1,505 matches
-
care țâșnea mereu reînnoit de sub roți, se revărsa peste bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vacanța de vară, când familia călătorise de la B. împreună cu Onkel Curt la hotelul montan, împrejurimea nu se schimbase aproape deloc. Pârâul de munte curgea larg și liniștit printre arini, arțarii alpini se ridicau cu trunchiurile lor jupuite, argintii, printre colții stâncoși, gospodăriile țăranilor aveau, ca și atunci, mușcate la ferestre, iar fratele meu se simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la prima treaptă a stâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care a știut să discearnă și să publice enorma activitate, dispersă pe atunci, a Meșterului Pedro Zúñiga, Morarul. Ne referim, desigur, la contele de Labata. Iată-ne, deci, În 1805. Contele e seniorul ogoarelor cultivate cu cereale, care Înconjură terenurile stâncoase din Guarra; umil, Zúñiga nu irosește apele care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-mi fie familiar pentru că nu mai fusesem niciodată părăsită de un soț. Dar era ceva. Cred că există o parte din creierul oricărei persoane și cu siguranță o parte din creierul meu care veghează asupra recoltelor de pe un deal stâncos și îndepărtat, așteptând să vadă semnalele de pericol. Iar apoi, când pericolul a apărut, dă la rândul ei semnale către restul creierului. Era versiunea emoțională a „atacului hunilor“. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jos În sus și-un pic lateral, cu cadre Împărțite-n două de arcușul firelor de praf auriu, și, la o adiere de vînt, văd pe teletextul din capul meu că, Într-adevăr, nici vorbă de vreun regizor din Munții Stîncoși, era Koncealovski. Despre care s-a spus c-a dat nu știu cîte rateuri În perioada americană, nu le-a dat chiar pe toate, dar cînd s-a-ntîmplat a fost pentru că, cel puțin teoretic, chiar și un regizor rus trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după putință. Însă înainte de orice era liniștea în care voia cu tot dinadinsul să se lase plutind și prin care răzbăteau doar ca un ecou îndepărtat respirația egală și adormitoare a valurilor în timp ce se plimba cu Ioana Sandi pe faleza stâncoasă și pustie, unde nu se aventurau decât puțini, tăcuți amândoi, el privind valurile și ținând-o de mână și ea privindu-l și neștiind ce plăcere găsește în a se uita la nesfârșit la apele verzi care vin întruna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zi, când lady Frances a împrumutat una dintre mașinile lui Mark ca să se ducă să-și cumpere țigări din satul cel mai apropiat. Parcursese doar câțiva metri, când mașina a luat foc, ieșind de pe șosea și lovindu-se de parapetul stâncos al muntelui. A murit pe loc. Pe Mark l-a afectat teribil pierderea. Mașina era un Morgan Plus 6 Drop Head Coupe din 1962 albastru-închis, una din cele trei sau patru rămase în lume și imposibil de înlocuit. Îl contactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu privire la prezența sau absența fiecăruia dintre ele la ședința foto care urma să aibă loc În Sedona, Arizona. Lucia prefera un gen de aspect stil „cowgirl șic de la oraș“, care, gândea ea, s‑ar fi potrivit perfect pe fundalul munților stâncoși, dar Miranda Îi tot replica sarcastic că ea prefera să fie „șic, pur și simplu“, pentru că noțiunea de „cowgirl șic“ era, evident, o contradicție În termeni. Probabil că se plictisise până peste cap de „cowgirl șic“ la petrecerea fratelui lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunetul vremurilor când eram noi. Îmi amintesc cât de mult Îi iubeam trupul, dar și mai mult felul În care-mi simțeam trupul În raport cu al lui - pentru fiecare muchie dreaptă, una curbă; vertebrele coborând pe spatele lui ca niște trepte stâncoase care duc la peștera plăcerilor. Ziua ne plimbam cu bicicletele de-a lungul și de-a latul regiunii Fens, strigând „deal!“ la fiecare pantă cât de mică, iar noaptea exploram alte teritorii. Când eu și Rich am Început să dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
