme. — Dar sunt sigură că până acasă mi se va face frig... - se grăbi Ana, prin invocarea frecventei ei stări de hipotermie, să prefigureze traseul eventualei lor plimbări. Păi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mnezeii mamii lor! Colonelul Cataramă Colonelul Nurel Cataramă era un militar de tip socialist, în sensul că oamenii Partidului Comunist erau acceptați ca șefi. Omul acesta avea darul de a rîde la nesfîrșit la glumele primului secretar, de a cîntări spusele tovarășului și de a găsi semnificații adînci în cele mai banale afirmații. Dacă cele spuse de oamenii partidului erau acceptate ca axiome, nu așa stăteau lucrurile și cu oamenii din subordine. Regula generală stabilită în mintea colonelului era că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a murit. Serios? Da, și cred că veți trăi cam tot atîta, e o asemănare care... Încep să mă simt lezat în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și l-ați tratat ca pe un rahat! Dintr-o dată nu mai vedeam în fața mea o doamnă, ci o babă de mahala și, din acest motiv, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun. Își amintește spusele preotului din sat: Nu sînt pietre veritabile. Dacă ar fi, ar trebui păzită cu o armată. Simion zîmbește. Un cal, priponit la marginea șoselei, își face vînt să treacă pe cealaltă parte. Mercedesul îl izbește în plin la 140 km
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ocrotit cu umbrela prin lapovița asta. Ce? Auzi, nerușinare. Cînd eram elev tata vă dădea cafea și țigări străine. Mie?! Da, dumneavoastră. Vă cumpăra indulgența. Profesorul este pe moment făcut KO. Pare că nu își va reveni din surpriză. Cele spuse erau adevărate și căuta o soluție. Pare că a găsit-o și cu un zîmbet larg anunță revenirea din uluială. Dacă erai așa de prost. Trebuia o compensație acolo, cît de cît. Nici acum nu stai mai bine. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă. Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse, deși cam așa stăteau lucrurile. Vădit încurcat, se calmează puțin și caută o soluție. Dinule, cred că ești cam emotiv. Te rog du-te în bancă și scrie tot subiectul, ca la teză. Băiatul nu prea vrea să scrie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]