20,874 matches
-
meu prietenMihai Cătrună... IV. VINA DRACULUI..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1741 din 07 octombrie 2015. Mai devreme spre serviciu am plecat ca de-obicei Și cum dracul Aghiuță se ținea de mine scai, Îmi șopti-n urechea stângă: -Hai cu mine la femei... De-o să-ntârzii două ore, la birou nu este bai. Mi-a vârât în cap ideea și-am virat spre dulci plăceri, La colegul meu, prieten de pahar și de-aventuri, Îl știam plecat din
NICOLAE STANCU by http://confluente.ro/articole/nicolae_stancu/canal [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
în dormitor, Parcă m-aștepta pe mine (aranjase treaba dracul) Două ore desfătare, două ore de amor. Citește mai mult Mai devreme spre serviciu am plecat ca de-obiceiși cum dracul Aghiuță se ținea de mine scai,Îmi șopti-n urechea stângă: -Hai cu mine la femei...De-o să-ntârzii două ore, la birou nu este bai.Mi-a vârât în cap ideea și-am virat spre dulci plăceri,La colegul meu, prieten de pahar și de-aventuri,Îl știam plecat din
NICOLAE STANCU by http://confluente.ro/articole/nicolae_stancu/canal [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
bucura în oraș de 15 kilometri de pistă special amenajată pentru biciclete, acest traseu începe din zona Tudor Vladimirescu, continuă spre Splai Bahlui și continuă de la bază Copoului până după Facultatea de Agronomie. Traseul Bucsinescu -Tudor Vladimirescu - Splai Bahlui Mal Stâng - Podu de Piatră, are două sensuri de mers, pistă este făcută din pavele și se întinde pe o distanță de aproximativ 11 kilometri. Atât în weekend cât și în timpul săptămânii zona Copoului este plină de bicicliști de toate vârstele, unii
Bicicleta, mod de viata! Pe unde ne plimbam pe 2 roti in orasul Iasi by http://www.iasi4u.ro/2014_bicicleta-mod-de-viata-pe-unde-ne-plimbam-pe-2-roti-in-orasul-iasi/ [Corola-blog/BlogPost/95230_a_96522]
-
fără să fie influențat de discuția avuta cu Maria. Aparent bunele intenții ale acesteia avuseseră un efect neașteptat, departe de cel dorit. * În urmă nu cu mult timp tristețea unei fete îi atrăsese atenția. Avea un ușor bandaj la mâna stângă. - Ce ai aici, ce ai pățit? - M-am ars... - Doare? - Un pic. Tonalitatea glasului reflecta însă mult mai multă durere față de cea recunoscută. Dar care să fi fost cauza acestei dureri profunde? I-a luat mâna cu blândețe șoptindu-i
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471203251.html [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
cruțe. L-a ademenit însă Dinu, prietenul lui cel de toate zilele: - Ce zici gașpere, vii cu noi? - Unde? - Am organizat o excursie. Mâine mergem în pădure la Gâdinți. Chiar și drumul până acolo este tentant, vom coborâ pe malul stâng al Siretului. Nu a putut rezista ispitei promițând că va merge. Numai că, realizând ceva anume, a dat înapoi: - Nu, îmi pare rău dar nu pot să merg. - De ce? Spuneai doar că ți-ar place să mergi, ai și promis
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471203251.html [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Se gândea serios ca din primul salariu să își facă un abonament pe o linie de autobuz. Până atunci, umbla ca un strigoi prin ceața amorfă și impersonală, pradă unor gânduri mai cenușii decât diminețile toamnei, cărându-și pe umărul stâng geanta cu două sandvișuri și o sticlă de apă. Ce să zică? Doar avea asigurată hrana! De restul era singură răspunzătoare! Ar fi trebuit să fie stăpână pe propriul destin, nu-i așa? Nu însemna că părinții ei îi doresc
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417661984.html [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
să te privesc în noaptea aceasta cum torci liniștită cearceafurile în care ne-am întâmplat poate am să te las să te joci în carnea mea apoi vom face dragoste de toți banii sau poate te voi conduce spre umărul stâng al camerei și ne vom scrie mesaje de pe telefoanele mobile așa mă iubești cu toate cuvintele mâine îți voi încheia anotimpul acesta la piept și voi aștepta să-mi scrii despre iubire Referință Bibliografică: la o nemărginire cu ochii deschiși
LA O NEMĂRGINIRE CU OCHII DESCHIŞI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/La_o_nemarginire_cu_ochii_deschisi_daniel_daian_1352561235.html [Corola-blog/BlogPost/351245_a_352574]
-
românești, unind cerul cu pământul într-o binecuvântare a Creatorului. Vertical și alb. Adică rugăciune și curăție sufletească izvorăsc imediat în gând, în clipa în care pășești din șosea spre Mănăstirea Săpânța Peri, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe malul stâng al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o altă verticală, cea a cetinii de brad, îți curățește respirația, pregătindu-te într-un fel să preguști din viață altfel: cu sentimentul
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 by http://confluente.ro/Manastirea_sapanta_peri_d_stelian_gombos_1361863888.html [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