surprindă. CÎndva post de garnizoană și bază navală, era un oraș de frontieră, un Macao sau un Juárez care se hotărîse să profite la maximum de sfîrșitul secolului douăzeci. La prima vedere arăta a stațiune maritimă transportată dintr-un golf stîncos și Înălțată la porțile Mediteranei, dar adevăratele sale afaceri În mod cert n-aveau nimic În comun cu pacea, ordinea și disciplina valurilor Maiestății Sale. Ca În orice oraș de frontieră, principala activitate din Gibraltar era, bănuiam, contrabanda. Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unui turn de veghe maur, se opri lîngă țărmul pe care se risipeau valurile, iar lumina farurilor i se topi Încet În beznă. Spărgînd valurile, iahtul dădea roată resturilor plutitoare ale șalupei. Bănuiam că hoțul se Îndrepta Înot către malul stîncos de la poalele turnului de veghe, unde urma să-și dea Întîlnire cu femeia care-l aștepta cum Își așteaptă un șofer vedeta să iasă prin spatele scenei la finalul spectacolului de seară. 13 Vedere de pe cornișa superioară Crima devenise spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
efortul depus În urmărirea lui Crawford, m-am așezat pe o bancă de lemn dintr-o stație de autobuz și am stat acolo uitîndu-mă la automobilul jumulit. La cîțiva metri de mine, o scară de piatră urca dealul către culmea stîncoasă de deasupra casei Hollinger. Coincidență sau nu, Crawford abandonase Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul de eter și benzină. Mă trăsni ideea că incendiatorul ajunsese În livada de lămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
postul de pază și centrala punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață, când făcuseră o recunoaștere prealabilă a terenului. Curând îl pierde din vedere, ascuns de pădurea compactă ce acoperă unul dintre pintenii stâncoși, amețitor de înalt, ce străjuiește valea. Acum nu-i mai rămâne decât să aștepte. E prea târziu să renunțe, chiar dacă ar vrea. Oamenii sunt deja desfășurați în dispozitiv. Aflaseră acum două zile, la ora obișnuită de contact radio, că prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu descoperiseră aproape nimic din mișcările germanilor. Coloanele se deplasau numai noaptea, ceea ce făcea aproape imposibilă reperarea lor. În plus, folosind relieful accidentat al munților, nemții organizaseră linii după linii de rezistență, astfel că transformaseră fiecare deal, potecă sau vârf stâncos în adevărate fortărețe sau locuri prielnice pentru ambuscade. Pierderile trupelor române în oameni și material se prevedeau a fi uriașe dacă nu aveau aceste informații. Ridicase neîntârziat această problemă comandamentului rus insistând pe aspectul că detașamentul locotenentului Rădulescu nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
l-am văzut pe munte pe fostul tău soț? Nu l-am văzut și nu l-am văzut, a zis el îndîrjit. Să se ducă să-l caute cine poate la cota 2.000 sau pe traseul telefericului printre prăpăstiile stâncoase, pline de nămeți." Atunci ea i-a dat un răspuns neliniștitor: "Și dacă n-a murit? Dacă se întoarce și, chiar grav rănit, declară că l-am aruncat din teleferic ca să scăpăm de el?" " Da, îi spusei lui Petrini, tentativă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alocată extinderii actuale a DICA este varianta optimă studiată deoarece natura rocii de fundare face parte din zona bună de fundare identificată în urma analizei din studiul geologic GEOTEC (anul 2000) care fundamentează prezența calcarului barremian ca rocă de bază stâncoasă (zona din fața reactorului 5 unde roca de bază se găsește la 2-6 m adâncime), astfel fiind permisă realizarea fundațiilor în condiții tehnico-economice bune. ... – permite asigurarea stocării timp de minimum 50 de ani a combustibilului nuclear uzat rezultat din exploatarea
ACORD DE MEDIU din 14 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299875]
-
arhiva B, Suceava, cu note asupra manuscriptelor ce se găsesc în biserica satului vechi, 1888, f. 1-14 footnote>. “Vama, spune marele folclorist, e situată într-o vale romantică și înconjurată din toate părțile cu fluvii, pâree, dealuri și munți înalți, stâncoși și cei mai mulți dintre dânșii acoperiți cu tot felul de arbori, însă mai ales cu molizi și brazi” <footnote Ibidem. footnote>. După o incursiune în timpul istoric, în baza documantelor existente, Simion Florea Marian face o precizare, în baza unei însemnări de pe
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
făcută de mâna omului. Locul cu stupină era îngrădit pentru a fi apărat de animale și oameni. Un asemenea loc în moșia Vama este în partea dinspre Câmpulung, acolo unde apa Moldovei și-a făcut cu greu loc printre dealurile stâncoase și împădurite care se unesc în locul numit Strâmtura Roșie. Locul din aval de Strâmtura Roșie s-a numit Prisaca, astăzi un sat component al comunei Vama. Toponimul Prisaca ar indica locul unde mănăstirea a avut o stupină, îngrijită de călugări
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ele sunt de două feluri comete periodice - revin la anumite intervale de timp și comete neperiodice - având orbite eliptice foarte alungite, ce le conduc foarte aproape de Soare (până la nivelul lui Mercur) cât și foarte departe (dincolo de Pluto). Asteroizii sunt aștri stâncoși, grupați într-un inel denumit centura de asteroizi, aflat între Marte și Jupiter, Ceres fiind și cel mai mare de 800 Km, iar cei mai mici fiind de câțiva zeci de metri. Dimensiunile comparate ale planetelor Sistemului Solar, cu Soarele
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în 1973, a realizat un plan detaliat a planetei, reliefând bogăția în fier a acesteia. Cu acest prilej s-a descoperit că nu are nici apă și nici atmosferă, deci viață nu există. Suprafața sa a fost caracterizată ca fiind stâncoasă și stearpă, acoperită de cratere cu margini abrupte. 4.12.2 Venus - planetă soră a Terrei, devenită infern * Scurt istoric Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei și a frumuseții. Simbolul său astrologic este * Date importante la
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
două sonde spațiale Venera, de către SUA, care cu ajutorul radarului pentru penetrarea stratului de nori au realizat un plan al suprafeței venusiene. Un robot trimis pe planetă a constatat că aceasta era alcătuită din roci maro-oranj, ascuțite ce alcătuiau un deșert stâncos. Prezenta cratere mai mici decât cele de pe Mercur, datorită atmosferei dense se încetinesc toate corpurile ce trec prin ea, astfel încât ating suprafața planetei cu forțe mici, creând cratere de mică adâncime. O mare surpriză: compoziția și structura atmosferei, mult diferită
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Cuvântul „Pământ” provine din latinescul „pavimentum”, care înseamnă „pavaj”, „drum pietruit”. Simbolul său astrologic este o cruce încadrată de un cerc, reprezentând un meridian și Ecuatorul, sau o altă variantă •. * Date importante: 150 de milioane de km față de Soare; planetă stâncoasă a Sistemului Solar; diametru 12.576 Km, cea mai voluminoasă dintre cele patru planete telurice; rotire cu o viteză de aproximativ 110.000 Km/h; la distanța de 149.700.000 Km față de Soare; mișcarea de revoluție în aproape 365
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
consistente, dând naștere la embrionii planetelor cu diametre mici. Embrionii au intrat în coliziune unele cu altele, aglomerându-se și atingând dimensiunile planetelor de astăzi, iar pe perioade de milioane de ani aceste planete au fost bombardate cu alte corpuri stâncoase. În urmă cu 4,5 miliarde de ani, planeta noastră era acoperită cu un ocean de lavă incandescentă, lavă ce treptat s-a răcit, a format o scoarță bombardată de meteoriți și comete. Prezența continentelor, oceanelor și atmosferei sărace în
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
unor plante superioare, ca zambila de apă, stuful și papura, dar numai în cazul foulingului biologic exterior. Părăsind mediul acvatic, plantele au pierdut pentru un timp (de evoluție) capacitatea de a modula rH-ul mediului. Era firesc, căci uscatul, exclusiv stâncos, excludea atunci acest mod de comunicare, activ - obligatoriu - în apă. Era vorba și de un salt calitativ, de la care trebuia reluată o evoluție - evident într’un plan superior - și din acest punct de vedere. Ca urmare, singura acțiune asupra mediului
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
se menține conservarea massei. Un exemplu este lichenul - prototipul biocenozei - constituit dintr’un autotrof și un heterotrof de presupus, datorită vechimii filogenetice a lichenului, ca aflate într’un echilibru (quasi)perfect. Totuși, lichenii sunt recunoscuți ca pionieri care transformă substratul stâncos în sol, o stare entropizată a acestuia, prin cedarea către acesta a excesului de entropie. Aceste aserțiuni sunt de fapt caracteristice tuturor proceselor oscilante între două stări. În acest context, o reacție oscilantă Belousov-Zhabotinskii, folosită anterior [117] ca model fizic
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]