undeva pe-aici, într-o poezie suspect de rimată... însă meșteri mari zugrăvesc reforma, lăcuind-o apoi c-un soi de parfum, încât place tuturor enoriașilor. După un suspin discret, ea... mă-ntrebă de păcatele noastre!? Am ridicat ușor mâna stângă, într-un dialog deschis, prietenos, în ... Citește mai mult Într-o lene comună pe trei octave,Conferința Anuală despre Neputințăîși anunțase dorința spre faliment.Sub piciorul meu...un pământ răbdător transforma patimile mereu,în ceva cu circumstanțe atenuante.Note întregi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristian_pop/canal [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
undeva pe-aici,într-o poezie suspect de rimată...însă meșteri mari zugrăvesc reforma,lăcuind-o apoi c-un soi de parfum,încât place tuturor enoriașilor.După un suspin discret,ea... mă-ntrebă de păcatele noastre!? Am ridicat ușor mâna stângă,într-un dialog deschis, prietenos,în ... VII. MANUSCRISELE DE LA MAREA LUME MOARTĂ, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015. Din jurnalul unei tipe necunoscute am scos taina: "cum să colorăm iarba iarna". Am senzația că
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/cristian_pop/canal [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de fluture; obrajii uscați erau numai vânătăi, iar ochiul stâng, umflat ca o ceapă, lăcrima des.» (p. 40). (5) În Bețivul (pp. 61 - 68), ori, mai bine spus, în interesanta „povestire a pseudobețivului“, vocea auctorială se ivește „prin transfer“ de la eroul panoului central al schiței (evident, fără tangență cu personajul
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
ani“; povestirea (a 8-a), Căruțașul (pp. 90 - 100), își pro-jetează în prim-plan un fost tâmplar, Păvăluț Bogdanca, «un bărbat pirpiriu și uscat ca o scândură», ce, în 1942, se întorsese «de pe front cu picioarele degerate și fără mâna stângă», ce «și vara, și iarna, purta o pălărie țuguiată, spartă-n vârf, cu borurile căzute peste urechi», având «o singură cămașă peticită și la guler, iar pantalonii abia-i ajungeau până la genunchi, fiindcă omul tăia mereu din manșete, ca să urzească
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
școlii elementare, acum aici tinerii erau adevărați adolescenți. Elevele din clasele terminale se comportau ca niște domnișorele, își etalau nurii ostentativ față de profesorii tineri cum era și el, chiar dacă erau obligate să poarte nelipsita uniformă albastră, cu matricola pe mâna stângă și bentița albă pe cap. Când intrau în clasă și aveau cursuri cu profesori tineri ca și el, găseau suficiente metode de a-și scurta cât mai mult sarafanele ridicându-le în talie cu ajutorul unor centuri și curelușe, iar când
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393312933.html [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
cel negru, acela ce cântărea cam șase kilograme! Aici intră în acțiune magul Lică, acel care, precum vitejii din vechime, își avântă cuțitul cel ascuțit pe piatră și din câteva mișcări reteză capul cocoșului, evident, după buricele degetelor de la mâna stângă. Sacrificiul de sânge se împlinise! Martorii urmăreau cu sufletul la gură, muți din mai multe cauze, efectul magiei... Lică se zvârcolea de durere ținând degetele-n gură, iar cocoșul se zvârcolea urmând să însemneze cu sângele său locul viitoarei fântâni
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1420477231.html [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului CAP. 4 — Ce greutate are? — Trei kilograme două sute, îi răspunse Criști soacrei când aceasta telefonă agitată. E minunata, are o alunița pe obrazul stâng, a furat-o de la mama. O ador și e doar o mogâldeața. Eu care aduc copii pe lume acum sunt depășit de eveniment. Da, si Delia se simte minunat, mâine va fi acasă. Îmi iau o săptămână de concediu și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1449574010.html [Corola-blog/BlogPost/342679_a_344008]
-
în spatele meu. „O fi Emil cel care strănută?”, mă întreb. Dar întrebarea rămâne fără răspuns, curiozitatea mea nu are cum să fie mulțumită. Mă mut de pe un picior pe altul și simt cum acel ceva moale și umflat de sub talpa stângă își schimbă ușor, forma. Cum să văd oare ce este? Oricât m-aș uita în jos, din cauza îmbulzelii, nu pot deosebi nimic. De aceea, privesc numai înaintea mea, la domnul solid ce stă pe scaunul în dreptul căruia mă oprisem atunci când
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Si_ma_dau_pe_gheata_mai_de_corina_diamanta_lupu_1372228950.html [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
personajului, chinuit de emoție și de teama de a nu se ridica la înălțimea evenimentului. Ca exemplificare, redau câteva pasaje: „Sosește Poetul, cu fiica sa din Germania. El, strălucitor. Ea, prietenoasă. ‘Am ajuns și această zi!’ ”. Sau: „Doar în partea stângă rămâne un loc gol. Acolo îmi fuge privirea. Văd un gând în picioare, aplaudându-mă. ‘Ca un stâlpnic’. Un nod de lacrimi mi-e gâtul, și așa iritat. Aranjasem cu Florina să-mi ia locul, în caz că rămân fără voce, dar
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Ca un stâlpnic’. Un nod de lacrimi mi-e gâtul, și așa iritat. Aranjasem cu Florina să-mi ia locul, în caz că rămân fără voce, dar și ea e răcită cobză. N-am ce face. Trebuie să încep. Privind în partea stângă... ‘La poartă nu-i nimeni./ La poartă e tatăl’. Și Mama, pe un scaun, în dreptul meu, îmbrăcată în negru. Au venit toți preoții invitați de Eugen Dorcescu. Scriitorii. Fiicele, Alina și Dana. Nepoatele sale. Profesorii mei, colegii mei, copiii mei
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Aveți curajul de a spune NU și veți învia a treia zi - A treia zi după cea mai lungă Noapte de Cristal - „Noapte de 72 de ore”. Cine are urechi să audă. Și ochi să vadă. Să vadă cu ochiul stâng în ochiul drept, soarele din piept numit suflet, și globul de lumină ce întrece toate luminile, cu cel de-al treilea Ochi, care vede totul! Dacă în programul corpului nostru somatic ceasul biologic al acestui Copil solar (EFB) a fost
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_din_scris_constantin_milea_sandu_1353413786.html [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
stă să se nască pe „cerul cel nou”, Ei vor spune: - De acolo venim noi! „ (n.n: adică din neamul Fiilor și Fiicelor Soarelui uriaș Pentru cine are ochi de văzut, să vadă! Să vadă, așa cum vă spuneam, cu ochiul stâng în ochiul drept, soarele din piept numit suflet (AVA), și prin Ochiul acestui al cincilea soare, să vadă Soare uriaș din Pleiade, care vine spre noi cu viteza luminii ce întrece toate luminile...Să vadă acest timp care se comprimă
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_din_scris_constantin_milea_sandu_1353413786.html [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
simțit atât de singur...” Către grupul lui venea un băiat mai înalt, mai bine legat decât el; un amestec ciudat de fermitate și nesiguranță i se putea citi pe față, ori poate era numai o părere. Oricum, părea că piciorul stâng îl stânjenea ușor la mers. Fiecare aștepta ca celalalt să-și desfacă brațele pentru a da frâu liber propriilor porniri; fiecare privea forma nouă a celuilalt, negândind că ceea ce era mai important se afla în sufletele lor. Și-au strâns
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1468945970.html [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
n-am primit răspuns! Dragostea nu-nseamnă numai floare, Nici nu e trandafir fără de spini, Ea mângâie adeseori și doare Și tu acum citindu-mă suspini-, Mi-e dor de tine, dragul meu poet Și Dorul arde-aici în partea stângă, Strânge-mă-n brațe, strânge-mă încet, Nicio slovă să nu mi se frângă... Nu-i Dragoste de nu-i și suferință Oriunde sub tăriile cerești Și tu mă-ntrebi, ca oricare ființă, Dacă știu de-ajuns cât mă iubești
CÂT DIN DRAGOSTE E SUFERINȚĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1469264643.html [Corola-blog/BlogPost/382545_a_383874]
-
sunt construite în vremea numită pe atunci „Epoca de Aur”, dar pe care cei de azi o numesc a „odiosului”. Și totuși regimul de tristă amintire ne-a lăsat și lucruri cu care să ne mândrim. Mai jos, pe versantul stâng pe direcția de coborâre, se vede Cetatea Poenari, cea care a constituit a doua reședință a domnitorului Vlad Țepeș. La Curtea de Argeș se află mănăstirea cu cea mai frumoasă biserică prin stil și arhitectură ridicată de Meșterul Manole, care, așa cum spune
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Transfagarasanul_si_splen_ion_nalbitoru_1369562557.html [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
mărește... XIII. CRIZA DE JOI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014. ea vine numai joia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabete de vineri a crescut iarba sub ultima umbră a brațului stâng întâmplat lângă asfințitul ultimului nasture n-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântă a strâns în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
în ea toate cântecele stă în genunchi și plivește fluturii sălbateci de pe talpă apoi aprinde luna și focul ... Citește mai mult ea vine numaijoia are timp să țină lecția liniei vieții mele analfabetede vineria crescut iarbasub ultima umbră a brațului stâng întâmplatlângă asfințitul ultimuluinasturen-o întreb vine precum o vioară ce nu mai cântăa strâns în ea toate cântecelestă în genunchiși plivește fluturii sălbatecide pe talpăapoi aprinde lunași focul... XIV. FOTOGRAFIE CU GRATII, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1246 din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]